831 matches
-
Pastelul exotic, gustul „depărtării”. Tabloul, scena din natură și figurile spectaculosului așezat. Parnasianismul lui Alecsandri. Sentimentul măreției În dezordine (Căderea Rinului). Un grandios tablou de Întunecimi sublime (Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Tommaso Campanella despre care vorbea tot orașul? Chipurile micuței Baronese și al Emiliei îi reapărură în minte cu toată claritatea. Glasul acela atât de plăcut și blând, puținele cuvinte gentile i-au reamintit de momentele unor întâlniri trăite în plină beatitudine. Da, așa ar fi trebuit să fie de cât timp nu mai auzise sunetul unei voci gingașe! Păcat că doamna aceea se prezentase cu vălul pe față și rămăsese cu el doar câteva clipe! Dacă nu s-ar fi călugărit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
1993)143 însă în urma intervențiilor psihoterapeutice riscul recăderilor este tot mai mic. 8.5. Tulburarea depresivă biplolară Studiu de caz "Acest tip de nebunie presupune un fel de amestec între durere, veselie, singurătate și teroare. Când ești în starea de beatitudine, totul e extraordinar. Ideile și sentimentele sunt rapide și dense ca și stelele căzătoare și le urmezi până când găsești altele mai bune și mai strălucitoare. Timiditatea dispare, cuvintele și gesturile potrivite sunt dintr-o dată mai ușor de găsit iar puterea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Privirile sunt felurite: pe furiș, printre gene, pline de seducție, fermecătoare, ambigue, aparent somnolente, în care se ascunde o forță latentă, o veghe lucidă, o exprimare a ceea ce este important. Pentru bărbat cea mai plăcută privire este cea strălucitoare de beatitudine a femeii iubite, care iubește la rându-i, privire care iradiază din interior, transfigurează toată făptura, înfrumuse-țând-o, și concentrează în luminozitatea intensă a ochilor măriți de uimire împlinită toată fericirea posibilă. Ți se pare că nu te privește o femeie
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
prin delegație, trebuind de aceea să fie dobândit prin "crimă". În lumea spiritului, "crima" - dorită de ambele părți și prevăzută ca act obligatoriu în orice scenariu paideic - devine cea mai înaltă formă a afirmației, conferind victimei un moment de supremă beatitudine și acordîndu-i, prin această nouă întrupare, prilejul unei alte vieți. Neputința înfăptuirii acestei "crime" sau șovăiala o vor face, dimpotrivă, să sufere, și ea își va da sufletul cu un oftat de ușurare când lovitura care părea să întîrzie se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de argint al unui baston. Îmi face complice cu ochiul, lăsîndu-mă să înțeleg că e acolo, în chip miraculos, anume pentru mine. "Să nu-ți fie niciodată teamă, am să fiu întotdeauna lângă tine." Mă trezesc cu o senzație de beatitudine, ca și cum mi s-ar fi dat un cec divin în alb. A fost primul vis din viața mea (am mai avut apoi unul cu Noica și altul cu Horia Bernea) în care m-am trezit cu certitudinea că am fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
antimască.573 „Divina Comedie a ieșit din rândul cărților vii și a fost interpretată ca o carte clasică, puțin citită, puțin înțeleasă, foarte puțin gustată, întotdeauna admirată. A fost divină, dar n-a mai fost vie. Comedie este pentru Dante beatitudinea cerească. Comedie este pentru Boccaccio beatitudinea pământească.”574 Lumea Decameronului sau a Povestirilor din Canterbury nu este una inversată, ca cea a lui Aristofan. Nu răstoarnă universul dantesc cu susul în jos. Este de fapt aceeași lume care a reușit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din rândul cărților vii și a fost interpretată ca o carte clasică, puțin citită, puțin înțeleasă, foarte puțin gustată, întotdeauna admirată. A fost divină, dar n-a mai fost vie. Comedie este pentru Dante beatitudinea cerească. Comedie este pentru Boccaccio beatitudinea pământească.”574 Lumea Decameronului sau a Povestirilor din Canterbury nu este una inversată, ca cea a lui Aristofan. Nu răstoarnă universul dantesc cu susul în jos. Este de fapt aceeași lume care a reușit să supraviețuiască dintr-un alt unghi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
