1,102 matches
-
le rupea fără să le citească. Îmi făcea doar semn cu mâna în sus și ieșeam după ea să ne pierdem prin sălile din pod, de la istorie. Ester, în schimb, îmi răspundea și îmi urmărea concentrată fața când îi citeam bilețelul. Ce ne scriam? Ce-și scriu cei doi de acum? Vor fi altele cuvintele jocului? La o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scriu și, cu toate giumbușlucurile textualiste, nu mă scriu pe mine sau pe altcineva. Trăiesc doar. Privesc. Cercetez. Citesc. Sau, mai ales, aștept. Ca în această dimineață când ies din Biblioteca Facultății de Medicină. Trec pe lângă fetișoara care îi trimitea bilețele băiatului. Are în față un atlas anatomic, deschis la o pagină cu un cap secționat, din profil. Cu un creion galben, fata urmărește niște linii de pe chipul acela desenat. Murmură încet, ca o rugăciune, cuvinte numai de ea știute. Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Zoei și pierderea poziției în politica locală, iar satisfacerea lor - ratarea ascensiunii politice. Ținuta morală nu-l împiedică însă să tolereze generos calculul lui Pristanda cu steagurile și nu-l oprește nici de la adulterul cu soția lui Trahanache. Dacă în bilețelul Miței, Mache Răzăchescu este numit depreciativ „mangafaua”, Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat stimă prevenitoare prin apelativul „venerabilul”, ce conține și o ironie subtilă. În O scrisoare pierdută Caragiale realizează o bună organizare a triunghiului conjugal <footnote În Dicționarul personajelor..., coord
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Îmbrăcat În costum popular și cântând al fluier. Arhitectul a zis: „Moșu’ ăsta mereu vine pe aici să-l fotografieze străinii. Se face că are treabă Încolo sau Încoace, da’ după ce Încep ăștia să-l fotografieze scoate din chimir niște bilețele cu adresa gata scrisă și Îi roagă să-i trimită poze. Cred că are câteva sute.“ Iar grecul „Star“ a Întrebat și el: „Qu’est-ce que c’est?“ În spatele unuia dintre autocare l-am văzut pe preotul din Haikiriki scoțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să apară În primul rând. Sunt tot felul de nume scrijelite pe zid - nume de polonezi, de ruși, de unguri, de nemți și chiar de francezi. Un alt element de efect este la sfârșit, când bătrânul chiar scoate din buzunar bilețele pe care este scrisă adresa lui și le Înmânează celor care l-au fotografiat. Pe unii dintre fericiții lui fotografi Îi și Întreabă: „Color, color?“ Și pe urmă e ciudățenia asta a grecului care tot avea chef să repete unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rânjeau cu subînțeles sau care-mi strigau: „Bună treabă!“ sau „Bravo pentru chestia cu Philip“. Elisa ieșise În pauza de prânz (a se citi: un litru de apă Fiji, o pungă de morcovi și vreo șase Marlboro Lights), după cum arăta bilețelul pe care mi-l lăsase pe computer, așa că am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe Penelope. —Hei, ce faci? m-a Întrebat ea. —Bine. Dar tu? am răspuns cu vocea mea de teren minat, atât de joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pentru o petrecere sau așa ceva. Despre ce vorbește, Bette? Da, exact asta spuneam. Petrecerea BlackBerry. În momentul ăla țipam În telefon, Încercând să mă fac auzită pe deasupra zgomotului din fundal. Aia la care ai fost de acord să participi... florile... bilețelul... mai ții minte? — Florile? Părea sincer nedumerit. —Cele pe care mi le-ai trimis azi? Mai ții minte? — A, sigur, iubire. Presupun că le-a trimis Marta. E foarte atentă la detalii, trimite toate căcaturile exact când trebuie. E fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Împăturită, pe care am deschis-o imediat, așteptându-mă la un dezastru. NE ÎNTÂLNIM ÎN CAMERA 18 CÂND TE ÎNTORCI, scria cu litere mari, În bold. Nu exista semnătură, dar conținea o cheie de plastic. Mi-am evaluat rapid opțiunile. Bilețelul trebuia să fie de la Sammy. Făcuse cumva rost de o cameră departe de Isabelle, ca să putem petrece ceva timp Împreună, În intimitate. Era, dacă Îndrăzneam să mă gândesc la asta, cel mai romantic și mai emoționant gest