587 matches
-
1996-1997). În 1997 devine secretar științific al Cursurilor de vară „Constantin Brâncuși” ale Universității din Craiova. Încă din cartea de debut, Visele cuvintelor (1981), se conturează profilul unui liric elegiac, reflexiv, de o seninătate apolinică, cu o scriitură de factură blagiană, recurgând frecvent la metafore revelatorii. Discursul poetic apare tot mai interiorizat în Trăiri (1987), în care se remarcă o mai mare siguranță a experienței lirice și unde este valorificat, încă din titlu, conceptul diltheyan Erlebnis. În viziunea autorului poezia este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
este valorificat, încă din titlu, conceptul diltheyan Erlebnis. În viziunea autorului poezia este, înainte de toate, „trăire”, cea mai sigură garanție a autenticității. În Seva lucrurilor (1990), ancorarea în concretul fenomenologic este mai apăsată. Un adevărat ritual al tăcerii, în stil blagian, desfășoară poetul în versurile din cartea cu titlul oximoronic Dezlănțuind tăcerea (1994), pentru ca în placheta Calea de întoarcere (1998) să se mențină ca o dominantă lirismul senin, echilibrat, de împăcare cu sine și de armonie cu lumea înconjurătoare. Incursiuni în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
conciliate în unitatea păduroasă și contradictorie a creației, e o formă de existență mult mai complectă ca existența diurnă. E locul unde rege este Sufletul, căruia, la Edgar Poe, îi corespunde cîmpul strict al poeziei. Își dorește ca stilul poeziei blagiene să fie intemporal și ceresc, ca Ierusalimul ortodoxiei. Răsăritul crailor ("Ultima oră", 1 mai 1929) este o înălțătoare laudă întru marea carte mateină. "Niciodată, spune poetul, piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
critică a revistei”. Exercițiul lui critic are ecou în presa vremii, între cei care l-au remarcat numărându-se Dan Petrașincu. În poezii, F. vădește un tip de sensibilitate apropiat de acela bacovian, dar versurile înregistrează, paradoxal, influențe argheziene și blagiene. Acordurile inițiale conțin tonuri care se vor dovedi constante peste decenii, când scriitorul, la deplina maturitate artistică, recuperându-și adevărata identitate lirică, le va recunoaște prezența statornică. Câteva poeme de la această primă vârstă sunt simptomatic intitulate În marginea vieții, Marea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
poetice ale lui S., ingenue, ezitante, stau sub semnul purității și al dragostei. Treptat se produce trecerea spre o lirică în care scenele pastorale interferează cu reveriile livrești, tablourile bucolice ale Banatului montan fiind transferate în zona meditației de sorginte blagiană. Aflate între reflexivitate și exhibarea bucuriei candide de a fi, poemele investesc elementele cu semnificații simbolice puternic individualizate. Pârâul, izvorul, femeia, drumul, pasărea cântătoare, ceața, iarba, grâul și lacrima sunt câteva indicii de identitate ale poeziei lui S., întoarsă spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
o montare "de autor", firească în operația frecventă de recitire a clasicilor, ce ilustrează în primul rând punctul de vedere al directorului de scenă, și nu o conștiincioasă mutare pe scenă a textului lui Blaga. Meșterul Manole e fidel spiritului blagian, chiar dacă nu literei, potențează cu o maximă expresivitate scenică ideile dramei chiar dacă pasaje de respirație lirică și incantație metaforică au dispărut din montare. Un spectacol în acorduri majore, tragice, într-o tonalitate bărbătească, aspră, un joc ritual pe tema stării
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
naționale, organizat la Cluj-Napoca chiar din inițiativa regizorului Alexa Visarion și care cuprindea și premiera acelui Meșter Manole, alături de celalalt spectacol pe care l-am lucrat împreună, Unchiul Vanea de Cehov. Dintre multe consemnări elogioase ale acelei propuneri de teatru blagian, aș aminti aici părerea maestrului Moni Ghelerter, care a considerat montarea drept antologică. (Vittorio Holtier) Mi-a plăcut că Teatrul Național din Cluj a prezentat în cele trei spectacole (Meșterul Manole, Unchiul Vanea și Povestea unui ghicitor...) doi dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
anume stare interioară), în care sunt prezente câteva figuri mitologice (Ulise, Penelopa, dar și Meșterul Manole), precum și un sentiment de resemnare melancolică în fața trecerii timpului. Există, de asemenea, o tendință vizibilă către concentrarea poeziei și condensarea lirismului, tot în manieră blagiană: „În timp ce stăm aici,/ Ca niște copaci credincioși,/ Cineva/ Mână spre pântecul cald al pământului/ Caii albi ai luminii.// În urmă,/ Pădurile/ Și-au început exodul” (Credință). Treptat, poeta va evolua către o personalizare accentuată a discursului liric, ajungând, în cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
