3,162 matches
-
a tăciune de lemn putred, sinusuri șiroind a canale de scurgere, pavilioane înfundate cu țipete. Sub frunte, ca sub o piatră funerară, mormânt pentru toate păcatele lumii. 66. Mașina de teren gonea pe drumul Feleacului și era noapte, și era beznă, și era ceață, și era ploaie... Nu s-au gândit niciodată că vor ajunge până acolo, voiau doar să bage zâzanie între părinți. Voiau ca starețul să-i dea papucii arhimandritului prea nedreptățea obștea, așa că aveau motive să refuze categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o stare de mal abrupt, de sens unic, de tunel fără capete i-a încorsetat inima. Petru a privit conturul. Un amestec eterogen, spectral, abstract, parcă duh, parcă nălucă, i-a atins umărul, apoi s-a depărtat brusc, speriat. În bezna celulei, două respirații aproape stinse trădau prezența. Petru a încercat o poziție de drepți în fața arătării difuze, un salut milităresc, un aer solemn. Petru a inspirat moartea ca pe o aromă de primăvară timpurie, apoi (în virtutea amintirilor) a scuipat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noaptea era păcat să închizi ochii. Dumnezeu nu îngăduie o noapte ascunsă în altă noapte, precum un sâmbure în alt sâmbure. Rugăciunea se întâmpla doar când atingi cu umerii cerul. Noaptea, cerul se împrăștie până și-n ochiul limpede: Doamne, bezna mă strânge în dreptul sufletului ca o cămașă de împrumut, mă sufocă. Mai comod este să fii statuie decât om în obscuritatea asta. Și statuile au inimă, Doamne! Sângele statuilor este plumb topit noaptea, focul căutătorilor de comori modelează chipul icoanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mama ! Trezește-te !" Am deschis ochii, mai exact un ochi, căci al doilea îl simțeam lipit și dureros, imposibil să ridic pleoapa. Nu știam dacă e zi sau noapte, nu știam unde suntem. Era întuneric și răcoare. De undeva, din beznă, se auzeau din când în când doar mârâituri de câine. Mă durea totul : șalele, ochii, un șold și mai ales umărul de care mă strânsese militarul. Am încercat de câteva ori să mă ridic în picioare și nu am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe picioare și m-a examinat. Privirile hulpave au început să-i fie însoțite de gesturi deșănțate. A început să mă ciupească de sâni și de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător decât mârâitul câinelui din beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
convoiul pălărioșilor, roboțelul ruginit iese agitat din mașină și începe să strige: "Procesul-verbal! Procesul-verbal!"... Burtă Multă înțelege comedia și o ia repejor, pe scări, ca deschizător de drum, către apartamentul lui nea Onuț. Roboțelul agitat îl urmează. Pe scări, tot beznă. Burtă Multă e negru de supărare: "Calicii dracului! N-aveți un bec pe toată scara!"... Mă amuz. De la parter parcă aud cum roboțelul face zgomot de tinichea, lovindu-se mereu de balustradă și pereți. Durează ceva vreme și auzim pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
primind un picior. Ea se opri și-l mângâie distantă. Avea în buzunar un pachet. Îl scoase și i-l dădu. Pe restul pe care-i întâlni în cale îi ocoli. Nu mai avea. Trecu pe lângă o cârciumă. Era întuneric beznă. Pe acei oameni îi mai lumina doar un vis, iar pe cei ce-și pierduseră orice urmă de umanitate nu-i mai trezea nimic. (Sau să fie asta umanitatea -o haită de bețivi, din nefericire treji și agresivi prin orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nou. Îi dădui un telefon (în veni în minte piesa "The call", BSB, ciudată și ea). Alo? Te deranjez? Eu sunt, Anca. Nu, îmi face plăcere să te aud. Pot trece pe la tine? Sigur, când? Acum. Noaptea era rece. Întunericul beznă îmi diminua simțurile. Eram calmă. Atât de calmă încât începui să plutesc de ușurare. Am avut dintotdeauna această capacitate de a mă autosugestiona, de a-mi imagina lucruri. Însă acum, fără a exagera, devin serioasă, tăioasă. Clădirea îmi era familiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
