1,013 matches
-
regrete, Mâhnire-s ochii Tăi, cu milă plini. Pe lemnul sfintei cruci duci grea povară, Pentru păcatul nostru simți dureri, Când Te hrănim cu fierea cea amară, Tu ne-nvelești cu blânde mângâieri. Te osândim de-o neagră veșnicie, Miel blajin purtat spre junghiere, Dar Tu ne ierți cu-aceeași dărnicie Să trăim prin moarte, înviere! Renaștere Am renăscut strângând nemărginirea în sufletul meu veșnic covârșit De dorul de-a cuprinde nemurirea Și liniștea din cerul nesfârșit. Am rătăcit pe căi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
seamănă cu un bețiv. De fapt, asta e din cauză că se teme să nu care cumva să calce pe furnici. Atunci când le calcă din greșeală, își cere scuze. Eunucii au fost martori la asta. Răposata noastră soacră o numea „cea mai blajină ființă“. Stăm și ne bem ceaiul, în timp ce conversația dintre Nuharoo și Majestatea Sa continuă. În numele grijii pe care mi-o poartă, Nuharoo propune să-mi trimită patru dintre slujnicele ei: — E pentru a-mi arăta aprecierea față de doamna Yehonala, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a trimis pe cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis... Dar mă opresc aici. O listă separată cu bunuri distruse va fi Întocmită de blajina mea mamă și anexată documentului de față. Vă salut cu respect și vă mulțumesc anticipat. Semnat: prof. Marin Foiște, om de cultură și artă.” Ăi de la Armată și Miliție trebuie că și-au sucit nițel mințile cu declarația oficială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ales pricepuseră că se apropia de moarte, pentru că le spusese niște lucruri de care ei Încă nu auziseră la școală și pe care nu le credeau cu putință: anume că, la Începutul războiului, Armata, aliată cu scârbele naziste, luptase Împotriva blajinilor frați ruși. O asemenea mărturisire Îngrozitoare Îi Întărise pe băieți În credința că eroul patriei se apropia de moarte și, nemaiavând ce pierde, Îndrăznea să spună lucruri de asemenea gravitate. Colonelul, Însă, nu avea moartea lângă el: zece ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape rupându-și sufletul, În doar câteva minute se hotărâse să renunțe la acea iubire. Într-o seară neagră de iarnă mocirloasă, după ce, din pricina Întreruperii electricității, exersaseră acordurile la lumina lumânării Într-una dintre odăile Închiriate ale profesorului de muzică blajin, tânăr și mustăcios, ea Îi spusese așa, ca din Întâmplare, că-i era frică de nu mai putea de câinii care, pe Întuneric, săreau gardurile curților unde ziua stătuseră adăpostiți și puneau stăpânire pe uliță, iar Ectoraș se simțise fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ava minunată). 2) Mama răsfățatei Luiseta (Iluzia) - Pruncul jupânesei Aglaia (Frații Jderi). 3) Țăranul Ile din satul șipote , a cărui mamă a fost jefuită de pământ și de vacă de către perceptorul Macovei. Reîntors din armată fiul o va răzbuna (Paștele blajinilor). 4) Ioana Samson - Mama Vasilicăi și soacra lui Neculai Manea (Însemnările lui Neculai Manea) - Grupare de artilerie de corp de armată (abr.). 5) Domn al Țării Românești în ma i multe rânduri, a participat la nunta lui ștefan cel Mare
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
începuse să citească tăcut, neluând în seamă focurile de armă din depărtare. Cu cinci ani mai tânăr decât Hideyoshi, Ieyasu împlinea în anul acela patruzeci și patru de ani, fiind un general în floarea vârstei. Înfățișarea lui era atât de blajină și binevoitoare - cu o piele atât de palidă și carnea așa de moale - încât cine-l vedea s-ar fi putut îndoi că trecuse prin toate situații limită și că purtase bătălii în care își însuflețise trupele fără nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bob de lumină șăgalnică în privire. “Nebănuite sunt căile Domnului” - gândesc eu resemnat... Aproape de sfârșitul cinei, a apărut din nou fata cu ulciorul. În timp ce se apropia cu pas șoptit, mă străpungea cu ochii ei nepereche... Bătrânul mă urmărea cu privire blajină și surâs de înțelegere