antimască.573 „Divina Comedie a ieșit din rândul cărților vii și a fost interpretată ca o carte clasică, puțin citită, puțin înțeleasă, foarte puțin gustată, întotdeauna admirată. A fost divină, dar n-a mai fost vie. Comedie este pentru Dante beatitudinea cerească. Comedie este pentru Boccaccio beatitudinea pământească.”574 Lumea Decameronului sau a Povestirilor din Canterbury nu este una inversată, ca cea a lui Aristofan. Nu răstoarnă universul dantesc cu susul în jos. Este de fapt aceeași lume care a reușit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din rândul cărților vii și a fost interpretată ca o carte clasică, puțin citită, puțin înțeleasă, foarte puțin gustată, întotdeauna admirată. A fost divină, dar n-a mai fost vie. Comedie este pentru Dante beatitudinea cerească. Comedie este pentru Boccaccio beatitudinea pământească.”574 Lumea Decameronului sau a Povestirilor din Canterbury nu este una inversată, ca cea a lui Aristofan. Nu răstoarnă universul dantesc cu susul în jos. Este de fapt aceeași lume care a reușit să supraviețuiască dintr-un alt unghi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
psihică particulară, caracterizată printr-o trăire afectivă atât de intensă, Încât persoana În cauză pare a fi În afara lumii reale cu care nu mai comunică, sentimentele sale extatice nemaiputând fi exprimate - În limba română, termeni echivalenți ar putea fi fericire, beatitudine, extaz. În contextul folosit, bliss exprimă ideea de bucurie spirituală, de stare a conștiinței pure, În care individul Își transcede propriile simțuri, minte și intelect, pentru a exprima realitatea sufletului. Corpul extatic este cunoscut În filosofia Vedanta sub numele Anandamayakossha
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
unele idei ale lui Schopenhauer, mai ales pe aceea a "accesului la lucrul în sine grație convertibilității reciproce a celor două conștiințe (diurnă și nocturnă)". Eminescu ar fi avut deci "o idee proprie despre conștiința nocturnă", deoarece "visul în doi" ("beatitudine supremă la care ajung, cum știm, eroii eminescieni") nu constituie "numai un motiv poetic, ci și o chestiune de metafizică: e vorba despre transparența reciprocă a conștiințelor", care creează "o fisură în carcasa ego-ului" (op. cit., p. 99). 114 Atitudinea aceasta
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un fenomen rar ce s-a declanșat brusc, l-a învăluit pentru câteva secunde și apoi... l-a catapultat în realitate. Adus la realitate din starea în care se afla, și-a dat seama că a trăit un moment de beatitudine, adică de supremă satisfacție. O asemenea stare, de satisfacție totală, nu durează mult, doar o singură clipă. O clipa scurtă și densă, după care mulți aleargă doar-doar o vor întâlni vreodată, iar cei ce o întâlnesc, chiar și o singură
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sacralizând lacrima și floarea. Acest pământ mai trebuie și plâns, / Cuvine-se scăldat în bucurie" (Octogon). Trandafirul, garoafa, laleaua, violetele, anemonele, narcisele, crinii, crizantemele și celelalte luminează fețele copiilor abătând atenția de la efemer și perisabil. Eul dintr-un Autoportret respiră beatitudine: "Toate ce sânt se-mpacă între ele / Și se străvăd și ocrotesc mereu / Și este loc în iarbă printre stele / Și pentru tine suflete al meu". Ideea Imnelor Putnei (1985) se ivise cu două decenii înainte, când pelerinul-student veghease acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iluzorie iluzia că toate acestea sunt o iluzie. Toate sunt, de fapt, manifestări ale "Marelui Pescăruș". Realitatea este ceea ce este și așa cum este. Transcende orice încercare de descriere. Cunoașterea Adevărului nu poate fi decît directă, trăită. Partea se scaldă în beatitudinea întregului. Nimic nu poate exista în afara acestuia, în mod independent. Poate vreun filosof, sau vreun gînd rătăcit, sau iluzia unor imagini proiectate pe ecranul minții noastre. Dar cînd observatorul însuși devine ecranul, rămîne doar Adevărul : "Eu sunt cel care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
