587 matches
-
anilor ’60, în frunte cu Nichita: Păunescu, extrem de prolific și duduind de dinamism și proiecte literare, se voia un emul în siajul „modernului și nedreptățitului Macedonski”, iar Ion Alexandru, exploatând dacă nu „filonul”, oricum una dintre direcțiile și tonalitățile liricii blagiene. Ambii ne-au cucerit nu numai pe noi, dar și grupul, elitist și el și extrem de exigent, al lui Doinaș și Negoițescu! Ruptura, dezamăgirea de „trădarea lui Adrian”, dar și, probabil, tinerel și sangvin, ușor inflamabil cum eram în acei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de sine a poeziei românești, nici pe Noica, necum cercetările asupra izotopiei autoreferențiale ori asupra autotelicului kantian. Serioasa cunoaștere a praxelor teoretice îmi surpa semețirea antiromânească, ajutându-mă să am o bună distanță față de fenomenul poetic. Pricepeam altfel stihuri eminesciene, blagiene ori bacoviene ce nu-mi ieșeau din minte. Nu-mi repugna să mă dau la versurile unor literatori pe care-i știam cu etica nepoluată de găinațul istoriei: Ursachi și Cezar Ivănescu la început. Apoi, pe rând, Șerban Foarță, Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care te cuprinde citindu-mă. Poeziile în schimb sunt foarte scurte, versurile la fel, multe rime interioare sau abundența metaforelor. Majoritatea tipic germane. La fel însă și în germană am foarte multe elemente argheziene sau bacoviene ba chiar și tendințe blagiene și bolintiniene...! Folosesc nolens volens o limbă română "conservată". Unii ar putea spune: rămasă în urmă, neevoluată! Visele tale sunt în română sau în germană? Cine știe cum funcționează subconștientul unui trilingv nativ, știe că acela nu visează în cuvinte sau fraze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu, în mod paradoxal acesta fiind și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
teoriilor occidentale, ca și teoriile însele, au un referențial slab în realitatea românească; pe de altă parte, realitatea românească este slab sau artificial conceptualizată. Previn de la început pe cititoare și cititori că, deși conceptul le sună dulce-alinător, ca și cel blagian al spațiului mioritic, el are altă încărcătură, deloc flatantă pentru noi. Am plecat, asemenea multora dintre dumneavoastră, de la câteva întrebări care nu pot să nu ne obsedeze. De la întrebări mor(t)ale (cu vorba lui Thomas Nagel): De ce toate încercările
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
circumscrie în genere satului (tiparul versificației e, de altfel, de sorginte folclorică), iar motivele aparțin unei singure sfere semantice: destrămare, pierdere, trecere. Tonalitatea melancolică, simplitatea și puritatea definesc acest debut, dar poemele nu aduc o notă de originalitate, reluând tipare blagiene (Bacanală, Trebuie să mă întorc): „Dor de sat, fără vârstă ca apa./ Sete de văzduh./ Morile țipând în înserare,/ cucii și caprele,/ [...] Întoarcere cu neputință” (Povestea cu ieri). O notă personală găsește T. în Ierugi (1969), unde, folosindu-se tot
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
recomandare a lui Victor Felea, iar editorial cu volumul Nisipuri cu pelerini, apărut în 1991. Mai e prezent în „Steaua”, „Echinox”, „Identitate” (Cluj-Napoca), „Rostirea românească” (Sibiu), „Cetatea culturală” (Cluj-Napoca) ș.a. Poezia lui Ț. se așază în descendența neomodernismului de filiație blagiană. Nisipuri cu pelerini fixează deja coordonatele pe care se vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
își pune întrebări asupra rostului lumii, într-o frazare fluentă, uneori prozaică, nu scutită de sentimentalism: „De unde vii? / în curând mă veți întreba. / De unde vii, de te încumeți a ne vorbi? / În numele cui? Care sunt zeii tăi?” (De unde vii?). Motivele blagiene nu dispar cu totul (Înrudiți cu lucrurile, Elogiu zilelor, Suntem iarăși, Incendiu, Cade noaptea ș.a.). Versul se nuanțează, ivind uneori frânturi inefabile, însă fără a particulariza o voce pregnantă. SCRIERI: Restituiri, București, 1968; Ierburi și raze, Cluj-Napoca, 1974. Repere bibliografice
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
critică a revistei”. Exercițiul lui critic are ecou în presa vremii, între cei care l-au remarcat numărându-se Dan Petrașincu. În poezii, F. vădește un tip de sensibilitate apropiat de acela bacovian, dar versurile înregistrează, paradoxal, influențe argheziene și blagiene. Acordurile inițiale conțin tonuri care se vor dovedi constante peste decenii, când scriitorul, la deplina maturitate artistică, recuperându-și adevărata identitate lirică, le va recunoaște prezența statornică. Câteva poeme de la această primă vârstă sunt simptomatic intitulate În marginea vieții, Marea
