676 matches
-
sătească a lui Avrum (Liviu Rebreanu, Ion, 1920), „slujnica freca cu nisip [mesele și băncile] și le spăla În fiecare vineri de se făceau albe ca varul” <endnote id="(737, p. 35)"/>. La fel era tratat vineri după- amiaza un „birt cușer” din Sighetul interbelic : „Mesele de lemn [erau] proaspăt frecate cu șumuiogul de paie”, iar „podeaua, ce suferise aceeași operație ca mesele, era galbenă ca lămâia” <endnote id="(791, p. 73)"/>. Iată o scurtă mărturie din care rezultă importanța excepțională
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
subiectivism etnic. Iată cum este descrisă o cârciumă ținută de un evreu, de data aceasta Într-o snoavă populară românească (Ce a pățit jupăn Ițic) culeasă În a doua jumătate a secolului al XIX-lea : „Bucatele erau gătite cu gust, birtul era ținut foarte curat și serviciul era prompt, lucruri ce cu greu se găsesc la români” (3, p. 23). Evident, nu toate hanurile și cârciumile ținute de evrei arătau astfel. În 1857, de pildă, trecând prin „orașul evreu” Fălticeni (Bucovina
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și cârciumile ținute de evrei arătau astfel. În 1857, de pildă, trecând prin „orașul evreu” Fălticeni (Bucovina), poetul Dimitrie Bolintineanu și Însoțitorii săi au vrut să rămână peste noapte Într-un han ținut de niște evrei : „Ne duserăm la un birt ținut de acești necurați oameni, dar Îndată ce intrarăm În casa lor, furăm nevoiți a ieși, atât era aerul de stricat ; hotărârăm să dormim În trăsură” (Dimitrie Bolintineanu, Călătorii, vol. I, Editura Minerva, București, 1915 ; apud 276, p. 122). Tot „clasica
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
va face cu producția de automobile>> după care pleacă”. Oricine a citit cele scrise până acum a remarcat, fără dubii, că nu a fost vorba decât despre niște banalități obișnuite pe atunci nu numai prin lăcașele Domnului ci și prin birturi sau restaurante mai de soi dar cum Secu’ voia cu tot dinadinsul să-l Înfunde pe Sofianu, nu mai contau micile detalii. Iată o altă mostră de felul prost În care se cheltuiau banii statului, mostră așternută pe hârtie de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dă să se repează iar ; dar un sergent voinic o apucă de braț și o- nvârtește-n loc : - Nu zbiera și mergi ! strigă el scrâșnind și lovind-o greu cu palma peste gură. Aud atunci o horcăială-necată și, în cadrul luminat al birtului, văd silueta albă a femeii ridicând în sus brațele goale cu pumnii încleștați și dând capul cu părul despletit pe spate, ca si cum i s-ar fi frânt gâtul. Un moment se răsucește de mijloc, apoi cade țeapănă pe spate în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deloc sigur ca autorul să fi avut în vedere Valsul imperial (iar frazele descrierii nu se suprapun cu exactitate etapelor melodiei lui Strauss), la aceasta mă poartă (extatic și dureros și pe mine) gândul ori de câte ori citesc fastuoasele fraze despre taraful birtului din Covaci”, scrie N. Steinhardt (Critica la persoana întâi, p. 125). E adevărat, valsul în do major al lui Johann Strauss, despre care eseistul afirmă cu suverană dreptate că este una din capodoperele muzicii, demnă de a fi așezată în preajma
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
împreună cu doamna a cărei venerabilă vârstă nu depășea 42 de ani. Eu abia intrasem pe 20. Am reușit să îmbunătățesc meniul oferit de păsări și văcuță apelând la orgoliul domnului Matios, astfel încât banii de salariu au început să treacă de la birt către gospodărie spre bucuria ambilor soți până la urmă. Munceam pe brânci. Eu aveam clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, directorul celelalte. Ne înțelegeam bine și nici nu s-ar fi putut altfel, cînd singurele minute
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
doresc copii pentru ei înșiși, nu pentru copiii în sine: pe cei care vor copii ca să aibă sprijin material la bătrânețe, să-i exploateze la munci agricole, să aducă o alocație în casă pentru ca ei să o poată bea la birt, să le poarte cineva numele mai departe sau, mai grav și evident imoral, ca să le rupă un picior și să-i trimită la cerșit? Le interzicem prin lege să aibă copii celor cu astfel de motivații? Dăm o lege despre
