1,239 matches
-
istorice (1894), Istoria Bucurescilor (1899) etc.49. Dacă Leonardescu sau Ionescu-Gion și-au clădit carierele în domeniile în care se specializaseră, Christodul Suliotis ori Alexandru Bădărău s-au remarcat și în viața publică. Despre Christodul Suliotis (1854-1908), majoritatea istoricilor și biografilor rețin studiile sale doctorale în drept la Geneva (1870), respectiv în litere și filosofie la Berlin 50. Doar Dimitrie Rosetti (Dicționarul Contimporanilor) și Lucian Predescu (Enciclopedia României. Cugetarea) vorbesc despre studiile sale de la Bruxelles 51. Christodul Suliotis a ajuns liderul
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
în 1888 Liga Populară Catolică, apoi Liga Populară a Lucrărilor Catolice, în 1899. În Belgia, influența școlii de la Liège a fost foarte mare datorită principalilor ei animatori, Monseniorul Victor-Joseph Doutreloux, episcop de Liège, Godefroid Kurth și Antoine Pottier. Jean-Louis Jadoulle, biograful părintelui Pottier, spune că aceasta a constituit "una din etapele intermediare privilegiate între corporatism (...) și întreaga democrație creștină viitoare"13. Democrația creștină datorează mult acestei treceri a gîndirii catolice sociale prin corporatism, chiar dacă, mai tîrziu, aceasta s-a detașat de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
redactor la jurnal la Constantinopol)". Incredibil, dar Maiorescu regretă faptul că s-a încheiat războiul, frustrându-l de noi câștiguri. Comparați preocuparea galopantă pentru "parale" cu publicistica extraordinară a lui Eminescu privitor la complexitatea evenimentelor în derulare. Până și un biograf encomiast al mentorului junimist, ca Z. Ornea, recunoaște: "Devenise avocatul unor samsari pentru aprovizionarea trupelor rusești, de origine evreiască, concesionari ai unor servicii pentru aprovizionarea armatei ruse [...]; apoi această calitate îi va fi reproșată în presă, până și de Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Polirom, Iași, 1997, p. 23. 241 Vezi, în acest sens, cartea istoricilor Iuri Leontievici Diakov și Tatiana Semionova Bușueva, Sabia fascistă s-a călit în URSS. 242 Apud Victor Suvorov, op. cit., p. 69. 243 Statutul de "legendă" impus de unii biografi ai lui Lucrețiu Pătrășcanu este spulberat de Dimitrie Vatamaniuc, care a fost martor la controversata scenă. A se vedea Dimitrie Vatamaniuc, Constantin Hrehor, Convorbiri sub scara cu îngeri, Cuvânt înainte, de acad. Eugen Simion, Editura Timpul, Iași, 2010. 244 Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Watts, op. cit., p. 245. 262 Ibidem, p. 248. 263 Ibidem, p. 259. 264 E vorba de cunoscuta declarație a lui Lucrețiu Pătrășcanu, făcută la Cluj, prin care preciza, împotriva ideologiei internaționaliste a ocupantului, că înainte de a fi comunist, este român. Biografi al cunoscutului om politic au încercat să reducă întâmplarea la o simplă legendă. Iată însă că Dimitrie Vatamaniuc depune garanție asupra autenticității declarației lui Lucrețiu Pătrășcanu, ca martor ocular. (A se vedea Dimitrie Vatamaniuc, Constantin Hrehor, Convorbiri sub scara cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
anului 1903. Amănunt nu lipsit de semnificație, Weininger și-a luat viața în casa lui Beethoven din Viena, omul în care el vedea întruchiparea geniului. În cartea sa, al cărei subtitlu Datoria geniului este o aluzie la Weininger, Ray Monk, biograful lui Wittgenstein, se exprimă categoric în ceea ce privește pecetea pe care a lăsat-o asupra acestuia strigătul disperat al lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală nu sunt doar fundamental diferite, ci se exclud reciproc. În despărțirea strictă a iubirii de dorința sexuală
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
drept frate un sfânt și, potrivit proverbului englezesc I had rather be a live dog then a dead philosopher, adesea mi-aș dori să am ca frate un om fericit, și nu un sfânt nefericit.“53 William W. Bartley, un biograf al lui Wittgenstein de care am amintit deja, crede că, alegând profesia de învățător, Wittgenstein și-ar fi propus să facă ceva și pentru emanciparea țăranilor de munte în mijlocul cărora a decis să trăiască. În anii petrecuți la Trattenbach, el
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la un vast domeniu și, printre altele, la o definiție a logicii care până acum lipsea. [Ă] Am ajuns la un punct în care am nevoie de o teorie a judecății și a simbolismului care sunt amândouă probleme psihologice.“11 Biograful lui Russell, Ray Monk, caracterizează această reorientare drept „o încercare de a «naturaliza» întreaga lui filozofie, de a o aduce pe pământ din cerurile platonice în care a trăit ea până atunci“12. Nimic nu poate fi mai opus spiritului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