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Steaua”, „Transilvania”, „Vatra”, „Viața românească”, „Viața studențească” ș.a. Încă de la titlul ce trimite, poate oarecum forțat, la noțiunea-cheie a lui Anaximandru, Apeiron, volumul de debut apărut în 1971 trădează fascinația pentru fața nevăzută a lucrurilor, pentru starea primordială a ființei. Blagian ca mai toți poeții de la „Echinox”, dar fără vocația metafizică a maestrului, F. evocă nevroza de adaptare a tânărului de la țară, senzual și frust, confruntat cu spațiul citadin alienant. Dacă nostalgia rurală, a fabulosului pământ natal identificat drept Țară a
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
îl evidențiază în toate componentele operei lui Blaga, inclusiv în filosofia sa. Gândirea magică și gândirea mitică - consideră exegetul - își au sorgintea în copilărie și în orizontul satului, văzut mai apoi ca sat-idee sau sat-suflet, cu reverberații multiple în lirica blagiană. Întoarcerea poetului, suprasaturat de cultura filosofică europeană, în acest univers are semnificația unui gest ritualic de cufundare în lumea fabuloasă a poveștii și a mitologiei biblice, în „centrul lumii”, singurul loc în care omul se află în intimitate naturală cu
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
alte proze, București, 1997. Repere bibliografice: Ștefan Borbély, O nouă lucrare despre Lucian Blaga, VTRA, 1976, 6; Ion Dodu Bălan, „Opera literară a lui Lucian Blaga”, RL, 1976, 34; Doina Uricariu, Firescul analizei, LCF, 1976, 41; Ioan Buduca, Noi exegeze blagiene, AFT, 1976, 11; Dumitru Micu, Blaga într-un studiu monografic, CNT, 1976, 46; Mircea Zaciu, Lucian Blaga într-o nouă exegeză, ST, 1976, 12; Al. Piru, Lucian Blaga, poet și dramaturg, LCF, 1977, 20; Zaciu, Alte lecturi, 161-166; Cornea, Semnele
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
în propria-i realitate sufletească, bogată, vădind resurse inepuizabile. Imaginile poetice sunt atât de delicate, de feminin construite, atât de abstracte uneori, încât își pierd aproape funcția plastică, sugerând o atmosferă tulbure, imprecisă. Pe alocuri, se întrevăd amprente ale misticismului blagian. Întâlnirea cu natura devine o permanentă bucurie, în care se topesc marile-i neliniști. Partea cea mai rezistentă a operei lui o formează însă poemele de atitudine, care, în Vatra cu stele (1942), poartă însemne ale luminozității nordice, dar și
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
Italia și alte țări și, din 1974, vicepreședinte al Academiei Internaționale „Leonardo da Vinci”. Debutează cu studiul pozitivist Filosofia lui Blaga (1944), intenționând să îndrepte în primul rând erorile de interpretare anterioare și să prezinte limpede coordonatele reale ale filosofiei blagiene. Asemănătoare ca scop și metodologie este lucrarea Însemnări despre teatrul lui Ibsen (1956), o exegeza a dramaturgiei scriitorului scandinav din unghiul esteticii materialiste. Dintre studiile sale se remarcă, prin importantă și amploare, Istoria literaturii universale (I-III, 1963-1971). Elaborată pe
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
1996-1997). În 1997 devine secretar științific al Cursurilor de vară „Constantin Brâncuși” ale Universității din Craiova. Încă din cartea de debut, Visele cuvintelor (1981), se conturează profilul unui liric elegiac, reflexiv, de o seninătate apolinică, cu o scriitură de factură blagiană, recurgând frecvent la metafore revelatorii. Discursul poetic apare tot mai interiorizat în Trăiri (1987), în care se remarcă o mai mare siguranță a experienței lirice și unde este valorificat, încă din titlu, conceptul diltheyan Erlebnis. În viziunea autorului poezia este
GRIGORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
este valorificat, încă din titlu, conceptul diltheyan Erlebnis. În viziunea autorului poezia este, înainte de toate, „trăire”, cea mai sigură garanție a autenticității. În Seva lucrurilor (1990), ancorarea în concretul fenomenologic este mai apăsată. Un adevărat ritual al tăcerii, în stil blagian, desfășoară poetul în versurile din cartea cu titlul oximoronic Dezlănțuind tăcerea (1994), pentru ca în placheta Calea de întoarcere (1998) să se mențină ca o dominantă lirismul senin, echilibrat, de împăcare cu sine și de armonie cu lumea înconjurătoare. Incursiuni în
GRIGORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
și învierea de pe urmă alcătuiesc împreună „locuința nepieritoare” a celor ce vor veni. Realitatea poeziei lui D. începe în noaptea captivității, tulburată de ispita luminii. Spectacolul nestăvilitelor efuziuni sentimentale și retorica grav reflexivă a însingurării dau versurilor o notă de blagiană aspirație metafizică, puțin cunoscută poeziei românești în ultimele decenii. Apa vie din Dimineața Învierii (1999) este „ideea din idee” (taina tainei și adâncul din adânc) a celui ce contemplă, însetat de necunoscut, semnele pecetluite ale profetului Daniel. Schimbarea din Rugăciuni