săți dezvălui totul, întocmai așa cum s-a petrecut. Și nu știu dacă trebuie să-mi fie rușine de trecutul meu, ori dacă trebuie să-l regret cumva, însă ascultă-l, ți-l pun dinainte pe tot. Adevărul, așadar, este că bezna nebuniei nu mă întunecă deloc, așa cum se întâmplă cu toți ceilalți nenorociți din locul acesta ordinar. Nu eu, însă, am vrut să ajung aici, ci chiar m-am împotrivit mult, să știi. Nimeni n-ar trebui să se zbată mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și aleg să și-o încheie. Este cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cel mai important, până la urmă - eu mă comport așa fără să-mi dau prea bine seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai în bezne, iar, dintre toate sufletele, al meu pare că se găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
metri de gard, aria de paie îmbibată cu mult seu lichid a izbucnit în flăcări în momentul când primii călăreți barbari au călcat zona. Astfel luptătorii uri au putut vedea primii barbari care au năvălit în teritoriul lor. În totală beznă barbarii cădeau secerați la pământ, unul câte unul, fiind uciși de către uri care acționau în liniște și totală disciplină fiind ajutați și de faptul că, luna în acea seară n-a luminat defel. Pentru început lupta era infernală pentru barbari
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Și am constatat, dar mult mai târziu că acel licurici numai pentru mine încă nu era născut. Acea lumină pe care o doream să apară de undeva, nu venea pentru că eram într-o crudă existență și nu trăiam într-o beznă, trăiam într-o lumină pe care eu nu o înțelegeam, pentru că eram un egoist, mai degrabă nerăbdător, sau amândouă la un loc însemnând neînțelegerea cursului vieții. De asemenea nu înțelegeam că destinul fiecăruia este scris înainte de a se naște și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
legende, atâtea născociri nesăbuite, transmise credincioșilor de sub "sincera" (!!) voastră păstorire în numele lui Dumnezeu [...]?"170. Concluzia preliminară era că o biserică cu asemenea preoți nu era decât un organism fără viață, nemaiservind adevărul, ci doar propriul interes, ținând voit poporul în bezna ignoranței. Șerboianu era revoltat mai ales împotriva ideilor propagate de unii preoți cum că incinerarea ar afecta procesul învierii morților la sfârșitul vremurilor, o atare eroare datorându-se ignoranței teologice, dar și profundei lor necredințe. Șerboianu dădea exemple din Vechiul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cari excelau prin forță, vitejie și alte virtuți. Cultul acestora l-au păstrat și după moartea lor. Istoria religiunilor și mai ales arheologia ni-au adus atâtea dovezi și descoperiri despre existența unui cult al morților, care se pierde-n bezna timpului, încât nu mai este nevoie să insistăm asupra acestei chestiuni. Se-nțelege de la sine că acest cult a variat de la om la om, de la o epocă la alta și că frumusețea lui a depins mult de concepțiunile religioase ale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii de prin case strigau agua va și aruncau murdării și conținutul țucalelor pe fereastră, iar ucigașii plătiți și tâlharii Își pândeau victimele În bezna străzilor neluminate. Dar pe acolo nu erau locatari și nici nu părea să fi existat vreodată; totul era cufundat În tăcere. Eventualii bandiți și asasini nu-l puteau surprinde cu ușurință pe Diego Alatriste, care, prevăzător, Își lua Întotdeauna măsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ori, ca să-și golească pieptul de umorile rele și, simțindu-se perfect stăpân pe sine și Într-o formă bună, ieși de sub portic cu spada În mâna dreaptă, În timp ce cu stânga scotea din teacă daga vizcaína. La jumătatea drumului, din bezna porții ieși Încă o umbră, cu câte o scăpărare metalică În fiecare mână; și umbra aceea, alături de a căpitanului, se mișcă pe străduță În Întâmpinarea celorlalte forme omenești pe care fanarul le proiecta deja pe zid. Un pas, doi, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