pentru pământul natal: „Negrule pământ,/Pentru cine cânt,/ De tot stau și-aștept/Cu toamnele-n piept!// Stoluri de lăstuni,/ Toamna, prin goruni,/ Frunza-și scutură/Ca o ciutură”. Terține atent cizelate concentrează reflecții cu o vagă amprentă de stil blagian. Superior precedentelor cărți, Înalte vânturi însumează poeme din timpul războiului, născute „în vecinătatea morții”, în vecinătatea adâncului, „lângă nopțile cerului, lângă nopțile pământului”, în vânturi aspre, sub stele reci. Nesiguranța perpetuă, iminența pericolului extrem, devenite mod firesc de existență, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
îl evidențiază în toate componentele operei lui Blaga, inclusiv în filosofia sa. Gândirea magică și gândirea mitică - consideră exegetul - își au sorgintea în copilărie și în orizontul satului, văzut mai apoi ca sat-idee sau sat-suflet, cu reverberații multiple în lirica blagiană. Întoarcerea poetului, suprasaturat de cultura filosofică europeană, în acest univers are semnificația unui gest ritualic de cufundare în lumea fabuloasă a poveștii și a mitologiei biblice, în „centrul lumii”, singurul loc în care omul se află în intimitate naturală cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
alte proze, București, 1997. Repere bibliografice: Ștefan Borbély, O nouă lucrare despre Lucian Blaga, VTRA, 1976, 6; Ion Dodu Bălan, „Opera literară a lui Lucian Blaga”, RL, 1976, 34; Doina Uricariu, Firescul analizei, LCF, 1976, 41; Ioan Buduca, Noi exegeze blagiene, AFT, 1976, 11; Dumitru Micu, Blaga într-un studiu monografic, CNT, 1976, 46; Mircea Zaciu, Lucian Blaga într-o nouă exegeză, ST, 1976, 12; Al. Piru, Lucian Blaga, poet și dramaturg, LCF, 1977, 20; Zaciu, Alte lecturi, 161-166; Cornea, Semnele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
Virtuozitatea de meșteșugar al versului e vizibilă în șlefuirea cu migală a sonetului (Cântarea dragostei), în înlănțuirile și variațiile motivelor (Simfonia rustică). Dacă Lucian Blaga îi apărea drept un fenomen unic prin asimilarea metafizică a folclorului, B., care reia figurația blagiană (Ruga profetului, Moartea lui Zamolxe, Cântă Pan), rămâne, cu lumea lui „de ciobani și doine”, în orizontul, mai mult plastic, al sămănătorismului. Căutarea armoniei muzicale, mirajul purității conferă rezonanțe proprii unui limbaj poetic ce sună adesea ca o reminiscență (Simfonia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
a timpului, profunda tristețe ce însoțește schimbarea anotimpurilor structurează întreaga gamă de tonuri a poemelor, care cunosc o gradație ascendentă a sentimentului, de la emoția banală ce însoțește imaginea „copiilor care cresc” (Vântul) până la viziunea cu accente tragice, amintind de lirismul blagian, din Divagație nocturnă: „Se apropie de mine tristețea-ncet/ Cum vine-n codri ploaia de noiembrie;/ Nici dragostea, nici noaptea nu-mi alină/ Această umbră tragică a timpului/ Și simt că undeva e-o rană,/ E-n mine-o rană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
personale și se rostesc nume ca Democrit, Rembrandt sau Goethe. Tendința apare și mai marcată în argumentele aduse pentru reabilitarea culturilor așa-zis „minore”. Teoria minus cunoașterii, pe de o parte, și a coordonatelor abisale, pe de alta, deschid sistemului blagian poarta către metafizică. Matricea stilistică face din om o ființă înzestrată cu darul metaforic, singurul în stare, după autor, să aproximeze misterele și să cheme spiritul la creație culturală; dar creația nu dă niciodată o reprezentare integral adecvată a realității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri moi. Panismul blagian, variantă originală a regresiunii geologice expresioniste, convertește nostalgia existenței nediferențiate, molusculare, întâlnită la Gottfried Benn, în apologia vieții neschimbate, „eternizate” a satului ardelean. Dar fiori metafizici vin și aici, ca în Poemele luminii, să tulbure nepăsarea fericită a firii. Pan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-a dat o expresie mai copleșitoare acestui sentiment anxios, propriu liricii expresioniste. Poezia blagiană începe să fie populată de viziuni apocaliptice, anunță și ea „Menschheitsdämmerung”, „aude plânsul orașelor”, așa-numitul „Qual der Stadte”, lamentația marilor aglomerări umane, unde germenul originar al vieții a fost ucis sau urmează curând să piară în cataclismul inevitabil, către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