gen subiect-obiect, viziunea și trăirea unității, trăirea în înțelepciune, dincolo de orice îndoială. Descoperindu-ne adevărata identitate, căreia scripturile îi spun Sinele suprem, devenim unu cu Dumnezeu, îi cădem pradă, strălucind în lumina Sa, înlăuntru și în afară. Cel afundat în beatitudinea Sinelui este împlinit. Existența sa ca Ființă perfectă este adevărul viu al experienței fiecăruia. Din păcate, din ignoranță, oamenii cad mai ușor pradă iluziilor ego-ului, realizează și se mențin cu greu în această Realitate permanentă și inerentă care sălășluiește în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu mintea, cu tot ce e trecător în noi și situarea atenției, a percepției la nivelul Sinelui superior, al inimii noastre spirituale, care este scîn teie de divinitate, netrecător și atoateștiutor. Este ceea ce Ramana Maharshi desemna cu ternarul Ființă Conștiință Beatitudine (vezi Arthur Osborne, Învățăturile lui Ramana Maharshi, Ed. Mix, București, 2012). Acest Sine, adevărata noastră Ființă nu confundă lumea, trupul și mintea cu ceea ce nu sunt, dar pretind a fi, adică adevăratul nostru eu. Ele sunt de fapt o sumă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
risipim, pînă cînd vălul ignoranței este rupt, realizăm și devenim cu adevărat cei-care-suntem, inocența de a fi, și începem să trăim adevărata Viață, de fapt să luăm parte la viața Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pînă cînd vălul ignoranței este rupt, realizăm și devenim cu adevărat cei-care-suntem, inocența de a fi, și începem să trăim adevărata Viață, de fapt să luăm parte la viața Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează răul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fapt să luăm parte la viața Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează răul relelor : egoismul. Ele țin toate de ce e trecător în noi, dar în care, din păcate, ne investim talanții cu toată inconștiența de care
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sexualizarea semnelor și a corpurilor. Iată un tip de societate care substituie seducția coerciției, hedonismul datoriei, risipa economiei, umorul solemnității, eliberarea refulării, prezentul promisiunilor viitorului. Faza II se prezintă ca „societate a dorinței”, întreaga viață cotidiană fiind impregnată de imaginarul beatitudinii consumatorii, de visele cu plaje însorite, de ludism erotic, de mode ostentativ tinere. Muzică rock, comicsuri, fete sumar îmbrăcate, eliberare sexuală, fun morality, design modernist: perioada eroică a consumului a întinerit, a euforizat, a despovărat semnele culturii cotidiene. Prin mijlocirea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
recurgă la toate mijloacele pentru a-și lumina semenii asupra condițiilor fizice, morale și afective care permit accederea la o viață fericită. Iată morala erijată în știință a fericirii, singura efectiv utilă oamenilor. Morală a fericirii, dar și vise de beatitudine: discursurile utopice care imaginează o societate de un tip nou, reconciliată cu fericirea, se înmulțesc; romane și poeme, cântece și piese de teatru o pun în scenă 3; până și cadrul de viață (locuință, interioare, grădină, mobilier, bibelouri, decorațiuni) concretizează
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
devenit un solicitant de neomagie, de leacuri-minune bazate pe atotputernicia conștiinței, a formulelor și a ritualurilor incantatorii care garantează că fericirea este un lucru ce depinde în întregime de noi. Nu ne ascundem surprinderea în fața acestei cascade de programe de beatitudine vehiculând tot atâtea naivități câte false promisiuni. Pentru că, dacă există un lucru pe care-l învățăm din experiența de viață, acesta este că suntem incapabili să fim stăpânii fericirii. Dacă noua stare de grație a spiritualității exprimă noi aspirații, ea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Enea - căci trebuia s-o facă... - nu transformă textul lucrețian într-un manifest politic sau într-o pledoarie pentru puterea unui singur om! Venus exprimă pur și simplu atât plăcerea sexuală, cât și bucuria divină, atât jubilația corporală, cât și beatitudinea spirituală... Ea ne guvernează permanent, pentru că este numele acelei forțe oarbe acționând asupra epicentrului materiei. Plăcerea ne ghidează, ne conduce, ea se află la cârma vasului. Voința liberă vizibilă în clinamen se îndreaptă într-o singură direcție: voluptatea. Gândirea lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe, instaurare a imanenței celei mai totale: evident, chiar dacă Lucrețiu se înclină în fața zeilor epicurieni compuși din materie subtilă, indiferenți în beatitudinea lor și instalați în interlumi, ateismul s-a născut deja. Ideea morții zeilor progresează, la fel și cea a morții lui Dumnezeu, care permite nașterea oamenilor și a puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]