952 matches
-
îl aude murmurând către băieți: — Vedeți și voi ce bine o duc liberții în casa asta! Trăiesc cot la cot cu stăpânii. Gallus suduie cu năduf în urma lui. Ce s-o minuna atâta? E clar că n-are pe cap beleaua de a le asigura foștilor sclavi o locuință. Să le dea și bani de întreținere pe deasupra. Altminteri ar ști că e mai comod să-i lase să locuiască în continuare sub acoperișul său. Îi face rost fiecăruia de câte un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te lași așa, Billy, spuse Turner așezându-se pe pat. — Ai grijă la cearșafu’ meu. — Nu poți să te lași așa, la vârsta ta, și să te-apuci să-ți bagi chestia aia-n tine doar pentru că ești Într-o belea. Păi, există o lege care interzice chestia aia. Dacă asta vrei să spui. Nu, vreau să zic că trebuie să te lupți. Billy Campbell sărută cearșaful cu buzele și cu limba. — Dragul meu cearșaf. Pot să-l sărut și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fine și bărbatul Își Îndreptă privirile spre ele. Erau slăbuțe, maronii și foarte frumoase. — Așa o să fac. Îți jur. — Asta n-o să te facă mai fericit. — Nu puteai să te bagi În altceva? Nu puteai să te amesteci În altă belea? Se pare că nu. Ce-o să faci? — Ți-am zis. — Nu. Te-ntreb serios. — Nu știu, spuse el. — Bietul Phil, spuse ea Întinzându-și mâna spre el. — Nu, mulțumesc, spuse el, privindu-i mâna fără s-o atingă. — Nu folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai bine n-ar veni, spuse Trudy, băgându-și mâna În buzunarul lui Nick. — Mai bine-ar avea grijă, spuse Billy. — Se dă mare, spuse Trudy umblându-i cu mâna prin buzunar. Da’ nu-l omorî. Dai de grăma’ de belea. — Așa-l omor. Eddie Gilby zăcea Întins pe pământ cu pieptul explodat. Nick Își puse piciorul pe el cu mândrie. — Îl scalpez, spuse fericit. — Nu, spuse Trudy. Asta-i jegos. — Îl scalpez și-l trimit așa la maică-sa. — Maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuie un plan să fugim În altă ascunzătoare. —Fratele Alb Mai Mic ne va proteja când vom fugi, spuse soția lui Pată Neagră. Câțiva oameni aprobară din cap, dar un bărbat cu piciorul tăiat replică: — El ne-a băgat În belea. Și ce dovadă avem că e Într-adevăr Cel Reincarnat? Cărțile de joc și cartea - poate le-a furat. Se mai găsiră și alți necredincioși. Curând se certau Între ei dacă băiatul era cu adevărat Cel Reincarnat, Fratele Alb Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întreb: „M-aș duce s-o ajut?“. Aș putea considera că nu e treaba mea și mi-aș vedea în continuare de drum. Aș inventa ceva de genul: „Dacă mă implic, nu ajung la timp la serviciu și dau de belea...“ De când s-a terminat războiul, economia țării s-a dezvoltat rapid și am ajuns să prețuim doar lucrurile materiale, fără să avem nici un sentiment de frică și fără să ne intereseze dacă-i rănim pe cei jur. Am discutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ziua atacului tocmai se împlinea un an de când se mutaseră într-o casă nouă. În acel an și-a schimbat locuința, locul de muncă și a avut loc și nenorocirea cu gazul sarin. Prea multe probleme. Un an plin de belele. „Un adevărat blestem“, face el haz de necaz. Nici nu mai e nevoie să spun că ceea ce a trăit domnul Ōhashi pe data de 20 martie 1995, n-a fost deloc o glumă. Este o vorbă: „Oricât de mică ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o pâine, Mulți o iau de la-nceput, Rătăcesc prin țări străine? Și cu asta ce-am făcut? Traversam ani grei cu crize, Leul iar a decăzut, Cresc întruna taxe-accize? Și cu asta ce-am făcut? Totul este ca-nainte, De belele n-am trecut, Se trag sforile, se minte, Și cu asta ce-am făcut? Se urzesc pe-ascuns vendete, Cum nicicând nu s-a văzut, Țara-i plină de vedete, Și cu asta ce-am făcut? Pleacă-ai noștri, vin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