discuția. Însă englezul Îl mai reținu o clipă. — Cunoaște domnia voastră vreun loc foarte apropiat unde am putea găsi ajutor?... Sau ne-am putea odihni puțin? Fu cât pe ce să nege Diego Alatriste pentru ultima oară, Înainte de a dispărea În beznă, când Îi veni o idee cu iuțeala fulgerului. El Însuși nu avea unde să se adăpostească, pentru că italianul și alți mercenari de-ai mascaților și ai părintelui Bocanegra puteau veni să-l caute În bârlogul lui de pe Strada Archebuzei, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și am rămas locului neclintit, așteptând. N-a mai durat mult. O lumină străluci În bătătura largă a casei, stingându-se apoi, și o caretă mică apăru la una din ieșirile piațetei. Lângă ea, o siluetă neagră se desprinse din beznă, se apropie de intrarea casei și discută ceva, foarte scurt, cu alte două umbre care tocmai apăruseră. Apoi silueta neagră se Întoarse la postul ei, umbrele se suiră În caretă, iar aceasta trecu pe lângă mine cu catârii ei negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
așa: cufundat Într-o asemenea culoare. Atunci m-am depărtat și mai mult de grup și am coborât Încet scările, parcă fără pic de voință: ca prizonierul unui filtru hipnotic. Și numai o clipă, precum un fulger de luciditate În bezna Înstrăinării mele, pe când coboram de la San Felipe spre Strada Mare, am simțit că mă urmăreau, de la mii de leghe distanță, ochii preocupați ai căpitanului Alatriste. Teatrul „El Corral del Príncipe“ Am căzut În capcană. Sau, ca să fiu mai precis, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acest sens fiindu-i vechile publicații interbelice, dar mai ales emisiunile de la postul de radio „Europa Liberă”, pe care începuse să îl asculte cu nedisimulat interes. Era pe la mijlocul anilor optzeci, al luminosului deceniu nouă, când țara întreagă se scufunda în bezna economiilor de curent electric, a economiilor de cărbuni din mină, a economiilor de ape din hidrocentrale, a tuturor economiilor imaginabile, iar programele televiziunii naționale țineau câteva ore, și acelea judicios utilizate pentru buna difuzare a lozincilor oficiale. Da, erau luminoșii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a născut în Scandinavia! E blondă, blondă, și are ochii albaștri; Femeia cu părul roșu are ochii întunecați: noaptea nu zărești decât albul lor; Femeia solară poate fi privită în ochi chiar și atunci când în odaie este cea mai adâncă beznă: o să-ți pierzi mințile! În vremea asta, Femeia cu părul roșu se freacă de tine, îți atinge brațul gol, îți trece unghiile arcuite prin păr, peste trup; îți sărută fruntea, gâtul, degetele. Îți descheie nasturii. Începe, în felul ei, războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de crengi uscate, profesorul Zerbes, - care mă însoțește -, spune că acel deșeu bavarez, clopotul, ar trebui dezgropat și dat la fiare vechi. Apoi profesorul, în costumul lui negru, de pastor parcă, face o piruetă și dispare, lăsându-mă singur în bezna turnului. Și deodată aud răsunând corul de orgă al lui Buxtehude... E o amăgire... Asta a fost alaltăieri și la orgă ședea un băiat blond, timid - țârcovnicul - în biserica cu drapele frumos cusute ale breslelor: croitorii, cizmarii, măcelarii. Și zorile
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
conduce bine povestea, în alambicările ei iberice, și știe să creeze, din detalii precise, o atmosferă tenebroasă. Mai puțin supravegheat e uneori stilul, cu comparații tocite sau chiar răsuflate și cu naivități de benzi desenate. Câteva exemple: ,Măcar așa, cerneala beznei ținea la distanță necazurile și grozăviile" (pp. 26-27); Prea multe silnicii are viața asta ca să dai cu piciorul cristalelor de fericire." (p. 45); , Tânărul conducător nasrid, care abia împlinise douăzeci și doi de ani, ceru sprijinul omologului său pe pământ
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
printre super-puteri. Cu toate neîmplinirile lor neverosimile (să nu uităm sfertul de finală de la CM din SUA!), cu toate gafele imense și inconsecvențele năucitoare, Hagi și ai săi au fost niște lumini ale României într-un timp prin excelență al beznei și anonimatului. Cine, în lume, dădea doi bani pe România, la majoritatea capitolelor, atunci cînd echipa noastră de fotbal îngenunchea campioane mega-titrate, atrăgînd atenția tuturor, de la Regina Marii Britanii la șoferii de taxi de pe Oxford Street, de la Președintele Statelor Unite la elevii
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]