1,112 matches
-
și ce dacă a dansat? N-are voie fata să se distreze? I-o fi băgat mâna-n chiloți, aha, asta-i grav dacă l-ai prins cu mâna-n gestiune, hi-hi-hi... Da’ uite și tu ce i-ai făcut bietei fete, se poate, uite cum dă sângele din ea. E frumos? Păi, și ce dacă i-a băgat mâna? Doar nu i-o fi mutat-o din loc, păi, cum, păi, suntem noi, ai noștri, aici, n-ai la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta vroiam să-ți spun... Mai pune-ți bere, dragă, ce dacă te amețești? Te culci cu copilu’ aici. — Două pahare mi-e de ajuns. Mi-e că-mi vine rău... — Ai ajuns rău, Mirelo, tu, care duceai... Ești nemâncată, biata de tine. Ce? Ai postit? Vai de capu’ nostru! Ești nebună. Vrei să te-mbolnăvești? Te-ai tras, ai slăbit, arăți rău... — Las’ că nici tu nu ești prea grasă. — Da’ nu mi-am pus mintea să postesc, că dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
povestit, asta tot face de atunci Încoace. Adică, o urmărește pe Fliss. Știa că te-a speriat când l-ai surprins la piață. — Doamne sfinte, nici prin cap nu mi-a trecut. M-am pus pe chicotit ca o școlăriță. — Biata Fliss. Brian i-a luat urma? — Mda, iar ea e foarte enervată, Încuviință Derek. Nu ține bietul om cu sufletul la gură, bine? Cum rămâne? Am bâjbâit În căutarea unui răspuns. — De fapt, În prezent mă văd cu cineva, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
te-ar salva dacă prezența ta ar fi bănuită. Mâine voi fi departe. Omar se arată neîncrezător: — Te-ai Întors ca să te răzbuni? Dar celălalt reacționează ca și cum demnitatea i-ar fi fost batjocorită fără milă. — Nu caut să-mi răzbun biata făptura, doresc nimicirea puterii turcești. Omar Își observă prietenul: și-a schimbat turbanul negru cu un altul, alb, dar plin de nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
înspre casă pe întuneric, încep să râd cu voce tare, pentru că exact lângă mașină îmi spusese, îți dai seama că Hava nu ar fi făcut așa ceva niciodată, de aceea ți-am spus că te prefer pe tine, iar eu zâmbisem, biata Hava, habar nu are ce pierde, apoi îl văzusem în oglindă privind în urma mea, un bărbat masiv, recunoscător, care căzuse în capcană pe neașteptate, dar, pe măsură ce mă apropii de casă, mă forțez să mă gândesc la biata Yael, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu zâmbisem, biata Hava, habar nu are ce pierde, apoi îl văzusem în oglindă privind în urma mea, un bărbat masiv, recunoscător, care căzuse în capcană pe neașteptate, dar, pe măsură ce mă apropii de casă, mă forțez să mă gândesc la biata Yael, nu o ajutasem cu nimic, doar pe mine mă ajutasem, într-un mod ciudat, cu totul neașteptat, nimeni nu m-ar fi crezut, chiar și mie îmi vine foarte greu să cred că se întâmplase cu adevărat, că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aveam senzația că plutim la vreo doi-trei centimetri deasupra pământului. Ni se părea că o asemenea viață nu putea fi adevărată și eram atât de tensionate, încât aveam senzația că o să se răstoarne pământul cu noi din clipă-n clipă. — Bietele de voi, am zis eu, râzând. — Da, pentru că viața a fost prea crudă cu noi, spuse Midori. Acum totul e în ordine și o să primim de la viață ceea ce merităm. Sunt sigur de asta, doar te cunosc. Sora ta cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
proastă. Dar nu părea deloc. Era foarte, foarte frumos. Știi cum sînt unii dintre ei. Și pe urmă am aflat treaba asta. Am aflat imediat, evident. Chiar din noaptea nunții. Și-acum putem să nu mai vorbim despre asta? — Helena, biata de tine. — Nu-mi mai spune Helena. Zi-mi „fata mea“. — Biata fata mea. Iubita mea. — Și Ăsta-i un cuvînt frumos. Da’ nu merge cu „fata mea“. Nu sună bine. Mama Îl cunoștea. Credeam c-o să zică ceva. