1,128 matches
-
o bogată experiență de viață în ceea ce privește realitatea politică și socială a României burghezo-moșierești, că ei ar putea să atace teme de demascare a putreziciunii vechii societăți, că ei ar putea de pildă să scrie valoroase comedii satirice în care să biciuiască societatea burgheză, făcând să crească în spectatori ura împotriva exploatatorilor. O altă deficiență serioasă în sprijinirea muncii noastre scriitoricești provine din absența criticii dramatice. Presa nu-i ajută suficient pe dramaturgi și nu ajută nici teatrele în promovarea repertoriului original
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de o ținută mai virilă față de viață, mai combativă, trebuie să zugrăvim pe răi sau pe șovăielnici și să evităm serafismul. Cuvintele tovarășului Malencov sună și mai semnificativ și pentru noi: «În operele lor, scriitorii și artiștii noștri trebuie să biciuiască viciile, lipsurile, fenomenele nesănătoase (...). În beletristica, dramaturgia, ca și în cinematografia noastră sovietică, continuă să lipsească încă un asemenea gen artistic. Ar fi greșit să se creadă că realitatea noastră sovietică nu oferă material pentru satiră. Noi avem nevoie de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Iubește, tovarășe sportul,/ nu lenea și somnul, - tristețea;/ Și nu te mai plânge-n zadar./ Prea iute s-a dus tinerețea/ Și mușchii mereu i-antrenează,/ puternici să-i simți sub cămașă;/ și lasă, în zori, dușul rece/ să-ți biciuie trupul-cravașă./ Paharul ce-l umpli într-una/ aruncă-l și ieși la plimbare... Oare poezie să fie această înșirare hilară de platitudini? Atmosfera de imprecis, de gratuit, domină din ce în ce mai mult poeziile Almanahului literar și trebuie să spun că dumneata, tovarășe
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
marginea decadei cărții, afirma: «ce direct, familiar, zâmbitor și melodios, deși uneori biciuitor e meșteșugitul vers al lui Cicerone Theodorescu». (Vezi nota 51 și contextul). Atributele acestea se potrivesc în totalitate poemului De vorbă cu un tânăr, care, în esență, biciuie critica literară a vremii, dogmatică, demobilizatoare și demolatoare și îndeamnă pe tinerii poeți la perseverență și încredere în talentul lor. Dar, ne amintim, pentru criticarea unor critici literari ai epocii se ridicase bariera încă în martie, de la plenara scriitorilor. Poetul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de căruțe. Comandanții făcuseră semn, cavaleria se aruncase înainte, însoțită de un vârtej de crengi rupte. Dar calul lui Nikolai se cabra, dansa pe loc, se răsucea și nu pleca. Îl bătuse atroce, izbindu-l cu călcâiul în burtă, îl biciuise cu furie, îl lovise cu palma peste bot. Lucrul cel mai rău era că atacul părea dinainte câștigat. Pe mal, soldații luați prin surprindere n-aveau nici măcar timp să pună mâna pe pușcă. Iar el încă lupta cu afurisitul ăla
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fie pe aici. Sub antrepozitele astea. Frumos loc pentru a te naște. Facem câțiva pași? Capătul unei periferii, antrepozite din tablă ondulată, un maidan cu buruieni uscate, alături de care am parcat mașina. Am făcut câțiva pași prin ploaia care ne biciuia cu stropi ca niște ace de sticlă, iar tu, privind câmpurile cenușii dindărătul barăcilor, ai început să vorbești despre acea lungă zi însorită, o zi frumoasă de martie, a anului l945. Asta se petrecuse pe același drum, mai îngust pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
alergare de viteză cu mișcarea exactă a brațelor (per exercițiu - cca. 3 x 20 min.); Exerciții pentru mobilitatea gleznelor și încheieturilor: 1. din stând, laba piciorului opus se duce înapoi până ce călcâiul atinge fesa (vârful piciorului întins), după care laba”biciuiește” activ către sol (pendularea de lovire cu piciorul a unei mingi de fotbal); 2. „joc de glezne” glezna se așează pe sol și se întinde articulația la maximum (degetele picioarelor trebuie să mențină timp cât mai îndelungat contactul cu solul
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
