797 matches
-
Contraste ...(ne)potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
își dădeau târcoale, se dublau unii pe alții, se dedublau ei înșiși, luând poziția de atac în fața unor luptători-fantomă... Ea stătea în mijlocul încăierării, o agentă dublă, vânzându-se ambelor tabere. Aduse lupta înăuntrul ei, cu toate perspectivele posibile învârtindu-se bezmetic în democrația necontrolată din țeasta ei. Câte părți ale creierului descriau cărțile lui Weber? O răscoală a agenților liberi; șaizeci de particularități numai în partea prefrontală. Toate formele alea de viață cu denumiri latinești: măslina, lintea, migdala. Căluțul-de-mare și cochilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și greu de picioare, abia mergea. Îl ținea de milă. Află că vizitiul care l-a urmărit pe bărbatul care-și zice Crețu e în clădire și ceru să-i vorbească imediat. Primi raportul cu toate detaliile nopții precedente, drumul bezmetic pe străzi, întâlnirea cu comisionarul Nicu din dreptul Școlii Centrale de Fete, popasul de-o oră și douăzeci și două de minute din biserica zisă a Icoanei, bătutul la ușa închisă a părintelui diacon, ceva despre o femeie grăsuță (se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fapt ar fi trebuit să reziști mai mult. Mustățile lui Mirciulică te-au împiedicat." Lăsă să-i alunece câteva lacrimi și întrebă stins: ― Ce s-a întîmplat? Inginerul ținea lampa cu cotul sprijinit în genunchi. Trupul cârnului se zvârcolea mânuind bezmetic târnăcopul. Își simți urechile vâjâind și se opri în panică. "Fluturii mei albaștri... Sânt mulți, minunați... N-au aer... Trebuie..." Apucă brusc masca și trase de ea încercînd să-și elibereze bărbia... Ionescu îi prinse brațul. " Ce vrea să facă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în doi peri. Acum am altele pe cap! Cristescu întrebă brusc: ― De ce credeți că s-a sinucis Panaitescu? Peste ochii Valericăi Scurtu trecu o umbră ciudată. Se apropie de geam vorbind cu spatele: ― S-o fi săturat de viața asta bezmetică. Parcă poți să știi? Erau oameni ascunși. Odată, de un Crăciun, i-am chemat la o felie de cozonac. Abia mă mutasem, credeam că așa se cuvine între vecini. Au zis că n-au timp. Eu, una, știu că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sînteți mai liniștit, constată maiorul. Contabilul e în concediu. ― Și după aia? În fiecare an, își ia vacanță iarna. După trei săptămâni, se întoarce, la braț cu soră-sa. Atunci să vezi distracție! El operă, ea muzică de cameră. O bezmetică! Bărbatu-său și-a luat lumea în cap! Consultă febril agenda: la 15 martie 1952, a părăsit-o după numai trei luni de conviețuire. Eu, unul, nu rezistam nici atît! Cristescu începu să rîdă: ― Îi știți cumva și adresa? ― O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu se aplecase peste el. Îi simțea răsuflarea. Mirosea a portocală și a vanilie. ― Hai, încercați! Apoi se făcu liniște. Se auzeau doar hohotele sculptorului. Bătrâna îl atinse. ― Hai, domnule Matei! ― Pleacă! Nu vreau să mor... Dinții îi clănțăneau. Striga bezmetic: Alecu... moartea... nu vreau... Melania Lupu se aplecă și mai mult. Glasul avea accente învăluitoare. ― Vă iert! Trebuie să mă ascultați, să scrieți câteva rânduri. ― Nu sânt Moș Crăciun, scânci celălalt. ― Câteva rânduri, doar, le scriem împreună. După aceea veți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am văzut pe mine, mai tânăr, ridicând pușca. 32 Probabil, oricât m-aș strădui n-aș putea să redau ce s-a întîmplat atunci. Totul îmi e atât de clar încît limpezimea se întunecă și bâjbâi prin ea ca un bezmetic, lovindu-mă de ziduri, de mine însumi și nu mai știu încotro să mă îndrept și ce să cred. A fost un accident? Ceas rău? Sinucidere? Vendetă? Oboseală de a mai trăi? Revoltă? Sau scîrbă? Când ne atinge într-un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins în această ocupație dezgustătoare, Călugărul. Stai să vezi ceva distractiv", i-am zis. Și am aruncat o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să se învîrtă în jurul ei, besmetice, și au încercat s-o târască, le-am pus bețe de chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. "Nu vă plac furnicile" mi-a spus Călugărul. Ar vrut să-i răspund că nu mi-au plăcut niciodată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