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în vreme ce Liceul Internat și Seminarul iau locul beghinajului: Fiindcă e duminică, seminariști Tot stau în frig uitîndu-se pe la vitrine, La ceasornice de nichel, la rubine... Și la Internat se-ntorc copii tăcuți și triști. Se mai cântă de asemeni iarmaroacele, birturile, cafenelele (sub-stituindu-se, în evocarea tragicului cotidian, cheiurilor, suburbiilor belgice), albumele, băncile de școală, ceasornicele, pianinele, natura moartă în genere. ADRIAN MANIU Poezia lui Adrian Maniu e triumful stilisticii și al manierei. Ca un nou Crivelli, poetul se întemeiază mai cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
alegere și fără măsură. Viața dezordonată ia proporții mai mari. Neîngrijirea de împrejurul său trece peste toate marginile; în cameră de-a pururi dezordine, nelumină, lipsă de aer, încât aceasta îngrija pe amicii săi. Seara se înfundă în câte un birt cu lume necunoscută. La 1883, când se inaugurează statuia lui Ștefan cel Mare la Iași, în loc de-a asista la sărbătoare, la care fusese trimis ca corespondent al unui ziar, el se retrase la una din cârciumile vechii capitale și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ne comunică amintiri minore și răutăcioase insistând asupra unor aspecte nefavorabile acestuia: la „abatorul vechi“ de la Colentina autorul Scrisorii pier dute se ospătează prin 1886 cu „hălci mari de ficat negru și frigărui“; în 1892 plânge în hohote în grădina birtului Enache și apoi pe stradă de spaima holerei care amenința Capitala; în 1900 neagă în public, la Ateneu, o afirmație pe care totuși mai înainte, o făcuse („Nu, mă, în România nu trebuie să fii om de litere! Eu dacă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să fiu înscris în clasa a IV-a a unui liceu din București. Am tras la Hotel Concordia-veche1, de pe strada Germană, astăzi strada Smârdan. Era pe seară. Am prânzit la restaurantul hotelului, iar a doua zi dimineața am dejunat la birtul lui Hristodor 2, cel dintâi birt din București pentru bucătăria zisă orientală. Coana Uța, soția sa, femeie frumoasă și cu virtute intransigentă, bucătăreasă de mâna întâi, mâna dreaptă a bărbatului pentru cârmuirea fondului de comerț și prietenă de mâna stângă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
IV-a a unui liceu din București. Am tras la Hotel Concordia-veche1, de pe strada Germană, astăzi strada Smârdan. Era pe seară. Am prânzit la restaurantul hotelului, iar a doua zi dimineața am dejunat la birtul lui Hristodor 2, cel dintâi birt din București pentru bucătăria zisă orientală. Coana Uța, soția sa, femeie frumoasă și cu virtute intransigentă, bucătăreasă de mâna întâi, mâna dreaptă a bărbatului pentru cârmuirea fondului de comerț și prietenă de mâna stângă pentru mulți clienți pe alese, era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Uța, soția sa, femeie frumoasă și cu virtute intransigentă, bucătăreasă de mâna întâi, mâna dreaptă a bărbatului pentru cârmuirea fondului de comerț și prietenă de mâna stângă pentru mulți clienți pe alese, era îngerul tutelar al acestui local gastronomic. Acest birt era instalat într-o căsuță joasă pusă în colțul stradei Râureanu 3 cu Calea Victoriei, atunci Podul Mogoșoaiei. Astăzi casa nu mai este, în locul ei s-a clădit o casă cu etaj în care e instalată Librăria Hertz. Când am intrat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu exista, în locul pe care e clădită era Liceul Sf. Sava. Casa din colțul stradei Râureanu, în care se află instalată Librăria Ignatz Hertz nu exista. În loc era o căsuță joasă fără etaj, în care se afla cel mai bun birt de mâncări orientale, vestitul pe atunci birt Hristodor, cum am mai spus. Casa Prager era, pe atunci, o veche casă boierească, casa baronului Barbu Bellu 101. N avea prăvălii, era un mic palat particular, reședința baronului rămas vestit prin aceea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era Liceul Sf. Sava. Casa din colțul stradei Râureanu, în care se află instalată Librăria Ignatz Hertz nu exista. În loc era o căsuță joasă fără etaj, în care se afla cel mai bun birt de mâncări orientale, vestitul pe atunci birt Hristodor, cum am mai spus. Casa Prager era, pe atunci, o veche casă boierească, casa baronului Barbu Bellu 101. N avea prăvălii, era un mic palat particular, reședința baronului rămas vestit prin aceea că, sub domnia lui Cuza-Vodă, ucisese în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
curte împrejur și cu un grilaj de fier înconjurată. Strada Sărindar nu exista.110 Marea clădire în care este instalat Hotel Luvru 111 nu fusese înălțată. În loc era o mică căsuță cu un etaj, în care se mutase mai târziu birtul Hristodor. 114 bucureștii de altădată 105. Librăria Socec a funcționat din toamna anului 1856 într-o clădire de pe Podul Mo goșoaiei (atunci la nr. 7), alături de casa baronului Meitani, în care se afla Prefectura Poliției Capitalei (astăzi sediul Poliției Capitalei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
