2,247 matches
-
Crăciun, este o minciună inventată de bătrânii satului! - Da, știu că sunt oameni care nu cred în mine, așa ca dumneata, dragă Mitre. Faptul că Moșul îi spunea pe nume, de parcă îl cunoștea de când lumea, îl zăpăci de tot pe bietul Mitru, care habar n-avea dacă se mai află pe lumea asta sau nu. Moșul continuă să-i vorbească: - Da, da, nu te mira că te cunosc. Fiul Domnului îmi spune despre toată lumea, cum îi cheamă pe toți, de când se
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
celor mulți și peste îngâmfarea celor puțini. Ce folos că galantarele supermagazinelor sunt doldora de produse străine atrăgător ambalate, dacă buzunarele grosului clienților sunt de la o zi la alta mai goale? Care postură este mai umilitoare și mai descurajantă pentru bietul român, cea de ieri când el avea niscaiva bani și vitrinele erau mai goale ca după un război, ori cea de azi când vitrinele sunt pline ochi, dar el este mai sărac ca năpăstuitul Iov?!... 2) Cel de-al doilea
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
Miresme de toamnă, fiori de melancolie și doruri ce dor pătrund discret, ca un gând de poet, printre frunzele îmbolnăvite, îmbătrânite, ce încă nu s-au desprins de pe crengile tot mai moarte, de prin visele tot mai deșarte, ale copacilor, bieții de ei, îmbătându-le cu parfumul de vin roșu și de nemărginire cules de pe struguri și de pe moaște de sfinți autumnali. Stoluri de cocori și de prime iubiri spintecă pânza albă a ceții, a vieții, luminând străfundurile cerului, până în cele
DIMINEAŢĂ DE TOAMNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361048_a_362377]
-
din Paris, pe malul Senei, și discuta cu Milan Kundera despre secția de propagandă, care l-a șters pe Clementis din toate biografiile. Imaginați-vă un șef de stat fotografiat cu două pălării: una pe cap și cealaltă în mînă. Bietul Clementis, văzîndu-și șeful fără pălărie pe cap, și-a luat-o pe-a lui și i-a pus-o acestuia repede pe creștet, da' n-a văzut că șeful își ținea pălăria în mînă! Orice lucru lipsit pe neașteptate de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
meniri și roluri bine definite. La scurt timp, nici până azi nu prea știm cum să-l încadrăm, atribuindu-i ei - femeii - abilități dar și tentații prin care inducându-l în eroare pe „necunoscătorul de când îl știm" și până azi, bietul Adam! El care a cedat ispitei și astfel a trebuit să fie primul om care să cunoască ce-i acela regret, lipsa liniștei depline, viață liberă, fără nici-o obligație sau răspundere, fără grija zilei de mâine - a lui sau a
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
meniri și roluri bine definite. La scurt timp, nici până azi nu prea știm cum să-l încadrăm, atribuindu-i ei - femeii - abilități dar și tentații prin care inducându-l în eroare pe „necunoscătorul de când îl știm" și până azi, bietul Adam! El care a cedat ispitei și astfel a trebuit să fie primul om care să cunoască ce-i acela regret, lipsa liniștei depline, viață liberă, fără nici-o obligație sau răspundere, fără grija zilei de mâine - a lui sau a
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
lui: țiganii făcuți peste noapte securiști, activiști, primari, scursura societății ce s-au trezit peste noapte mari „ștabi” la sate, raioane, regiuni tăiau și spânzurau, interzicând legătura cu biserica, cu Dumnezeu, hoți care amenințau și băteau pentru a scoate de la bietul român ultimul bob de porumb și grâu, până la ultimul gram de lapte, obligându-i să cumpere pe puncte și cartele sau cum spunea comicul Mussolini : „vaca stă cu capul în ieslea țăranului și cu ugerul în bidoanele Aprolaptei”. Și iată
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
precare. Totuși l-a ținut în curte până când și-a dat obștescul sfârșit. Îmi amintesc ca azi. Era o zi de sărbătoare, spre toamnă, când mama întreabă pe tanti Geana Bărboiu, vecina noastră, cine a murit. Aceasta îi răspunse că bietul Gheorghe Netotu. Cu duioșie și durere în suflet mama rosti „Dumnezeu să-l ierte”. Auzind acestea, deși nu mai eram copil, bobițe de lacrimi s-au adunat în ochii mei. Se stinsese un suflet chinuit, un anonim pentru mulți alții
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
