7,814 matches
-
antologia Podul (2000), e o confesiune realistă, deloc lirică, numai de la un punct alegorică: o secvență biografică putînd fi văzută ca un fel de legendă la fantastica hartă lirică a poetului „nouăzecist”. Autorul a ajuns în toamna lui 1983 un biet dascăl de țară (la Ieud, în județul Baia Mare), devenind „chiriaș principal” într-unul din „cele două blocuri împlîntate ca două animale în agonie lîngă clădirea primăriei”. Peste un an, i-a fost repartizat, ca subchiriaș, un alt tînăr („tot unul
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
treizeci de ani de/ moarte de la naștere încoace”. Lumea e o casă cu pereți nesfîrșiți și cu un pod în care ar trebui să se afle proprietarul divin; unii dintre locatari îl simt pe Dumnezeu, alții văd în locul Lui „o biată păpușă ferfenițită” (imagine ce va fi reluată în Porcec: „o păpușă din gumă ferfenițită”). Și, dacă El este inexistent, sau absent, atunci totul e permis: „doar tatăl este absent, ne putem permite orice”.
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
noțiunea de prostituție era o chestiune de bani între adulți. Iar în altă parte, ea relatează cum scrisul a salvat de la moarte un prizonier din lagărul de reeducare comunist, care a scris mai mult în gând decât pe un singur biet petic de hârtie, câteva cărți. Fără acest suport moral, el n-ar mai putea auzi astăzi cum se topește zăpada, cum cresc frunzele și cum se plimbă norii. N-ar mai vedea drumul fără ieșire al unui gând, stelele stinse
O SCRIITOARE DE 14 KARATE. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_411]
-
nu acceptă cărările ocolite pe unde să se ferească de întrebarea incomodă: cum e cu putință ca Iisus, iubitorul, să le vorbească în parabole oamenilor pentru ca ei să nu înțeleagă? Preferă s-o apuce pieptiș, îndreptând ascuțișul răspunsului dinspre acei bieți oameni spre noi, cei de acum, care nu suntem disponibili să primim învățătura. Pleșu nu este pentru un creștinism blând, moale, concesiv. Întrebarea ce i se poate pune este dacă interpretarea lui nu lipsește de forță scandalul potențial al unor
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
de a fi regină într-o zi. Eu mă întreb: - Oare cât de lungă poate fi ziua aceea, de nu se mai termină odată poveștile lor? Sigur exagerează. Altfel cum își închipuie că oamenii pot să împărtășească atâtea secrete unei biete flori, fie ea și de trandafir japonez? Poate ca sunt eu un mic boboc, dar știu deja multe. Mama, înainte de culcare îmi spune o poveste cu o prințesă adormită într-un castel uitat de lume, iar florile, crescute mai înalte
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]
-
privit fără prejudecăți, să nu arate izbitoare trăsături cultice. Literatura nu e profană decît pentru neaveniți, aura de mister care învăluie o operă fiind hotărîtoare pentru destinul ei postum. Un scriitor care nu e înzestrat cu însușiri magice e un biet scrib căzut din rangul vocației, talentul neputînd fi definit în chip rațional. Cum nici prestigiului unei cărți nu i se poate găsi o rețetă de ordin logic. Sub acest unghi o capodoperă e o epifanie căreia nici un critic nu-i
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
nespălată ești contaminat prin toți porii și cu toate astea eram sănătoasă tun nu vreau să fiu infectată. Dacă aș cădea la pat nu s-ar deranja nimeni să mă îngrijească. Pot eu striga după ajutor mult și bine cu biata mea inimă slăbită nimeni n-ar auzi nimic și asta mă îngrozește. În spatele ușii vor găsi un stârv voi putrezi voi face pe mine șoarecii îmi vor roade nasul. Să crap singură să trăiesc singură nu nu vreau. Îmi trebuie
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
Istorie. Multă vreme părăsite într-un depozit, cele două casete sunt acum expuse în sala Tezaurului. După atâta neodihnă, va avea parte și de o destinație finală? Pentru prețioasele casete, Muzeul e locul potrivit, dar nu neapărat și pentru o biată inimă (fie ea și de regină).” E, cred, concluzia. Istoria recuperează mărturii palpabile, mai mult sau mai puțin prețioase, mai mult sau mai puțin bătute în pietre scumpe. Dar nu și zbuciumul, inefabilul, inconstantul și vremelnicul dintr- o biată inimă
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
o biată inimă (fie ea și de regină).” E, cred, concluzia. Istoria recuperează mărturii palpabile, mai mult sau mai puțin prețioase, mai mult sau mai puțin bătute în pietre scumpe. Dar nu și zbuciumul, inefabilul, inconstantul și vremelnicul dintr- o biată inimă. Din inimi care au bătut, sincronizate cine știe de ce, pentru Balcic. De asta, cartea pe care, cu neabătute melancolii, o închid acum e cu atât mai necesară.