am Început să-l urc. Jerome venea după mine, cu un aer amenințător, apropiindu-se tot mai tare. Eram ca niște oameni alergând Într-o frescă. Din profil, cu brațele ca niște cuțite și coapsele umflate, străbăteam iarba care ne biciuia fluierele picioarelor. Când am ajuns la poalele dealului, Jerome părea deja să Încetinească. Flutura din mână, declarându-se Înfrânt. O flutura și-mi striga ceva ce nu auzeam... Tractorul tocmai o cotise pe drum. Așezat În scaunul lui Înalt, șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am urnit de acolo, În ciuda vântului Înghețat. Lui Milton, copilul apostat, i se confirma scepticismul, căci spiritul lui nu s-a Întors În ziua aceea ca să Încerce să treacă de mine. Dudul era desfrunzit. Vântul mătura zăpada Întărită și mă biciuia peste chipul bizantin, care era chipul bunicului meu și al fetei americane care fusesem cândva. Am stat În ușă timp de o oră, poate două. La un moment dat am pierdut noțiunea timpului, bucuros că eram acasă, plângând după tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
surprins să fie tratat cu respect. Îi dădu indicații să se întoarcă în Ieșiron și, pe acel peron bântuit de geruri năprasnice și de rafale de zăpadă, au luat decizia de a se descurca singuri de acum înainte. Vântul îi biciuia, dar rămaseră câteva secunde pe peron ca să se orienteze. În jurul lor nu se vedeau decât patru clădiri. Era gara cu peronul scurt pe care stăteau ei, o clădire administrativă, o magazie și un cămin cu două etaje. Totul era părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dacă nu ai la îndemână zdrențele alea să le dai foc? Asistentul roșește până în vârful urechilor și execută comanda cu gesturi neîndemânatice. Pregătindu-se de plecare, Themison se adresează principelui: — Nu uita, slăvite stăpâne, de abluțiunile matinale cu apă rece. Biciuie organismul, dar îl și întăresc. Livia protestează violent: — Ba o să se spele cu apă călduță, ca până acum. Ce, vrei să-l bagi în mormânt? Medicul tace prudent. E mai bine să evite o confruntare directă cu împărăteasa. — Trec și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt plasați sub puterea lui paternă, în calitate de fii și fiice. Numai de rex nu se poate atinge, chiar dacă îi este subordonat din punct de vedere religios. — Pe zeii cei sfinți, de te vei face vinovată, voi fi silit să te biciui goală. Ce să-i faci? surâde Occia șters. Marele Pontif nu se jură ca toți oamenii pe capetele copiilor săi, ci pe cele ale zeilor, căci statul este familia sa. Regele Sacrificiilor adaugă cu voce joasă: — Acoperită numai cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
compact, din lut negru smălțuit. Își încleștează degetele pe el, până când orificiul prin care iese fitilul îi plesnește în palmă. Ceva mai ușurat, i se adresează pe un ton de reproș lui Vittelius: — Handicapatul ăsta complexat o să pună să-i biciuie fără nici un motiv. — Numai dacă se lasă pe tânjală sau se eschivează, încearcă procuratorul să-l liniștească. Instructorul se revoltă: — Ce te-a apucat de ntoarcem totul cu curu-n sus? Vittelius murmură: — Tu ai ceva de discutat cu... I-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întruna, chemând în zadar somnul. Prin ferestrele închise, nu-și poate da seama cam cât e ceasul. Acum, la început de toamnă, ora e mai mică decât vara. Ziua a început să descrească și să se micșoreze. Tresaltă, cu simțurile biciuite de un gând nou. Dacă m-aș întoarce la viața particulară, totul ar fi mai restrâns, fără îndoială, dar mi-ar fi îndeajuns. Aprobă viguros din cap. Poate a venit tim pul să lase în seama altora grijile mărunte și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ale gurii, autoritățile s-au făcut că plouă. Erau chipurile îngrijorate de evoluția revoltelor în Pannonia și Dalmația. Edilii și pretorul peregrin au ridicat neputincioși din umeri. Numai Statilius Taurus, prefectul Urbei, s-a agitat puțin. A pus să fie biciuiți vreo doi-trei făptași în piața publică. Însă rușinea când au găsit într-o dimineață o statuie a împăratului târâtă dintr-un gymnasium și așezată taman în fața sinagogii unde se duce și el nu a fost nici astăzi spălată, deși mama
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