precipitat, în sacade: "Calul său tropotă, / Fuge ca vântul; Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul..." Mai mult decât Moartea căprioarei (mereu invocată), concisa Biografie (19 versuri) e un text esențial; dincolo de elanurile vârstei, dincolo de exaltări ori de "abur de vis", biograful ardent își descoperă un "suflet prea grav"; revărsărilor euforice li se alătură predicții mâhnitoare; pe ecranul discursului nu e loc pentru abandon; primează ideea de destin inexorabil. Paradoxul lui Labiș, ispitit de iluzia unui "ev aprins", era de a tânji
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
15. În aceeași lună, la 21 decembrie 1844, căminăreasa Ralu Eminovici cumpără de veci, pe numele său, o parte din moșia Orășăni, de la serdarul Iordache Ureche. Pretinsul izvod de zestre și moșia aceasta i-a pus în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar, și lucruri din casă, de 576 de galbeni, după izvod. Judecînd superficial, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
orfană, de ambii părinți, credem că ea stătea la vreo rudă. "Giunca", despre care poetul a scris în Erotocrit și pe care ea o păscuse astă vară, pe deal, poate că era singura ei zestre. Fără a face cercetări documentare, biografii lui Eminescu i-au zis de atîtea ori Elena. Pentru Cezar Petrescu, ea era Leana, nepoata pădura rului Pătru Toader Gînj, de la Baisa. Augustin Z. N. Pop i-a zis Ileana, care, printr-un amestec de informații greșite, era cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
suflet cunoscut De-o dulce voluptate. Și amintirea-l chiamă iar Ori cîte să se-ntîmple Cu atît noroc, cu atît amar El sufletul mi-l împle."215 Aceasta duioasă și încă puternică amintire, a iubitei moarte, trebuie să producă mirare biografilor lui Eminescu, care nu i-au văzut decît relațiile cu Veronica Micle, cu Mite Kremnitz ori cu Cleopatra Leca-Poienoru, cărora unii din ei au încercat să le coase aripioare de heruvimi, deși sunt destule motive care să reducă acele relații
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să găsesc bani la rudele lui, pentru Ipotești. Să-i pun să-l facă tovarăș la arendă pe Christache"241. Scrisul prezintă foarte evidente semne de oboseală mintală. Cristea, Cristache era totuna cu Christea Marinovici, noul proprietar al Ipoteștiului. Alți biografi, în loc de Hristea, au citit Știrbei, dar în situația de la Ipotești era implicat Hristea, nu Știrbei. Oricum, fondul logic al acestor însemnări nu este clar. Cum putea cere bani cu împrumut tocmai de la Hristea, care era proprietarul moșiei, pentru ca, tot de la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
multe inedite, găsite cu trudă prin colecțiile Bibliotecii Academiei, ci și prin lansarea temerară a unui nou scenariu biografic eminescian. Aceasta cu riscul de a intra în contradicție cu eminescologia consacrată, începând cu Maiorescu, Ibrăileanu, Călinescu și terminând cu editorii, biografii și exegeții mai vechi sau mai noi. Extrem de interesantă ni se pare și acea addendă a textelor eminesciene din "Timpul", ce se îmbină fericit cu albumul incomod al caricaturilor de epocă. Nicolae Georgescu Romanul edițiilor eminesciene Eminescu și editorii săi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ale vieții Poetului (a se vedea în acest sens cea mai recentă carte: "Un an din viața lui Eminescu", ibidem, 2006) înspre investigația exhaustivă a scrierilor sale, în primul rând a poeziei, asupra căreia se apleacă într-o multiplă postură: biograf, bibliograf, editor și exeget al fiecărui vers eminescian de-a lungul istoriei sale, de la manuscris la faza de tipăritură (periodic sau carte) până la cele mai recente editări. Adevărul e că N. Georgescu se ocupă de mai bine de un deceniu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pierde deprinderea de a oculta realul, de a alimenta repertoriul de ambiguitate ficțională, dovadă stând includerea în "Antimemorii" a unei lungi convorbiri cu Mao Tze Dun, aproape în întregime inventate. S. Damian citează în acest sens cartea celui mai recent biograf al lui Malraux, Oliver Toddled. Rămâne în picioare faptul că Malraux, cel mai frapant caz de afiliere temporară la lozincile antifasciste ale Moscovei (ca și Orwell, Ignazio Silone, Koestler), fără să devină vasal sau executant, a avut puterea să se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