curții, grădinii și al casei în general. M-am bucurat enorm pentru că știu cât de mult e atașată de această oază de răcoare și liniște, fiind convins că după dispariția mea „Casa părintească nu se vinde”. După amiază termometrul urcă bezmetic la plus 360 la umbră și apoi 380 două zile mai târziu. Rezolvăm și problema unui nou frigider, deoarece actualul prezintă vădite semne de uzură. Fiind temperaturi atât de ridicate, am renunțat și la vizita proiectată pentru PriponeștiLiești. Ne bucurăm
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
focul cuvântului și nimeni nu te-a cântat din inimă și nimeni nu te-a slăvit cu slava curată... Ce vei spune când istoria te va lovi și când cei ce te slujesc astăzi se vor porni împotriva ta, balaur bezmetic?... Duhoarea ta, care astăzi otrăvește pâinea și vinul, se va scurge în puțul uitării.” Text scris în 1980, când funcționa teribila cenzură, nu numai a scrisului, ci și a gândurilor. în Degeaba afirmă răspicat: „Moldova e una singură și pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tragedie petrecută în Priponeștii mei natali, scoțând din întunericul uitării oameni și fapte care aduc dovada indubitabilă a hărniciei celei mai muncitoare, mai productive și mai patriotă clasă a societății noastre românești din trecut. Păcat, mare păcat că în vremurile bezmeticului veac XX ne-a venit din Soare Răsare marea pacoste a comunismului, cu tot cortegiul de nedreptăți, nelegiuiri și crime nefirești pentru poporul român - cu iadul colectivizării forțate și mai ales cu strămutarea satului la oraș pentru industrie, distrugând în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ororile,/ Mișună potăile,/ Mișună lichelele”, poetul, cetățean îngrijorat și responsabil se întreabă, nu fără motiv temeinic „Doamne, oare ce-i aice/ De toți tac și unul zice?” Această crucială întrebare ne-o puneam și noi, gândind că în acest veac bezmetic se puseseră „La gură strajă, inimii lăcate:/ ...Privești ca orbii și vorbești ca muții,/ Strivit de veacul marii prostituții/... Ci noi mai stăm.../ în așteptarea unui ceas mai pur.../ Cu toate că/ ...un gâdeluș/ Născocise un căluș/...Și de-atunci, din vremuri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am să fac. — Eu to’ zic să te duci la poliție și să le spui c-ai să fii o vreme făr’ de slujbă. — Mda. Făr’ de slujbă vro cinzeci de ani. Eu n-am văzut pe nime’ să umble bezmetic dup-un muncitor negru fără meserie. Una ca Lee asta cunoaște-o droaie de polițai. Că altfel, bordelu’ ăla amărât cu fală care-mpinge mușterii să bee ar fi de mult închis. N-am de gân’ să risc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fel de animal avea oare? Seara mai putea fi încă smulsă din ghearele eșecului. Scărpinându-se cu o mână pe cealaltă, se gândi că cel puțin pentru a fi în siguranță era mai bine să se îndepărteze. Cele trei fete bezmetice ar putea să-și pună în practică amenințarea. Porni în jos pe St. Peter Street, îndreptându-se spre Bourbon Street. Bărbatul cu costum negru și pălărie tare ieși din umbra casei și se luă după el. Ajuns în Bourbon Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am văzut pe mine, mai tânăr, ridicând pușca. 