tată, apărut și crescut de izbeliște și precum spun psihologii, în astfel de cazuri, nu este de mirare că uneori îi mai sare țandăra tam- nisam, din senin, chiar fără noimă și ne dă în cap câte un car de belele colective. Și apoi, după cum se vede, pe atunci nici nu se punea problema să fie un stat, un Băsescu sau un Boc prim ministru, fiindcă Biblia continuă așa: La începutul timpurilor el era singur. În afară de el nu exista nimic. Nici măcar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să iasă, sare jos, dar câinele îl prinde în colți, vechilul sare de pe cal, îl înșfacă de păr și... în sfârșit: l-a prins. Suspină, privindu-și cu ochi febrili comesenii, care-l ascultau atenți — Ați dat și voi de belea! observă Metronius. Scuturându-se, Divicone murmură: — Noi? Care noi? Metronius agită mâna. — Păi da: tu și confratele tău, nu? — Da, sigur. „Ah, călugări blestemați, făcu acela, voiați să-l apărați, eh? O să vedem ce o să zică de asta abatele vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la conducerea fabricei să vedem cum putem repara greșala...!! Colac peste Pupăză...! La ora cinci În această după amiză urmează să fiu prezent și la Cimitirul Belu, unde am o Întrevedere nu tocmai plăcută...” „Nu mai spune, ce cauți acolo...?” „Belele Șefule,numai belele...! Bețivanii ăștia care nu mai știu cum să procedez cu ei, mă fac de rușine, mă discreditează În fața beneficiarilor mei. Închipuiește-ți mata. Alaltăieri bătrânul Vaida este Înmormântat provizoriu În locul său de veci, urmând ca eu să termin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să vedem cum putem repara greșala...!! Colac peste Pupăză...! La ora cinci În această după amiză urmează să fiu prezent și la Cimitirul Belu, unde am o Întrevedere nu tocmai plăcută...” „Nu mai spune, ce cauți acolo...?” „Belele Șefule,numai belele...! Bețivanii ăștia care nu mai știu cum să procedez cu ei, mă fac de rușine, mă discreditează În fața beneficiarilor mei. Închipuiește-ți mata. Alaltăieri bătrânul Vaida este Înmormântat provizoriu În locul său de veci, urmând ca eu să termin lucrarea zidindu-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Asser din Jermyn Street. (Domnul Sammler știa Londra ca pe apă.) Cercurile perfecte violet de gențiană ale ochelarilor negrului cu rame aurite Încântătoare se Îndreptară către Sammler, dar chipul Înfățișa tupeul animalului mare. Sammler nu era un timid, dar avusese belele În viață să-i ajungă. O mare parte, așteptând asimilarea, nu aveau să-și găsească niciodată locul. Bănuia că delincventul e conștient că un alb Înalt, În vârstă (trecând drept orb?) observase, văzuse cele mai mărunte detalii ale infracțiunilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
veselă, pornită, stângace. Ceștile și tacâmurile erau unsuroase. Uita să tragă apa. Dar peste toate astea se putea trece ușor. Tocmai dăruința ei aducea bucluc - tratarea a tot ce e sub soare cu asemenea căpoșenie nemțească. Ca și cum nu era destulă belea că e evreică, biata femeie mai era și nemțoaică. — Așa. Și care este părerea dumitale, dragă unchiule Sammler? Întrebă ea În sfârșit. Știu că te-ai gândit mult la asta. Ai trăit atâtea experiențe. Iar dumneata și Ussher ați avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Făcea eforturi. Eisen Îi spuse lui Sammler: — Ăsta e individul, nu? Cel despre care ai povestit că te-a urmărit? Care ți-a arătat jin-jik-ul? Pleacă de lângă mine, Eisen. — Ce să fac? — Pleacă. Șterge-o de aici. Ai dat de belea, spuse Sammler. Întorcându-se spre Feffer: Și tu ce ai de spus acum? — L-am prins În flagrant. Vă rog, așteptați puțin, mă doare rău gîtul. — Prostii, nu fă pe Îndureratul cu mine. Acesta e omul de care vorbim. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la mijloc? După cum știi, nu sunt o femeie care să aibă dușmani. Să fie din cauza lui Helen? P.P.S. Ne-a lovit melancolia după întoarcerea din vacanță, mai ales că arsurile de la soare ale tatălui tău s-au infectat și, din cauza belelei ăsteia cu câinele, suntem foarte „deprimați“ acum. Să nu ne înțelegi „greșit“, dar sper că încă n-ai „închis bucla“ pentru că nu prea ar avea rost să te întorci acasă. De-abia suntem în stare să ne înveselim pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tras poarta în urma mea, am trântit-o. Printre zăbrele câinii continuau să latre. Am zbierat: Care dintre voi m-a mușcat, labagiilor? Nici unul dintre ei n-a mărturisit așa că m-am hotărât să-i împușc pe amândoi, dar aveam destule belele și m-am gândit c-ar fi mai bine s-o șterg, pentru că alde O’Grady