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unii dintre ei. Și pe urmă am aflat treaba asta. Am aflat imediat, evident. Chiar din noaptea nunții. Și-acum putem să nu mai vorbim despre asta? — Helena, biata de tine. — Nu-mi mai spune Helena. Zi-mi „fata mea“. — Biata fata mea. Iubita mea. — Și Ăsta-i un cuvînt frumos. Da’ nu merge cu „fata mea“. Nu sună bine. Mama Îl cunoștea. Credeam c-o să zică ceva. A zis doar că nu observase niciodată treaba asta și cînd i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu știu, nu-s doctor În anatomie. SÎnt doar un tip care te iubește. Nu vrei să vorbim despre asta? Nu. Tu vrei? Nu. SÎnt timidă cînd vine vorba de chestia aia și mi-e mereu teamă. Foarte teamă. — O, biata Bratchen. Am avut noroc, nu? — A, să nici nu mai vorbim despre asta. Crezi că Andy, Dave și cu Tom s-ar supăra? — Nu. — Ar trebui să-i scriem lui Tom. — O să-i scriem. Acu’ ce crezi că face? Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
singura mea armă, micile mele economii și soția mea. La fel era și cu poemele. Dar disperarea Începea să se risipească și nu simțeam decît regretul unei mari pierderi. Un regret foarte dureros. Știu cum e să regreți, spuse fata. — Biata de tine, fata mea. E rău să regreți. Dar asta nu te ucide. Însă disperarea te poate ucide foarte repede. — Adică să te ucidă pe bune? — Da, așa cred. — Mai bem unul? Îmi spui și ce s-a Întîmplat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se orienteze, așa că tot timpul se apleacă între scaunele din față, ciorovăindu-se cu Ben și gesticulând, ceea ce înseamnă că ne înghiontește și ne înghesuie pe mine și pe Daisy, care stăm de o parte și de alta a lui. Biata Charlotte îi rabdă la început pe cei doi gâlcevitori, dar după un timp își pierde cumpătul și țipă la ei, ca și cum ar fi fost propriii ei copii obraznici. Băieții se sperie destul de tare, încât se potolesc și, cuminți, se sfătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
idolatri. Dragă prietenă, ceva mai Înainte dumneata te uitai la mine ca și cum aș fi fost un ci devant. Cine trăiește În trecut? Dumneata, care ai vrea să dăruiești acestei țări ororile secolului proletar și industrial, sau eu, care vreau ca biata noastră Europă să regăsească naturalețea și credința acestor fii de sclavi?” „Isuse”, șuieră Amparo, cu răutate, „știți și dumneavoastră că-i un mod de a-i face să stea liniștiți...” „Nu liniștiți. Capabili să cultive În continuare așteptarea. Fără sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este să te joci cu ei ca și cu niște păpuși și alta să ai responsabilitățile pe care trebuie să le ai ca părinte. Ți se rupe sufletul când i se întâmplă ceva rău. Îmi amintesc cum îmi mai descânta biata Dedi, în șatră, ba când mă durea capul, ba când mă durea stomacul, cu toate că nu eram fata ei. — Copiilor noștri nu le vei descânta. Îi vom duce la medic. Știi că mamei Zina și tatălui Sebi le descântam? Nu te
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Abia am așteptat să plec ca să-i spun ce aveam pe suflet. I-am zis că nu mă mai duc la grădiniță, că eu am crezut că merg ca la o grădină frumoasă nu într-o casă, unde stai închisă. Biata mamă-mea nu știa cum să mă potolească, fiindcă îi spuneam și plângeam. Căuta să-mi explice că noi copiii suntem florile grădiniței, deci noi toți la un loc suntem grădinița și să nu mă mai tângui după așa ceva, că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zise deodată, fără mânie, cu glasul de imputare care știa că impresionează pe Grigore: ― Observ, dragul meu, cu mare-mare durere că demagogia ți-a strâmbat judecata cu desăvârșire și încep să mă gândesc cu spaimă ce se va alege de biata asta de gospodărie când voi închide eu ochii. Nu știu de ce, dar mereu mă ispitește amintirea lui Teofil, fie iertat, și mi-e să nu mergi și tu pe urmele lui, de să se irosească toate pe aici și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu atâta. Dăduse ochii, de altfel, și cu boierul Miron, care l-a lăudat că s-a purtat vrednic la oștire. Pe drum, din vorbă-n vorbă, Petre se răcori, tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dânsul, că biata Marioara destul l-a așteptat doi ani, dar nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta în iarna asta, că o nuntă costă bani mulți și nici fata n-are, nici el. Titu Herdelea, fără să vrea, își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