e căutată acum nu spațial, în afară, ci interior și temporal, scormonind străfundurile memoriei. Comunitatea cu Marele Tot are loc printr-o coborâre spre tiparele originare ale ființei, spre „obârșii”, la „mume”. Lauda somnului, cel mai înalt punct al liricii blagiene, împinge universul într-o noapte ancestrală, grea de latențe zămislitoare. Aici trăiește prefigurarea fantastică a întregii spețe, fiindcă totul se situează pe tărâmul visului care permite sângelui să se „tragă înapoi, în părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
revine printre oameni. Aflând că ei se închină unui idol cu chipul său, pătrunde în templu și sfărâmă statuia. Indignați de sacrilegiu, credincioșii îl lapidează. Dar abia astfel, prin actul jertfei, religia Marelui Orb le pătrunde în suflete. Originalitatea dramaturgiei blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice. „Misterul păgân” e de fapt un „eres” care aduce pe scenă ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă dacică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
poète aspire pour y retrouver la pureté des origines. Blaga gardera toujours dans son âme, où que leș chemins de șa vie le mènent, l'image symbolique du village roumain, matrice culturelle incontestable de șa création : Că orice monada, sătul blagian e zăvorât ermetic, e semănător de energii, mai mult chiar, aici, prin poetizare, el devine o realitate psihică închisă, cu legile ei. [...] Vatra e steaua polara, punctul fix în care pașii poetului revin, țară care îl cheamă că un destin
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
versurile românești ale poemelor este săpata adânc amprenta personalității sale. [...] În orice caz, îl simțim în aceste tălmăciri prea mult pe Blaga și prea puțin pe autorul textului tradus. " (p. 73) " [...] tălmăcirea lui Hölderlin în grâi românesc are implicit sunet blagian. " (p. 199) (" En général, Blaga ne peut pas être un grand traducteur, parce qu'il est un trop grand poète. Partout dans șes traductions en roumain l'empreinte de șa personnalité est sillonnée profondément. [...] En tout cas, nous sentons dans
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Pourtant, Mircea Vaida reconnaît que la réussite de la traduction poétique est assurée par l'" accord intime " entre le poète traducteur et le style du poème qu'il traduit : " El izbutește în cazurile când între structura unor texte [...] și structura poeziei blagiene există un intim acord. Atunci traducerile sunt cu adevarat mișcări la nivelul structurilor poetice, fiind înstelate cu scânteia zămislirii. " (p. 74) (" Îl réussit quand entre la structure du texte à traduire [...] et la structure de la poésie de Blaga îl y
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte par ce graphème. " Notre traduction.) 1387 V. Idem, p. 138 : " Versul nu este deci alcătuit dintr-o propoziție, despărțita în două de semnul de pauză, ci din două propoziții, între care linia instituie o despicătura care este, în termeni blagieni, locul misterului, al minus-cunoașterii, semnul de pauză fiind de altfel unul și același cu semnul minus din matematică. Par conséquent, le vers n'est pas formé par une seule proposition, partagée en deux par le tiret, mais par deux propositions
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
LUCIAN BLAGA: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” Pentru a deschide un orizont către Înțelegerea sensurilor metaforice și filosofice ale poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este necesară sondarea câtorva elemente privitoare la teoria filosofică blagiană. Reperele acestei teorii sunt demonstrate de către filosof În studiile sale pe tema teoriei cunoașterii, domeniu În care aduce câteva noutăți deosebit de interesante. Concepția filosofică a lui Lucian Blaga a fost dezvoltată În creația sa filosofică grupată În trei trilogii: „Trilogia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
devine un mister și mai mare. După cum se poate vedea, toată concepția filosofică a lui Lucian Blaga are un fundament prin excelență metafizic, atractiv pentru spiritele Înalte, neconvertite la teorii filosofice materialiste ori dialectice. Această sumară explicație a concepției filosofice blagiene exprimată În studiile sale de specialitate (vezi „Cunoașterea luciferică”, 1933) este necesară atunci când Încercăm un demers analitic asupra unui poem de mare rezonanță din creația poetului. E vorba despre „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, cu care se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]