din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eternitate și, când am bătut la ușă, tremuram de emoție. Dură aproape un minut până se deschise, un minut care păru cât o lună, și am avut un gând oribil, trecător, că nu era vorba de Sammy sau că poate bilețelul era pentru altcineva. Vreo zece posibile neînțelegeri mi-au străfulgerat prin minte În cele treizeci de secunde cât am stat acolo, Înfiptă În covor, panicându-mă În tăcere și Întrebându-mă cum s-ar mai putea cineva aștepta să funcționez dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în urmă cu șase ani. Trei ani și jumătate la Quentin îl îmbătrâniseră rău de tot pe Goines, așa că la cei treizeci și trei de ani ai lui, când murise, arăta mult mai în vârstă . Danny îi lăsă lui Karen Hiltscher un bilețel: „Scumpo, vrei să faci niște chestii pentru mine? 1. Sună la stațiile de taxiuri Yellow, Beacon etc. Întreabă dacă a luat cineva vreun bărbat singur noaptea trecută, între 3 și 4. Fă la fel cu un bărbat beat, de la Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se regula ca o iepuroaică, dar nu era considerată o târfă. Inspira loialitatea scenariștilor homosexuali, a actorilor bisexuali, a mașiniștilor mexicani din platou și a comuniștilor de toate nuanțele. Mal stinse lumina, gândindu-se că trebuia să-i scrie un bilețel lui Lesnick: toate dosarele se încheiau cu vara lui ’49 - adică acum cinci luni. De ce? Îndreptându-se spre ascensor, încercă să-și imagineze cum arăta Claire De Haven. Se întrebă de unde ar putea face rost de o fotografie a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și, în același timp, să justifici tot ce ai? Regina Roșie zâmbi - cerșetoare meditativă. — Munca valoroasă pe care o fac îmi oferă o dispensă în privința lucrurilor frumoase. *** O replică de încheiere stelară. Mal se întoarse la mașină și găsi un bilețel sub ștergătorul de parbriz: „Căpitane, salut! Herman Gerstein l-a sunat pe Ellis cu o plângere: un copoi de la comitat face valuri la Variety International (crimă de curiști). Ellis a vorbit cu șeful tipului (cpt. Al Dietrich), iar noi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Văzu o sticlă pe măsuța de cafea și avu impresia că pășește într-o halucinație. Își scoase pistolul, dar își dădu seama că era un gest de nebun și puse arma la loc. Se duse la masă și văzu un bilețel rezemat de sticlă: RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI, CA UN CITAT Ted, Ai fost extraordinar astăzi la demonstrație. Eu stăteam pe De Longpre și am văzut întreaga scenă. Apropo, eu i-am zis tipului de la Academie să-ți spună „labagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a părut ciudat că un om bogat vrea să ajute niște mexicani săraci”. Locotenentul Walter Reddin de la secția de poliție Wilshire a LAPD ne-a declarat: „A fost o sinucidere prin spânzurare. Atâta tot. N-a rămas în urmă nici un bilețel, dar nu există nici semne de violență. Hartshorn a găsit o funie și o grindă în tavan, așa că s-a spânzurat. Dar e mare păcat că a fost găsit chiar de fiica lui”. Hartshorn, asociat al firmei Hartshorn, Welborn and
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca s-o impresioneze... fac o cinste nemaipomenită, mergem la cofetărie la "Dobriceanu" și mănânci cât vrei. ― Bine, dom'le! Veturia, simplu? Altceva nu-i mai spui nimic? ― Nimic! Adică îi spun, dar nu în poezie. Însoțim acrostihul de un bilețel, știi, cum să-ți spun eu, explicativ! ― Păi ce rost mai are bilețelul? O să-nțeleagă ea destul din acrostih! ― Nu, dom'le!... las-așa, că e mai bine! Dar când te-apuci de el, că azi după-masă vine la farmacie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și mănânci cât vrei. ― Bine, dom'le! Veturia, simplu? Altceva nu-i mai spui nimic? ― Nimic! Adică îi spun, dar nu în poezie. Însoțim acrostihul de un bilețel, știi, cum să-ți spun eu, explicativ! ― Păi ce rost mai are bilețelul? O să-nțeleagă ea destul din acrostih! ― Nu, dom'le!... las-așa, că e mai bine! Dar când te-apuci de el, că azi după-masă vine la farmacie? ― Uite-acuma, că tot n-am nici o treabă! Tu plimbă-te prin curte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Mahomed