puterii într-un moment sau altul, mai ales ale celor situați la vârf. Ludovic XVI, Napoleon, Churchill, Nasser, Pompidou, Mao, între alții, au fost marcați de boală în momente decisive, iar lucrul acesta n-a rămas fără însemnătate pentru istorie. Biografii și memorialiștii nu mai prididesc să ne țină la curent cu asemenea circumstanțe, adesea ignorate de istorici. S-a putut vedea spre exemplu, din Amintiri politice de I.G. Duca ce urmări au produs suferințele unor oameni de stat români la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele Patriarh constantinopolitan cunoștea și folosea Scriptura în chip admirabil. Biografii spun că în timpul celor șase ani petrecuți în retragere, rugăciune și asceză, a studiat-o cu ardoare, sfârșind prin a o cunoaște în amănunt. El însuși atrage atenția că necunoașterea Scripturilor este cauza tuturor relelor<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Omilia
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
casă de oaspeți și apoi pleacă<footnote F. Cayré, Précis de Patrologie. Histoire et doctrine des Pères de l´Église, tome premier, Société de S. Jean L´Évangéliste, Desclée et Cie, Éditeurs Pontificaux, ParisTournai-Rome, 1927, pp. 472-473. footnote>. Unii dintre biografii Sfântului Ioan Gură de Aur afirmă că influența predicii hrisostomice se făcea vădită în fapte ale iubirii creștine, ale milei, ale facerii de bine, ale conștiinței datoriei și dreptății creștine. Sclavilor li se dădea libertate, fiind răsplătiți cu daruri bogate
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
veșnică, nu a rămas impasibil față de viața pământească a acestora. Așezămintele sale de asistență socială au rămas ca model și pentru epocile următoare când asistența socială a luat diferite forme instituționale. „Nimeni, poate, din primele timpuri ale creștinismului - scrie un biograf al Sfântului Vasile cel Mare - nu fondase atât de numeroase și atât de puternice instituții caritabile”<footnote Paul Alard, Saint Basile, ed. 7, Paris, 1929, p. 110 cf. Diac.Prof.Dr. Teodor V. Damșa, Iubirea și mila creștină, în rev. Mitropolia
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
lui Mazarin, mai ales că despre perioada noiembrie decembrie există date contradictorii, care ni-l prezintă fie prezent în Paris, ca delegat papal, fie la Roma. Richard Wilkinson, în lucrarea sa Louis XIV preia teoria lui Anthony Levi, unul dintre biografii moderni ai lui Ludovic al XIV-lea.,,[...] Levi este convins că Mazarin, amantul Anei, viitorul prim ministru și prezumtiv soț, a fost tatăl. Levi crede că Ludovic al XIII-lea era impotent, iar primele sarcini ale Anei au fost tot
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele Patriarh constantinopolitan cunoștea și folosea Scriptura în chip admirabil. Biografii spun că în timpul celor șase ani petrecuți în retragere, rugăciune și asceză, a studiat-o cu ardoare, sfârșind prin a o cunoaște în amănunt. El însuși atrage atenția că necunoașterea Scripturilor este cauza tuturor relelor<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Omilia
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
casă de oaspeți și apoi pleacă<footnote F. Cayré, Précis de Patrologie. Histoire et doctrine des Pères de l´Église, tome premier, Société de S. Jean L´Évangéliste, Desclée et Cie, Éditeurs Pontificaux, ParisTournai-Rome, 1927, pp. 472-473. footnote>. Unii dintre biografii Sfântului Ioan Gură de Aur afirmă că influența predicii hrisostomice se făcea vădită în fapte ale iubirii creștine, ale milei, ale facerii de bine, ale conștiinței datoriei și dreptății creștine. Sclavilor li se dădea libertate, fiind răsplătiți cu daruri bogate
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Augustin cu insistență pe marginea "Christosului din noi"? Nu sunt doar întrebări retorice! În chip fericit, viața lui Eminescu ne-a fost relatată în amănunt atât de către contemporani (Ioan Slavici, G. Panu, Iacob Negruzzi, I. L. Caragiale) cât și de alți biografi de excepție (G. Călinescu, Cezar Petrescu, Augustin Z. N. Pop ș. a.). Există anumite evenimente din existența sa, aparent insignifiante, care dețin latente irizări cristice. Discuția dintre Maiorescu și Iacob Negruzzi, în momentul în care cei doi primesc poeziile atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu ne-am adăpa zilnic la apele elocinței, nu am avea să facem altceva decât să tăcem<footnote Ep. CCCXLIII cf. Pr. L. Magheț-Văliug, art.cit., p. 54. footnote>. Sfântul Vasile s-a întors în patrie pe la anul 355. Un biograf al Sfântului Vasile spune că suferințele fizice de care a avut parte toată viața, precum și nevoia de a lua mereu medicamente, l-au împins către studiul medicinii și că el căpătase obișnuința de a practica această artă. După terminarea studiilor
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]