patronul plânge în amintirea prietenului său. Asta o făcu și pe ea să se cutremure. A izbucnit într-un plâns în hohote. De ce? O durea durerea acestui bărbat din fața ei. Dar o durere care-i sfâșia inima. Se gândi la bietul lui prieten care i-a salvat viața, numai el știe cum a fost! Dar să mori departe de țară, departe de părinți, de frați și de surori... Aceste gânduri parcă-i alimentau plânsul, lacrimile se făceau șuvoi și suspina fără
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
bunătățile care i se puseseră cu generozitate în față. Slujitorul anunță că galeria aceea există cu adevărat, doar că e atât de îngustă și de întunecoasă, că nimeni n-ar cuteza să se strecoare prin ea. Regina consideră totuși că bietul Tragodas nu mințise, după ce constată repede cât era de slab și de subțirel cerșetorul din fața ei. Așa că, se hotărî să pună temei pe tot ce spusese el. După ce se frământă un pic cuprinsă de gânduri, regina Ariadna se decise și
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
din curtea în care locuia nu îi lua în serios ambițiile. Găinile îl ciocăneau în cap ori de câte ori se punea pe cântat, iar măgărușul se punea pe un râs atât de puternic încât toate orătăniile din curte o luau la fugă. Bietul Marinică, se întrista atât de tare că nu reușea să aibă succes încât, uneori, nici măcar nu se putea atinge de mâncărica cu cartofi, preferata lui, pe care o pregătea atât de bine nevasta fermierului. - Ar trebui să iei lecții de
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
din ceruri cu stele mii. Le dau drumul din înalt, Ca o ploaie pe asfalt Când, în zi de primăvară, Inima-ți tresaltă iară. Dacă dorul e prea mare, Sigur te topești sub soare Și neicuța-'l tău din sat, Bietul, încă n-a aflat. Mangalia, 18.12.2015, h 17.05 Referință Bibliografică: Te aștept / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1813, Anul V, 18 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Urfet Șachir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TE AŞTEPT de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368484_a_369813]
-
a jucat cu Ioana și a plecat cu ea la plimbare. I-a împuiat asta capul câteva ore cu vrute și cu nevrute iar el i-a răspuns monosilabic: „îhî, mda, ah, da, ba” . Asta l-a obosit teribil pe bietul Vasile, așa încât, când a ajuns acasă, s-a culcat nemâncat și a dormit dus. Azi așa, mâine așa, Ioana și Vasile se întâlneau și se cunoșteau reciproc, până când au ajuns la momentul delicat al consumării iubirii dintre ei. El- prea
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
de găină! Aoleu, mămicuța mea!... Așa! Pupă-le pe-amândouă!... Așa! Aoleu, Doamne, nu mai pot! Urcă-te,Vasile!... Fă, mai traci dracului din gura aia că mă termenași de cap și nu pot să mă mai concentrez! a răbufnit bietul Vasile. —Tac, dar urcă-te că nu mai pot! Așa, vezi?! Aoleu, mămicuța mea a bunăăă! Încet Vasile!... așa!... mă duru o țâră că sunt strâmtă, dar n-are nimic că în rest e prea bine. Așa!... au!... așa!...așa
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
era suficient bruiajul făcut de Ioana bietului băiat, brusc se deschise ușa de la odaie și Mărin Chibrit își băgă capul înăuntru: —Termin-o, Vasile tată, că nu-i fac nimica! Numai termin-o tu! Mai fă treabă în condițiile astea. Bietul Vasile n-a mai rezistat: —Știi ce?!... Termin-o, bă tu, că eu nu mai am cu ce!... și s-a așezat pe marginea patului uitându-se cu regret la bărbăția lui fleșcăită. Ioana tremura ca varga: Nu acum, Vasile
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
epocă inefabil, care vine desigur din frumusețea sufletească a oamenilor... Frumoasă epocă, frumoase vremuri, pline de suflet, de moralitate, de credință îți vine să spui dacă nu ai ști cât de greu le-a fost să trăiască în acele vremuri bieților oameni... Te impresionează profund, aproape că îți dau lacrimile, moartea tatălui, a Cizmarului, de cancer, și moartea mamei, moarte stranie cauzată de un glonț rătăcit... Băiat isteț, cu inclinații libertine, Alterică va avea diferite slujbe, care îl ajută să-și
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
din câte am aflat de la Ștefan. Mă pot trezi oricând cu poliția pe cap din cauza lui. La anii mei după o viață de muncă cinstită, am ajuns totuși în această situație oribilă. Cu ce oi fi greșit? Îl invidiez pe bietul bărbatu-meu că a murit și a scăpat de necazuri.” Desire dădu un alt telefon mătușii sale Irene, sau sora Bernardette, cum îi cerea ea să i se adreseze, pe numele său de călugăriță și spre ușurarea sa, ea îi
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