a celor lumești... Când am ieșit din chilie, mi s-a părut că o umbră a intrat grăbită în chiler... “Cred că am vedenii. Sunt prea obosit” - gândesc eu, întorcându-mi fața spre bătrânul rămas în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și când își liniștește răsuflarea îmi spune: --Cred că știi ce spune zicala. --Care zicală, părinte? --Fie omul cât de mic, după masă doarme un pic. Asta însă nu trebuie să degenereze în lenevire - a sfârșit bătrânul vorba, cu zâmbet blajin. --Am să urmez întocmai sfatul sfinției tale... Am intrat în chilioară, unde mirosea a busuioc. Pe masă, sub un ștergar alb ca helgea, se putea bănui că sunt bucatele. Aburii cu miros de bureți prăjiți ieșeau prin ștergar. Pe prichiciul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
când visele se pot preface în realitate. Deși bănuiam cam încotro băteau vorbele bătrânului, m-am prefăcut neștiutor... Nici călugărul nu a spus nimic. S-a ridicat cu un oftat prelung. Când a ajuns la ușă, și-a întors porivirea blajină către mine. --După ce îi lua micul dejun, ne-om duce în vale, să vedem ce mai este de făcut. Poftă bună! --Sărut dreapta, prea cucernice. Când mă întorceam de la izvor, dinspre chilie, venea țiganca purtând pe umăr un coș
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tare aș fi luat-o înainte, la galop, să găsesc răspunsul la această întrebare. Ne apropiam de chilii, iar inima era gata să iasă din piept... Când am ajuns la portița chiliei mele, călugărul s-a oprit. Cu privira lui blajină m-a cercetat o clipă, apoi a vorbit, cu glas moale. --După ce îi pune totul în ordine, te aștept să luăm masa împreună. --Nu te voi lăsa să mă aștepți prea multă vreme, sfințite. --Și bine ai să faci
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Doamne, oare când va mai fi Rusia așa de puternică și mare, cum a fost pe timpul lui Stalin”. După timpul reglementar de gândire (cred că nu ați uitat, trei secunde și jumătate), Dumnezeu i-a spus și lui cu glas blajin: „Fiule asta o să se întâmple cu siguranță la 50 de ani după moartea mea”. Auzind aceasta, pe rus l-a podidit pe loc un plâns din acela cu noduri de îți era mai mare mila și a plecat cu jalea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
binelea. Bătrânul s-a așezat pe marginea crivatului și m-a îndemnat: Te ascult, fiule! Descarcă-ți sufletul, că ai să te simți mai bine. Orice povară aruncată din cârcă te lasă să răsufli mai ușor... Spune! Sub privirile lui blajine, am povestit tot visul de peste noapte... Știi prea bine, fiule, că dezrobirea țiganilor a fost săvârșită mult mai târziu - abia în vremea lui Cuza Vodă... Gândul tău din vis însă este de toată lauda... Îmi închipui cât ai fi suferit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
noi era aceea de atitudine. Ele priveau situația ca pe un duel amuzant, iar eu pusesem totul la inimă. Dar era cazul să încetez. Ți-e mai bine acum? în ceea ce-o privește pe mama? m-a întrebat Anna blajin. Când a văzut că nu mai ajungi acasă, i s-a făcut frică și și-a pierdut capul. în noaptea aia a făcut o criză de isterie de teamă că te-ai apucat să iei droguri cu Chris. Când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am forțat să-mi reîntorc gândurile asupra catalogului. De durerea de cap numită Candace aveam să mă ocup mai târziu. Dar înainte să apuc să scriu un cuvânt, ușa biroului a fost dată de perete și Alice - o angajată temporară blajină, care juca, de o săptămână, rolul de asistentă a lui Vivian - a intrat înăuntru, închizând-o repede în urma ei. Fețișoara ei drăguță era roșie ca sfecla și contorsionată de frică. Deasupra buzei de sus i se formaseră picături de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
luat băieții, atunci, dintr-odată, s-a surpat, un munte de om, micșorat, așa, nici n-ai timp să te dezmeticești și nici nu mai am minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