astâmpere. Ba într-o zi s-a pomenit cu doamna Alexandrescu că îl apostrofează atât de jalnic, de parcă ar fi părăsit-o Jenică: ― Domnu Titu, din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata Mimi!... Ea te-o fi iubind, sărăcuța, c-am observat de atunci că îi ești simpatic, dar dumneata trebuie să fii mai cuminte și s-o ferești, să nu care cumva să prindă de veste Vasile, că se întîmplă o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ascultă puțin cu ochii mari și pe urmă o opri sever: ― Isprăvește cu clevetirile, Mariuco! Nu e demn de văduva unui general român să colporteze toate prostiile care, fatal, circulă pe socoteala unei femei frumoase... Dar ești și tu ca biata nevastă-mea, fie iertată, nu degeaba ați fost surori. Voi vă închipuiți că toate femeile trebuie să ție coada cratiței ori să împletească ciorapi de iarnă pentru soții lor. Ei, s-au mai schimbat vremurile, Mariuco! ― Bine, dar Grigoriță e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
porumbel și de unde nu mai putea să coboare, cerând parcă ajutor printrun miorlăit înfiorător continuu. Dispeceratul unității primise zeci de telefoane de la diverse persoane în legătură cu acest caz și comandantul a hotărât să trimită un echipaj de intervenție pentru a salva biata felină. Majurul Babuloi, care a primit ordinul, a dat alarma grupei sale, le-a spus ce misiune au de îndeplinit și la un ordin scurt, cei opt pompieri recruți echipați până în dinți cu tot ce e necesar la o intervenție
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
masă am luat câte o mențină, disc de ciocolată cu miezul alb, pufos și cu gust de izmă, iar apoi mătușa mi-a făcut patul. Am pus scoica sub pernă și-am adormit. Abia dimineață mi-am adus aminte de biata Zizi, de care uitasem pentru prima oară de când o aveam și care dormise pe parchet, sub masă. Am visat în acea noapte o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. O pădure de dimineață, încărcată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acestei pătimiri, care violenta sufletele, și am ieșit din cameră. Nu puteam face însă nimic odată ajuns în odaie, căci kirtan-ul străbătea prin toată casa și îl auzeam mai turburător din izolarea mea. Același unchi, care încerca să liniștească mintea bietei Chabù prin cântec, adusese un leac popular, un fel de pastă de buruieni frământate cu miere, care trebuia pusă în creștetul capului, de-a dreptul pe piele. Și am asistat la o scenă amară, când nimeni nu avea curajul să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-a rămas singură-n lume și cu liota de frați după ea. Că tăticu plecase-n război și, dup-un an, în vară, mămica a făcut friguri tifoide, a făcut tifos, ea știe ce-a făcut, c-a murit, biata mămica. Și a murit și Sile, ăla micu, fiindcă n-a mai avut la cin-să sugă, și-a murit și gemenii, da ea, și Ilie, și Niculaie, ei a trăit, că era mai mari, și a avut zile. Și-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei, nepoții, n-o suferea, că de ce o dase pe mămica de suflet ? Să n-o fi dat pe mămica de suflet, s-o fi crescut cu băiatu și cu ailaltă fată, e hei, alta i-ar fi fost și bietei mămica viața ! Ar fi mers și ea la pension, ar fi crescut ca o domnișoară și nu s-ar mai fi măritat c-un oltean, și n-ar fi stat la tejghea, și n-ar fi bătut noroaiele Pantilimonului, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ea la pension, ar fi crescut ca o domnișoară și nu s-ar mai fi măritat c-un oltean, și n-ar fi stat la tejghea, și n-ar fi bătut noroaiele Pantilimonului, cu șapte copii agățați de poală ! Biata mămica ! Să n-o fi dat mă-sa, grecoaica, de suflet, alta i-ar fi fost viața și poate nici n-ar fi murit la treiștrei de ani, coșcogea femeia-n putere ! Uite-așa vorbea vecinele, când mă-sa mare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]