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
sârguință și conștientă de necesitatea rigorii. Prospețimea viziunii, dublată de o incontestabilă abilitate a versificării, postura juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică învestit cu rezonanțe mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce vehiculează o imagerie agreată de oficialitatea epocii (cu referiri la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
cu disperarea: „Și umblu străin în apele somnului, fără mărturii de fețe, ascultând zăvorât în mine tulburarea ostatecului” ( În loc de prefață). Lirica lui stă, evident, sub zodia lui Lucian Blaga, un ciclu de poezii, intitulat Zamolxe, având drept moto câteva versuri blagiene. La fel ca poetul Laudei somnului, C. încearcă o proiecție cosmică și, totodată, o adâncire în istorie și mit, pentru a afla elementele primordiale ale structurii noastre etnice: „Tu ești dac./ Fii fulger. Fii izvor.” Zămislit totuși din „lut și
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
la Editura Litera. Cartea de debut se intitulează Oglinda cu lebede (1968). Titlul sugerează, desigur, reflectarea artistică, planul secund, pe ale cărui volute estetice evoluează o vreme poetul. Creația sa reține în cercuri concentrice, de acumulare treptată, influențe argheziene sau blagiene, repede depășite. Versul cu tente expresioniste și tonalitate de incantație arhaică îi devine caracteristic. În ciuda aparenței de improvizație, poemele lui C. pornesc de la preocupări de estetică și filosofie. Placheta Saturnala (1969) este pusă sub semnul lui Heraclit: „...muritori - / nemuritori, / nemuritori
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
58 (1991), p. 21. 112 Vladimir Tismăneanu, „Romania”, Partisan Review, vol. 58 (1991), p. 676. Cf. Tom Gallagher, despre „Moștenirea lui Ceaușescu” („On Ceausescu’s Legacy”), The National Interest, nr. 56 (vara 1999), pp. 107 și urm. Folosesc celebra sintagmă blagiană `ntr-un sens care nu `i este tipic lui Blaga; prin „matricea stilistică” a național-comunismului, `nțeleg constructul cultural `n care erau exaltate excepționalismul etnic (sublinierea `mi aparține) românesc, viziunea paradiziacă de inspirație utopică a regimului comunist și autosuficiența creatoare și imuabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
către recuperarea realului. Dar un poet ca Blaga mai poate fi oricînd descoperit; e suficient să variem sistemul de lectură. Astfel, recent, unii critici Ťtematiștiť îl descoperă în postume ca pe un mare poet erotic, însă mitul modern al poeziei blagiene se restituie treptat pe măsură ce iese la iveală marele poet expresionist european". Izbită însă de un discredit acut se arată producția lui Dimitrie Stelaru. Atmosfera sa "halucinogenă/ halucinantă" ar fi văduvită de o substanță poetică creditabilă, impresionînd nemotivat, odinioară, prin stranietatea
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
XIX și XX"). Din această sferă de preocupări este și studiul autorului nostru din încă 1989 "Despărțirea de Eminescu". Dl Nemoianu consideră că "din Eminescu au descins Goga, Iorga și Pârvan iar, apoi, Eliade, Vulcănescu și Noica; chiar și universul blagian (cu mult mai autonom) ar fi greu de imaginat fără o genealogie eminesciană". Cred că dl Nemoianu exagerează, asemenea regretatului Ion Negoițescu, tot pe atunci, cînd îl consideră pe Eminescu gînditorul politic un protolegionar. Dar are dreptate perfectă în opinia
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
Ioan Moldovan: "A fost mereu un om neliniștit, neîmpăcat, încordat să facă bine și temeinic, și revoltat și dezgustat cînd vedea că nu se poate. El, care și-ar fi dorit pe-un închipuit blazon de credință și viață inscripția blagiană a ideii duse pînă la capăt, era probabil nevoit să constate cu dezamăgire, tristețe, furie uneori și deznădejde, imposibilitatea mîntuirii prin lucrurile, lucrările proiectate. Poate că inima sa bărbătească obosise, sigur că obosise." * Jurnalul, la care se referă toată lumea, rămîne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
lui G. Călinescu, el are o atitudine teatrală și narcisista, ajungând să semene cu un personaj de opereta atunci când își evocă aventurile amoroase. Aventuri cu o minimă epica și cu maximum de retorica! Că prin ceață, recunoaștem ceva din poezia blagiana. Românul lui Lucian Blaga nu este de fapt român, ci poezie povestita. Scriitorul traduce într-un limbaj narativ trăirile și revelațiile care au facut gloria lui de poet. S-ar putea crede ca din această operație rezultă o poezie diluata
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]