va fi terminat prima repriză la coada pentru hrana zilnică. Se afla deja la bibliotecă? Cufundat în ultimul război mondial, în care avansa lent, decis să evite graba și subiectivitatea, de care se făcuse vinovat în anii tinereții combative. Dar blajina consoartă? Pregătită, probabil, să primească primii cursanți. De când ieșise la pensie, virtuoasa Veturia găsise un mod profitabil de hibernare. Obținuse, prin foștii ei colegi, legăturile necesare pentru a preda studenților străini sumare noțiuni de gramatică, scheme uzuale de conversație, limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica de câini. Mătușica tăcea. Zâmbea, uimită de felul cum oprivea, filial, cu o blajină ațâțare, neastâmpăratul profesor. Toată lumea, inclusiv Asociația, vorbește în termeni aleși despre doamna Apostolescu. Ea îngrijește și de câinii lor, e membră asociată. Asociata Asociației, spunea amicul Iopo, Papașa, poate îl știți. N-ați avut nici un necaz cu Tavi? Acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului. Vârcolacul... un suflet, profesore, ai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cununat, cu popă, s-au așezat la casa lor, adică a tatei. Acolo i-a găsit „expediția” organizată de hoțul cela bătrân - vorbesc de a doua. Cu doi dintre băieți, frații mamei, cu slugi, cu haidăi - toți călări... Tata, om blajin din fire, s-a cam ascuns... - Ascuns? Dar el o furase, ar fi trebuit să... - Să, ce? Mai Întâi, tata nu de frică s-a ascuns - era el cam molicel, cam blândicel, dar nu fricos - Însă nu voia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Sabinei. Maria Firidă era o femeie mare, cu ochi oblici și suflet de afacerist. Abia ieșită la pensie, ferecase frigiderul cu un lanț gros și îl somase pe bărbatu-său: ori dai pensia în casă, ori mănânci la crâșmă. Fire blajină, capul familiei încercă să vadă cum e să trăiești doar cu lichide. Doamna Firidă, natură practică și iubitoare, sună la salvare și-l declară nebun. Sosiră doi haidamaci care-l umflară cu manieră: domnu’ Firidă, ce naiba, vă știe un Botoșani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asocia, acum, un Chip: Un tânăr, mai degrabă înalt, longilin, cu pletele și barba blonde, tunse și împletite după moda din Ninive, cu fruntea de o netezime zeiască și cu ochii verzi și luminoși. Ochi ce intersectau, cu o căutătură blajină, șaua nasului, pe sub streașina fină a sprâncenelor, într-o înfiripare cuceritoare de strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prefect, eu votez cu cine-mi spune conștiința mea de cetățean cinstit! strigă colonelul aprins. Nu sunt înscris în nici un partid, nici la ei, nici la dumneavoastră, tocmai ca să-mi păstrez libertatea judecății! ― Nu te supăra, colonele, degeaba! reluă Boerescu blajin. Eu nu te acuz că ai votat cum ai vrut, dar nu pot admite să fim denigrați pe nedrept. Atît! Apoi, fără a mai aștepta să-și vie în fire pensionarul, se adresă deodată, parcă printr-o inspirație fericită, învățătorului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lipsiți de orice scrupule, adevărat, observă și Predeleanu tocmai ca să netezească asperitățile. O revoluție în țara românească, numai ei ar fi capabili să facă, dacă ar fi în interesul partidului lor... Cu concursul doamnei Predeleanu veni rândul unor subiecte mai blajine și, spre fericirea domnișoarei Olga, ajunseră și la marele eveniment al serbării "Obolului". După un răstimp bătrânul și aci găsi prilej de obiecție: ― Nu zic de "Obolul", care poate servește într-adevăr scopuri bune. Dar, în general, se abuzează de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai hambarul doldora, dar eu că dinainte de Bobotează mă lupt cu o casă de copii și fără o oca de porumb? ― Așa-i, Trifoane, adevărat! zise Chirilă. Fiecare cu dureri... ― Când ți-e burta plină, parcă și durerea-i mai blajină! mormăi Guju. Până și lui Pantelimon Văduva, scăpat pentru două zile în concediu de la regiment, găsi prilejul să-i istorisească întîmplarea. Pantelimon era soldat și uniforma îi ședea bine și se purta ca o fată, să nu fie cumva pedepsit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]