32 Probabil, oricât m-aș strădui n-aș putea să redau ce s-a întâmplat atunci. Totul îmi e atât de clar încât limpezimea se întunecă și bâjbâi prin ea ca un bezmetic, lovindu-mă de ziduri, de mine însumi și nu mai știu încotro să mă îndrept și ce să cred. A fost un accident? Ceas rău? Sinucidere? Vendetă? Oboseală de a mai trăi? Revoltă? Sau scârbă? Când ne atinge într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins în această ocupație dezgustătoare, Călugărul. „Stai să vezi ceva distractiv”, i-am zis. Și am aruncat o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să se învârtă în jurul ei, besmetice, și au încercat s-o târască, le-am pus bețe de chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. „Nu vă plac furnicile” mi-a spus Călugărul. Am vrut să-i răspund că nu mi-au plăcut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
moment. Băusem. Nu beat. Păi, la asta m-am gândit. Că asta a fost prostia, că nu așa trebuia să rezolv problema. Nu așa. De-abia aicea mi-am dat seama. Dar atuncea, dacă aveam o viață d-asta de bezmetic aiurea, dar chiar că mizerabilă, sigur că da!, atuncea nu m-a mai interesat nimic. S-a-ntâmplat prima oară, a trecut un an de zile, s-a-ntâmplat din nou. Atunci m-a prins, după patru luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Turnul din beton armat se Înălța În Întuneric, scorojit și sinistru În lumina rece a lampioanelor. Țâșnea, ca un ultim avanpost al orașului, Între o pajiște presărată cu băncuțe și un teren viran pe care, În timpul zilei, păștea o turmă bezmetică de oi. Probabil că erau Închise undeva pe aproape, căci vântul aducea În parcare o putoare Înțepătoare de oaie. La gardul acestui teren viran se sfârșeau luminile și străzile. Clădiri ca niște Închisori de maximă siguranță pluteau de jur Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
decât o otravă necunoscută. I-ar fi plăcut să se știe că nu-i ucide decât pe nenorociți, că și-a făcut viața praf și pulbere tot încercând să-i protejeze pe oamenii cumsecade. La urma urmei, alerga ca un bezmetic din corp în corp, de teamă să nu facă rău cuiva, și se străduia din răsputeri să mențină armonia și dragostea în lume, iar pentru ei, el nu era decât un rău ucigător. Era amărât și distrus când a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau prezența vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor. Celelalte trenuri noi și impunătoare își continuau nepăsătoare drumul fără să ia în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de ale lui ca să-i Înăbușe reticențele. Nu era decît un bărbat. Îi simți sînii atît de catifelați lipiți de pieptul lui și dădu uitării toate hotărîrile. Buzele lor se deschiseră, răsuflarea lui se pierdu Într-a ei, mîinile rătăciră bezmetice. Și deodată se agăță de el și Începu să tremure. O Îndepărtă cu blîndețe, Îi cuprinse bărbia În mînă, Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap cu maximă uimire. Apropo, e foarte bun. Îmi vine în minte imaginea acelor gloanțe minuscule și negre ; imaginea mea alergând bezmetic în debandada generală ; bezeaua făcând pleosc pe podea... și, fără să vreau, îmi vine să râd. Am făcut progrese enorme de atunci. — Dar sper că ești de acord că m-aș fi descurcat foarte bine, zic detașată, dacă n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În urma lui. Se ridică și Enkim cu totul, de parcă apa ar fi dorit să-l Înghită, dar În clipa următoare, bulumacul o luă la vale, agățând culcușul din crengi În care zăcea Enkim și târându-ne pe toți pe firul bezmetic al apei. Doar atunci am zărit pe mal, chiar lângă locul În care stătuse Întins prietenul meu, un morman de mâl precum un mormânt de prunc abia născut, În care erau Înfipte trei pietre de prundiș. Peste cele trei pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adăpostul nostru, din ce În ce mai multe, alergând către Miazănoapte. Pisici din cele mari alergau cot la cot cu capre și cu mamuți, animale din cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu capetele În culcușurile noastre pentru a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]