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
o astfel de mașinărie performantă, pentru ca lucrurile să meargă mult mai repede? Pentru că utilajul are și lipsuri care îl fac incompatibil cu șoselele din România. E drept că poate să realizeze simultan nivelarea solului și montarea pavelelor, dar fiind o biată unealtă lipsită de relații și carnet de partid, nu poate da comisionul cui trebuie, așa că este nefolositoare la noi în țară.
Lecţie pentru Oprescu şi Berceanu: cum se pavează o stradă în câteva minute - Video () [Corola-journal/Journalistic/27913_a_29238]
-
Dvs. despre Revoluție, de persoane care, pentru a-și apăra „poziția și, poate, libertatea, au la dispoziție un arsenal extrem de variat”, sau despre indivizi care „la 20 de ani după ce au omorît oameni cu mitralieră”, n-ar fi ajuns „niște bieți pensionari lipsiți de putere”. Chiar dacă nu Vă referiți explicit la mine („cazul” meu, propriu-zis, urmează doar după acest preambul!), imaginile și expresiile pe care le folosiți seamănă surprinzător de mult cu cele utilizate de un anume domn Cornel Mihalache (auto-prezentat
Istoricul Adrian Niculescu îl pune la punct pe Cartianu, în scandalul Revoluţiei () [Corola-journal/Journalistic/23405_a_24730]
-
realitatea, nu din alt motiv. AIM a refuzat. Știu de ce: fiindcă i-am fost preferat pentru realizarea unei emisiuni despre greșelile de exprimare din limba română. AIM îmi reproșează că nu am competențe lingvistice. Nu am, e adevărat. Sunt un biet filolog care a scris șaisprezece cărți (dintre care câteva despre proasta vorbire a limbii române), a tradus șaptezeci și cinci, a redactat cam o mie și are peste două mii de articole în presă. Alte competențe nu am. AIM consideră că singurul domeniu
EXCLUSIV. Radu Paraschivescu (Digi24) vorbește despre concedierea jurnalistei Ana Iorga Mihail by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/23797_a_25122]
-
ai știut, de ce-ai acceptat, de ce-ai venit la mine? (...) Pentru că, reuși să șoptească, în timp ce un zâmbet îi lumină fața o clipă, pentru că am vrut să mor într-un pat curat, ca ăsta. Nu uita că sunt un biet om, nu un sfânt...” Dar este, oare, moartea o izbăvire? Ori un eșec... mai dureros decât singurătatea alergătorului de cursă lungă, sau decât scurta, trecătoarea glorie a erolui purtat pe scut? „Fostul mare gazetar nu-și dorea o «revenire». Nu
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
hârșâit al mizeriei umane. Iar aspirația către infinit, merge la Ayten Mutlu de la extazul luminii la agonia umbrei și a tenebrelor, până la denudarea elementului primordial al însăși existenței umane: apa, acel ocean universal. Și de la aceasta până la drumul destinului nostru, biete paiațe ce ,,înaintăm țopăind’’ (Să mergem - p. 15) și râdem strâmb și hâd, biete fețe anonime și palide, ca de mârțoagă spălată de lacrimi, măști în fața unui adevăr gol-goluț, o lume de mănunchiuri de suflete între cer și pământ, până la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
luminii la agonia umbrei și a tenebrelor, până la denudarea elementului primordial al însăși existenței umane: apa, acel ocean universal. Și de la aceasta până la drumul destinului nostru, biete paiațe ce ,,înaintăm țopăind’’ (Să mergem - p. 15) și râdem strâmb și hâd, biete fețe anonime și palide, ca de mârțoagă spălată de lacrimi, măști în fața unui adevăr gol-goluț, o lume de mănunchiuri de suflete între cer și pământ, până la drumul destinului nostru care merge umăr la umăr alături de noi. ,, Cine suntem noi?’’ Noi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
care izbucnise un incendiu, în timp ce mai toate animalele fugeau de colo-colo, o pasăre colibri tot aducea apă în cioc, încercând să stingă vâlvătaia. Un tigru îi atrage atenția: „Ești nebună? Crezi tu că poți să stingi focul ăsta imens cu bietul tău strop de apă pe care îl tot aduci?” I-a răspuns pasărea colibri: „Eu îmi fac partea mea.” În anul 1979 am părăsit postul comod de profesor de liceu în Craiova și m-am alăturat inginerului automatist Ion Eremia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
fără vreo valoare Și se rostogolește-ncet, curgându-i la picioare. Își face cruce, mulțumind, și mâinile-și ridică Iar hohote-i țâșnesc din piept și cerul îl despică. Trei puișori de om plăpânzi îi bat timid la poartă Iar biata babă plânge-ncet, gândind la trista soarta Ce-a-ngenunchet-o și i-a frânt și bruma de putere Și-a izolat-o-n vise reci și fără mângâiere. Cu glasuri mici trei copilași colindul și-l avântă Cătând spre lacrimi care curg