berării s-a deschis un „café-chantant“, iar sala a primit numele de Valhala. Biserica Zlătari era înconjurată, pe cele trei strade, cu un șir de case vechi, având prăvălii de jur împrejur.129 Pe strada Stavropoleos era o berărie și birtul „La Pisica neagră“, renumit pentru vinul ce debita. bucureștiul în 1871 117 121. Astăzi, strada general Gh. Manu; o „casă Filipescu“, devenită apoi proprietatea lui Costică C. Cesianu se află ceva mai departe pe Calea Victoriei, la nr. 151, colț cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Această grădină avea o mare trecere, era unul din puținele localuri de elită ale Bucureștilor. La grădina Rașca nu se ducea oricine. Dar ce era grădina Rașca? Un ceh, anume Hrtska, vine în București și deschide localul de consu mație, birtul și grădina de vară din str. Academiei. Dar cum românii nu puteau pronunța acest nume, l-a transformat în Rașca și Rașca a rămas. Dar pe firmă a rămas până târziu numele adevărat al boemului.În locul casei, acum tăiată pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în Rașca și Rașca a rămas. Dar pe firmă a rămas până târziu numele adevărat al boemului.În locul casei, acum tăiată pe jumătate, în care era instalată firma „Watson și Youell“, era o mică căsuță gălbuie, în care era instalat birtul lui Rașca. Grădina de vară avea o mare vază și era locul de întâlnire al societății alese. În această grădină cânta, de obicei, violonistul Wiest, despre care voi vorbi.172 124 bucureștii de altădată 168. Bacalbașa descrie principalele clădiri de pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sub numele de grădina lui Cornescu.* Fusese cumpărat de către un cizmar ungur, anume Iojé176, care avea pa tima construcțiilor. Deschiderea stradei Regale, clădirea Hotelului Union, a Hotelului Regal 177 și a celor mai multe case de pe această stradă sunt opera lui Iojé. Birtul Enache era instalat alături de palatul Ministerului de Interne 178. Pe vremea aceea, în curtea actualului Minister de Interne se aflau instalați: Ministerul de Interne, cancelaria Consiliului de Miniștri, în dreapta Ministerul de Externe și în stânga Ministerul de Lucrări Publice. Birtul Enache
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Iojé. Birtul Enache era instalat alături de palatul Ministerului de Interne 178. Pe vremea aceea, în curtea actualului Minister de Interne se aflau instalați: Ministerul de Interne, cancelaria Consiliului de Miniștri, în dreapta Ministerul de Externe și în stânga Ministerul de Lucrări Publice. Birtul Enache era instalat într-o singură odăiță de cel mult patru metri pătrați. Nu avea decât patru sau cinci mese, în față cârciuma și un spațiu în chis în curte, zis „grădină“. Repede s-a dus vestea că la Enache
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cel mult patru metri pătrați. Nu avea decât patru sau cinci mese, în față cârciuma și un spațiu în chis în curte, zis „grădină“. Repede s-a dus vestea că la Enache se mănâncă bine și ieftin. Dar despre acest birt voi vorbi mai târziu. Alături era curtea caselor Rioșanu. Pe stânga 179, plecând din str. Paris, unde s-a construit localul cinema to grafului Lux, era un local de bancă, era banca Poumay 180, apoi niște căsuțe mărunțele. Nimic din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în 1871 Hotel de Englitera (Hôtel d’Angleterre - M.E. Weingber, Calea Victoriei 42) încă nu exista; în aceeași clădire (casa Vanic), la etaj, se afla atunci Hotelul Lazăr („à l’angle de la Place du Théâtre“, preciza Ulysse de Marsillac), cu un birt la parter (despre casa Peretz, devenită Vanic, v.: Casa Vanic de pe Podul Mogoșoaiei în G. Potra, Bucureștii, pp. 336-339). Despre toate hotelurile, localurile, bisericile, tipografiile, farmaciile, medicii etc. menționați în acest stufos capitol v. fragmente din Annuaire de Roumanie (Anuarul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cafenea la Hotel Concordia-nouă, unde era întâlnirea mai ales a evreilor. bucureștiul în 1871 133 218. Café Français (H. Cazes). 219. În Pasagiul Român. 220. Hotelul, restaurantul și grădina de vară Colaro, cu bucătărie orientală, pe strada Smârdan, nr. 35; birtul Colaro se afla la nr. 1. 221. În 1873 se făcea reclamă cafenelei Labes, de pe strada Germană (Smârdan), deschisă de Jacques și Henry Labes; în 1885 funcționa o Café Labes, pe str. Lipscani nr. 2. 222. Cafeneaua Ströbel și birtul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]