tresări, dar Își amână Întrebările, așteptând continuarea. Tânărul din fața lui părea a ști mai multe decât se putea bănui. - Martorul care poate da toate detaliile acestei operațiuni este legat și se află la adresa pe care o scriu pe acest bilețel. În mai puțin de o jumătate de ceas va fi adus de o escortă a Cuceritorilor și predat marelui vizir. Vei face cu el ce vei considera potrivit. Gestul Marelui Maestru mai Încălzi puțin atmosfera. În cele din urmă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucățică de hârtie pe genunchi, schimbând în răstimpuri bilețelele. — Vom vedea! m-a lăsat ea în cumpănă. În sfârșit, în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de pământ și mă rog ca tatăl său să arate îndurare. Nu demult, Hsien Feng a vrut să folosească porumbeii lui An-te-hai pentru a-i trimite mesaje în Ceruri tatălui său. I-a pus pe eunuci să înlocuiască fluierele cu bilețele adresate tatălui său, pe care le-a compus el însuși cu grijă. Evident, efectele au întârziat să apară. Sper că împăratul va fi capabil să-și îndrepte energia spre modalități mai practice. Întorcându-ne de la templu, îmi spune că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu apă și le puseră lângă paturile alese. „Intrați câte unul, numai când vă strigăm. Să aveți la voi prosoape curate și să vă purtați frumos. Acuma ieșiți puțin afară, ca să ne pregătim.” Soldații, ca să nu se iște supărări, făcură bilețele, le amestecară În boneta unuia și traseră numerele de ordine. Așteptau cuminți, Înșiruiți la intrare, cu busturile goale și cu prosoapele atârnate pe mâna stângă, cum fuseseră Învățați de sergentul de la cazarmă că era regulamentar să intre dimineața În spălător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jenantă, ca, de pildă, crema mea antireumatică, fără a avea de gând să mă întorc vreodată să le recuperez. Nu că mi-ar fi păsat de chestia asta. Aș fi fost fericită să-i las lui Luke, pe post de bilețel de adio, un bax întreg de creme, numai să mă teleporteze cineva din camera aia. Străduindu-mă să nu mă mișc, am deschis ochii cu mare băgare de seamă. Mă zgâiam la un zid. După căldura trupului și răsuflarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi un telefon...?“ Știam că era o copilărie. Dar atunci când tipul n-avea să mă sune, așa cum eram sigură c-o să se întâmple, aveam să mă torturez singură întrebându-mă ce-am făcut și ce n-am făcut. îPoate că bilețelul era prea rece - poate c-avea să creadă că, de fapt, nu voiam să mă sune. Tipul putea fi acasă, chiar în clipa aia, arzând de nerăbdare să mă sune, crezând însă că eu nu voiam. Sau poate că biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și i-a plâns pe umăr și le-a spus tuturor ce porc sunt“, se gândi el. „Sigur o să mă aștepte acasă diseară, când mă întorc.“ Dar Eva nu-l aștepta. în schimb, pe masa din bucătărie se afla un bilețel și un pachet. Wilt despături biletul. „Eu plec cu Sally și Gaskell să mă gândesc la cele petrecute. Ce-ai făcut noaptea trecută a fost oribil. N-o să te iert niciodată. Nu uita să cumperi mâncare pentru câine. Eva. P.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi răspunse Henry. E de la prea mult gin din ăsta. — Vrei să spui că Eva nu s-a întors încă? întrebă Braintree, conducându-l pe coridorul spre bucătărie. — Când am ajuns eu acasă, nu era acolo. Am găsit doar un bilețel în care-mi scria că a plecat cu familia Pringsheim ca să se gândească la cele petrecute. — Să se gândească la cele petrecute? Eva? Care „petrecute“? — Păi... începu Wilt și apoi se gândi mai bine. Cred că la povestea aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
multe slujbe din astea decât am eu de cine calde! Ba nu, de fapt asta nu înseamnă prea mult în zilele noastre. Păi, să-ți zic că singurul lucru de care am eu parte e o cină rece și un bilețel în care mi se spune că a plecat la cursul de olărit sau la cel de meditație transcendentală sau la vreo altă chestie semidoctă. Și, oricum, pentru Eva o slujbă ar însemna să preia conducerea fabricii. îți amintești de Potters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]