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
CHEAMĂ OSTENII Limba română își cheamă ostenii E o chemare la oaste cum n-a mai fost Nu-i vorba în dodii, ori deșarte vedenii, E însuși poporul cel pe care-l trage la rost. Priviri pierdute, speriate, ori goale, Bieții soldați și-aruncă mirați. „Ce-i veni azi bunicii să vorbească agale?” Își tot ziceau printre ghionturi de frați. „Îmi veni”, răspunse bătrână, așa, într-o doară, „Să vă pun la încercare pe toți. Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
LIMBA ROMÂNĂ ÎȘI CHEAMĂ OȘTENIILimba română își cheamă oșteniiE o chemare la oaste cum n-a mai fostNu-i vorba în dodii, ori deșarte vedenii,E însuși poporul cel pe care-l trage la rost.Priviri pierdute, speriate, ori goale,Bieții soldați și-aruncă mirați.„ Ce-i veni azi bunicii să vorbească agale?” Își tot ziceau printre ghionturi de frați.„ Îmi veni”, răspunse bătrână, așa, într-o doară,„Să vă pun la încercare pe toți.Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
mai de folos. Pentru că era primăvară și încă una care a debuat frumos, cu pomi înfloriți și mult soare. Cineva spunea odată că primăvară este metaforă începutului și a vieții. Ne și miram cum de mai are resurse de viață biată, chinuita noastră planetă. Nu contenim să ne tot minunam de mugurii pomilor și revenirea la viață a a întregii naturi. Este o truda asidua ce pare să reînceapă ciclic odată cu primăvară. O truda de pește 6000 de ani, de când Dumnezeu
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
mai de folos.Pentru că era primăvară și încă una care a debuat frumos, cu pomi înfloriți și mult soare.Cineva spunea odată că primăvară este metaforă începutului și a vietii. Ne și miram cum de mai are resurse de viață biată, chinuita noastră planeta.Nu contenim să ne tot minunam de mugurii pomilor și revenirea la viață a a întregii naturi.Este o truda asidua ce pare să reînceapă ciclic odată cu primăvară. O truda de pește 6000 de ani, de când Dumnezeu
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
reușește să o găsească și bucuria reîntâlnirii se transformă în alte lacrimi. Află despre acesta că e bolnav tot de cancer. Două operații. Una dintre ele făcută dintr-o greșeală de interpretare a unei tomografii. Ce să-i mai scoată bietului om? După ce i-au extras 75% din pancreas, 1 metru de intestin subțire și o parte din ficat... E cumplit! Dar, la fel ca și ceilalți prieteni, moralul omului sufletist. Umorul și pofta de viață! Mirei îi este suficient că
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
complicitățile din marele internat al bolnavilor de șpagă și șmenuri de răsunet din Casa... Poporului! Se vorbește de revenirea unui cadavru politic la conducerea Camerei Deputaților! A înnebunit lupul!? La ALDE, partidul fantomă cu manechin în frunte, sacrificatul este un biet fost ministru al Culturii, acum împins pe scările Primăriei Generale a Bucureștilor. Cu care nu are de-a face nici în clin, nici în mânecă. Nefiind de prin partea locului ! UNPR-ul nu mai are ce sacrifica, neavând curajul să
TABLETA DE WEEKEND (152): SACRIFICAREA BERBECILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381759_a_383088]
-
mai mult mi se pare că instalarea guvernului de tehnocrați, cu voie de la partide, este o mare cacealma. Cred că a fost adus ca, între timp, lumea să uite cum au condus ele țara. În toamnă, vor da vina pe bietul guvern, de scurtă durată, pentru toate neîmplinirile lor de 26 de ani. Personal, cred că Guvernul Cioloș a fost instalat cu un singur scop. Să dea răgaz clasei clasei politice să se reformeze după propriile criterii de integritate. Dar ciolănarii
TABLETA DE WEEKEND (152): SACRIFICAREA BERBECILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381759_a_383088]
-
adă-i la “mămica”! Mihăiță devenise expert în meseria de monitor general. Imediat i-a notat pe cei turbulenți și i-a adus la catedră. Satisfăcut, domnul Fusulan i-a mângâiat cu „mămica” la fund. S-a făcut liniște, iar bieții mârlani scoteau doar gemete înăbușite sau scrâșneau din dinți, cu lacrimi pe obraz. Ca să mă încadrez în sistem, mă făceam că-l trag de păr și de urechi pe Gogu și icneam eu, iar el râdea. M-am supărat și
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]