o să audă lătratul și o să iasă să investigheze. Dacă se puteau dezlipi de Some Mothers Do ’Ave ’Em.) Fundul mă durea înfiorător, de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întrebat Ariella. Face un avort? M-a privit cu furie, învăluită în albastru cobalt și pernuțe pentru umeri. —O să chiulești de la oferta mea pentru Formula 12 pentru un nenorocit de avort? — Nu. Oh, Doamne, nu, nici gând. Eram îngrozită de beleaua în care mă băgasem, îngrozită de furia ei, de minciunile mele, de ceea ce dezlănțuisem. Și va trebui să născocesc și mai multe minciuni. Și s-o fac rapid. Este, hm, ceva pe colul uterin. —E cancer? Și-a înclinat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stea ore în șir în genunchi, dăltuind frenetic, până a eliberat-o în sfârșit de acolo, timp în care toată scara se umpluse de vecini și muncitori îngrijorați, care stăteau ca la priveghi. Bunicuța cu apartamentul care era sursa tuturor belelelor sugerase chiar să spunem rozariul. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Ședința dvs. cu Neris Hemming a fost reprogramată pe data de 22 martie, la 14:30. Vă mulțumim pentru interesul arătat față de Neris Hemming
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de ele, cu mult înainte. Au ele motivele lor profunde. Ceea ce nu are nici o legătură cu tine. După care, într-o seară sau alta, te trezești borând și scărpinându-te la subsuoară și gândindu-te la bani - ai intrat în belea. Dar ceva s-a întâmplat, ceva s-a întâmplat pe stradă, ceea ce poate că mi-a scos-o pe Butch în cale. Nu știu. În nici un caz nu am fost eu acela care am făcut-o să-mi apară-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iubești suficient de mult. Dacă deschizi totul larg și iubești cu suficientă ardoare, ceea ce îndrăgești o să te primească înapoi. Nu? Așa trebuie să fie. La început, am fost prea ocupat ca să am resentimente față de ea. Acum îmi vine zilnic, o belea punctuală, punctuală ca fata însăși. Ea e cea mai bună. Ea e cea mai bună și asta și vreau, vreau ce-i mai bun... Chiar așa? Am vrut așa ceva vreodată? Poate că n-am fost niciodată în stare să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să se uite-n ochii tăi specialiști, chiar profesori și de la spitalu’ nouă de se pune mai serios problema, să vadă ce vă zboară prin crieier, și p-ormă la facultate. Așa, uite ce face cu tine, te bagă în belea fără să știi... Ia să fi făcut tu un an, doi de șantier, la roabă și mistrie, la șaiba patriei noastre care a luptat generațiili de eroi s-o scape de mizerie și burghezie, și p-ormă să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
litru juma’ de sânge. Vorbește și ea absentă despre necazurile ei, ca și cum ar fi vorba de altcineva. Constată doar, puțin uimită. „Tare-i urâtă bătrânețea, Simioane.“ Îi dau dreptate, absent și înduioșat, de parcă i s-ar întâmpla altuia. Întotdeauna parcă belelele i se întâmplă altuia. Ne privim și văd în ochii ei tristețea vârstei care tot vine. Vede și ea, probabil, în ochii mei spaima cu care o privesc. De câte ori ne întâlnim în astfel de dimineți, revederea - dincolo de bășcălia din cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la care lucrez. „Am băut atâta votcă, încât am exterminat tot surplusul de globule roșii. Nu doar de la mine. Cred că, în generozitatea mea, am făcut curățenie de globule roșii în tot cartierul. M-am procopsit, în schimb, cu alte belele.“ „Tot aia-i“, oftează ea. „Eu dau un kil juma’ de sânge când nu mai pot respira, plânge seringa de mila mea, și ce scofală... O iau mereu de la capăt.“ Îi povestesc totuși despre carte. Cum trec pe Bulevard de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trecut zvâcnit pe lângă mine. S-a oprit puțin mai în sus, în dreptul cofetăriei, și apoi s-a întors, cu spatele. Șoferul mi-a deschis portiera și mi-a făcut semn să intru. Ezitam, temându-mă să nu dau de vreo belea. — Urcați, toarșu’, nici o problemă. Șoferul dădea din mâini, vesel, de parcă își văzuse vărul de la Mizil. — Așa e-n noaptea asta, a râs el, după ce m-am așezat lângă el. Am mai făcut două curse. Pe unul îl cunoșteam, tov. Arghir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]