fiindcă asta le va aduce osânda veșnică. Destul de haios tipul! Dar după ce a fost ascultat, așa ca un divertisment între două mese copioase, toată lumea s-a săturat de mofturile lui și, ca să ne exprimăm elegant, a fost flituit de peste tot. Bietul de el a intrat în depresie și, normal, a tratat această suferință la fel cu toți ceilalți. Peste două-trei luni era dolofan și privea înlăcrimat de fericire către portretele celor despre care am mai vorbit. Înconjurat de butoaie cu tot
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
expresia fidelă a sângelui sfânt. *** Consiliul Seniorilor Supraveghetori nu-și mai putea controla tremuratul genunchilor. Aripile negre fâlfâiau amenințător, iar vocea șefului avea răceala spațiului interplanetar. - Bă! Una v-am spus și praful s-a ales! Îl pierdurăm și pe bietul Azazel! Și doar era băiat bun! Dar a dat de tâmpiții ăia și și-a pierdut mințile! Acu-i boschetar! Avem de-a face cu o situație toxică și infecțioasă! Trimitem un comando să rezolve definitiv toată situația fiindcă la
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
și să-și așeze baza lăsând pe altă dată odihna, meditația și statistica pașilor asupra escaladării și performanței de până atunci. Sigur, comparația mi se pare necuviincioasă în raport cu efortul, sacrificiul și greutățile presupuse de subiecții din exemplele date, numai că bietul de mine gândea orice pas făcut ca o “îndrăzneală” și o “cucerire” irepetabile, dintr-o perspectivă a revenirii în aceste locuri cu “șansa mortului de a învia” în timp ce merituosul montaniard, cu aceleaș mijloace și păstrându-și același apetit pentru performanță
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe de rost, cuvânt cu cuvânt, Sfânta Evanghelie de la Matei ori de la Ioan, ori câte o epistolă, mai ales epistola Sfântului Iacob. Mâncarea, puțină, slabă și mizerabilă, lipsa de aer, nemișcarea, a făcut din bieții deținuți niște ființe albe-albăstrui, ca niște stafii, slăbiți pe dinafară dar tari pe dinlăuntru, cu nădejdea că nu vom muri în această necropolă a Aiudului, unde, totuși, mulți și-au încheiat viața aceasta pământească, între care și Părintele Daniil, inițiatorul
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe de rost, cuvânt cu cuvânt, Sfânta Evanghelie de la Matei ori de la Ioan, ori câte o epistolă, mai ales epistola Sfântului Iacob. Mâncarea, puțină, slabă și mizerabilă, lipsa de aer, nemișcarea, a făcut din bieții deținuți niște ființe albe-albăstrui, ca niște stafii, slăbiți pe dinafară dar tari pe dinlăuntru, cu nădejdea că nu vom muri în această necropolă a Aiudului, unde, totuși, mulți și-au încheiat viața aceasta pământească, între care și Părintele Daniil, inițiatorul
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
nord de Dunăre. Popa bulgar tăia limbile românilor preoți și mireni care îndrăzneau să vorbească limba romanesca în biserică. Și mult timp, am avut creștini cu limbi tăiate sau bolborositori de slujbe bisericești, pentru ca românii nu sunt neam mongol și bieții de ei nu au învățat instant bulgară. Acum, enoriașii de unde capătă învățătură? Bine că există picturile bisericii și trecem Evanghelia pe ziduri, poveste în benzi desenate. Basarab I (1310-1352), întemeietorul Țării Românești, scoate țară de sub unguri și o trece vasala
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
în ce fel, întâlnise un negru cu care îl concepuse pe Hapciurică. Ăsta mic ieșise mulatru, oacheș cum s-ar zice, dar avea în cap o claie de păr, deasă și încâlcită, de nu intra pieptănul în ea. Din cauza asta, bietul Hapciurică era mai tot timpul tuns scurt, indiferent de anotimp și răcea fercvent, poate și din cauza genelor, nerezistente la frig, ale tatălui său. Așa că mai tot timpul anului copilului îi curgeau mucii, răgușea și strănuta, de ziceai că-i sar
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
tatălui său. Așa că mai tot timpul anului copilului îi curgeau mucii, răgușea și strănuta, de ziceai că-i sar ochii din cap. De aici și porecla. Afaceristu’ era unicul copil al Marghioalei lui Vătrai. Zic „unicul” pentru că femeia era nemăritată. Bietul taică-său, Ilie Vătrai, n-o avusese decât pe ea, pentru că nevasta îi murise la naștere. Era om înstărit dar gurile rele vorbeau că își făcuse averea jefuind în tinerețe pe unul dintre boierii Glogoveanu, pe lângă care trăise ca slugă
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]