era unul din golfulețele ce mușcau din uscat ca dinții unui ferăstrău de-a lungul coastei din provincia Rikuzen. Plecară din vale dis-de-dimineață, iar când ajunseră pe înserat până aproape de ocean, zăpada ce cădea din cerul plumburiu începu să le biciuiască obrajii. Traseră la un han din Mizuhama, un sat posomorât de pescari. Toată noaptea se auzi vuietul mării, iar tinerii pe care-i luase cu el îl priveau acum triști. După spusele pescarilor, oamenii de clacă se adunaseră deja și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea nici măcar să-și tragă suflarea în bătaia vântului care-i biciuia fruntea. Înspre răsărit, aceeași tălăzuire. Înspre apus, un ocean de valuri care se înfruntau și ele. La miazăzi, ca și la miazănoapte, ape cât vezi cu ochii. Samuraiul cunoscu astfel pentru prima dată în viață nemărginirea oceanului. Privind marea, înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că era de datoria lui de căpitan să le ducă la împlinire. De pildă, dacă marinarul de cart adormea, era legat de mâini și se arunca apă pe el. Le mai povesti că dacă nu se îndrepta nici așa, era biciuit, după cum cerea un vechi obicei marinăresc. Vinovatul trebuia pedepsit în fața tuturor celor aflați pe vas. De aceea, Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se numea Hokonbaru și era locul de osândă al domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță. Largul mării se întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i-ai zis? Întrebă Macomber. — Nimic. I-am spus să pară viu dacă nu vrea să-și ia vreo cinșpe de să le țină minte. — Ce anume? Lovituri? Mă rog, e cam ilegal. Ar trebui să-i amendez. — Îi mai biciuiești Încă? — O, da. Ar ieși mare scandal dacă s-ar plânge. Da’ nu se plâng. Preferă să-i biciuiești decât să le dai amendă. Ce treabă ciudată! — Nu-i chiar așa ciudat. Tu ce-ai prefera? O chelfăneală bună sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cinșpe de să le țină minte. — Ce anume? Lovituri? Mă rog, e cam ilegal. Ar trebui să-i amendez. — Îi mai biciuiești Încă? — O, da. Ar ieși mare scandal dacă s-ar plânge. Da’ nu se plâng. Preferă să-i biciuiești decât să le dai amendă. Ce treabă ciudată! — Nu-i chiar așa ciudat. Tu ce-ai prefera? O chelfăneală bună sau să nu-ți iei salariul? Apoi i se făcu rușine de Întrebarea sa și, Înainte ca Macomber să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
meu și toți Începură să urle „Țarule“, de parcă erau nebuni. Țarul galopa mai repede decât orice-am văzut În viața mea și-l ajunse pe Kircubbin, care alerga cât de repede poarte alerga un cal negru pe care jocheul Îl biciuie cu cravașa ca un dement, și timp de o secundă fură cap la cap, deși Țarul părea să alerge de două ori mai repede, cu salturile alea uriașe și cu capul Împins Înainte - dar exact când erau cap la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick i-a zis să le miroasă, taică-su le-a mirosit indignat și a zis că-s curate și au un miros proaspăt. Când Nick s-a Întors fără ele de la pescuit, pretinzând că le-a pierdut, l-a biciuit pentru că mințea. După aia se dusese În magazie și stătea acolo cu ușa deschisă și cu arma Încărcată În mâini și se uita la taică-su, care-și citea ziarul pe verandă, spunându-și: „Pot să-l fac praf, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
noroi și niște lilieci care țipă. Esmé a fost prima care a văzut bivolul pe partea dreaptă a șoselei. Părea că nu se mai poate mișca, Îngropat În noroi până În dreptul burții. De ce era legat la ochi? Și de ce-l biciuiau? Wendy s-a apucat grăbită să-și facă Însemnări În jurnal. Bennie a făcut repede o schiță cu Întreaga scenă. Domnișoara Rong le-a explicat cu voioșie că așa „frământau“ noroiul ca să fie cât mai moale și să-l poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai bună și cu exemple mai grăitoare: care ar fi pedeapsa cea mai eficientă pentru un bărbat care violează și ucide fetițe? N-ar merita el să fie transformat Într-un animal de povară care trăiește În glod și e biciuit tot timpul astfel Încât să Învețe ce e suferința și să devină o ființă mai bună În următoarea viață? Sau mai bine să fie purtat prin oraș Îmbrăcat Într-un sac, În strigătele batjocoritoare ale mulțimii, aruncat de pe o stâncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]