1,790 matches
-
Dărâmau, fără milă, săpăligile, Bisericile se ascundeau pe vale, Convinse că au devenit prea banale. Caii au închinat steagul de durere În fața zecilor de mii cai-putere, Cauciucuri plesneau tam-nesam; A sporit chiar mult producția de salam. De-atâta veselie crăpau bocancii, Pescuiam prin râpi și prin văgăuni francii, Împodobeam cu sărbători calendarul, „Portrete” înălțau voioase paharul. Producția de fontă sporea an de an, Toți „îndărătnicii” capitulau „spontan”, Dispăreau alcătuirile vechile, De vesele îți țiuiau urechile. Ne întrebam: „Mai este ceva de
VESELIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350894_a_352223]
-
râs, am auzit... biserică stiiam că a rămas însă, că era construcție solidă, deși era o biserică mai mică că a noastră. Răi mai erau... Odată vine un băștinaș la tata și l-a întrebat dacă nu vrea să cumpere bocanci, dar, când tatăl meu a văzut că erau plini de sânge, l-a scos afară din curte! Încă nu veniseră mocanii să ocupe casele rămase goale, dar în ele se mai ascundeau încă soldații nemți pe care armata germană îi
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
bieții flăcăi frumoși! Iar omu asta, român fiind, păzea acolo la ruși, sau nu știu ce hram mai purta cu rușii, da am auzit eu că păzea depozitele ca să nu fugă cumva soldații nemți. Tata i-a zis atunci când a venit cu bocancii: ca si desculț dacă umblă tot n-ar fi luat bocancii lui! Apoi au venit pe langă ruși și bulgarii care aduceau cu ei oameni de la ei din țară cumva, pe care cică îi deportau, dar îi lasă să aleagă
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
ruși, sau nu știu ce hram mai purta cu rușii, da am auzit eu că păzea depozitele ca să nu fugă cumva soldații nemți. Tata i-a zis atunci când a venit cu bocancii: ca si desculț dacă umblă tot n-ar fi luat bocancii lui! Apoi au venit pe langă ruși și bulgarii care aduceau cu ei oameni de la ei din țară cumva, pe care cică îi deportau, dar îi lasă să aleagă dintre casele rămase goale de la ai noștri cei plecați; așa vroia
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
Ochii mari, priviri sus la cerul înnorat Fulgi mari, albi, jucăuși de zăpadă Câinele latră în liniștea iernii departe Afară ne cheamă, la joc de îndeamnă Sania mare din lemn grea și bătrână Ne poartă pe pârtii întortocheate din parc Bocancii din piele, vechi uleiați de seară Alunecă în grabă pe gheață în fața cișmelei Omul uriaș de zăpadă azi dimineață făcut Ochii lui negrii și nasturii din cărbuni cu Nasul furat de la supa de pui de pe sobă Pălăria de paie pe
MIROS DE CRĂCIUN FERICIT de STELLA REEVES în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351568_a_352897]
-
vreo patru ore să curăț zăpada din jurul casei. Luni-noapte a fost un ger năprasnic, a nins doar de o palmă și a viscolit mai puțin, ies acum să curăț zăpada ca să pot coborî scările la parter. Zăpada scârție sub tălpile bocancilor, în jurul meu se răspândește o ceață rece, groasă, albastră și lipicioasă. Ușa exterioară de la bucătărie, din lemn vopsit roșu, e plină de o promoroacă groasă și de zăpadă viscolită. O curăț de zăpadă, ca să pot să o deschid, în timp ce mă
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > STRADA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 716 din 16 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului pe stradă, e liniște acum. privesc gheața de sub tălpile aspre ale bocancilor de munte. mai fac un pas, alunec. las asfaltul să-mi atingă mâinile. nu am mănuși. plesnește pielea. gândurile îmi fug spre trecut când alunecam, copil năzdrăvan, spre moartea albă a muntelui Omu. nu m-a lăsat să plec departe
STRADA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351716_a_353045]
-
Două fețe de copii negre și unsuroase, nespălate de multă vreme. Hainele zdrențuite și murdare, iar încălțările nici nu se știa ce sunt! Nici la un picior nu aveau o încălțare pereche. Era o combinație de 4 încălțări diferite; un bocanc scâlciat, o gheată ce părea de damă, un tenis din acela de baschet și ca o ultimă invenție o opincă dintr-un cauciuc de automobil. Întrebați cum îi cheamă cei doi băieți, au răspuns ca la o comandă, amândoi deodată
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
Și tot îl aranjam de cute. Și tot dormeam eu pe-o ureche Să-l prind pe moș și să-i iau sacu’... Acum mă simt mușcat de streche, Că nici covorul nu-i, la dracu! Am lustruit o săptămână Bocancii mei cu talpa groasă, De mi-au ieșit scântei din mână Și peria e toată roasă. Nu i-am purtat măcar o lună; Abia-i primisem de pomană. Erau cam mari, dar pielea bună, Precum vecina mea, vădană. Ce-aș
MI-AM ZIS DE MULTE ORI CĂ-S PROST de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351103_a_352432]
-
mână Și peria e toată roasă. Nu i-am purtat măcar o lună; Abia-i primisem de pomană. Erau cam mari, dar pielea bună, Precum vecina mea, vădană. Ce-aș fi dorit nici azi nu știu, Ce să încapă în bocanci?! Poate vreo sticlă cu rachiu, Dar moșul mi-a adus... un canci! Referință Bibliografică: Mi-am zis de multe ori că-s prost / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 365, Anul I, 31 decembrie 2011. Drepturi de Autor
MI-AM ZIS DE MULTE ORI CĂ-S PROST de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351103_a_352432]
-
Toată suflarea-n șoaptă te condamnă Gata, spectacolu-i pe terminate! Te rog, ne lasă mai spre primăvară Să ne aline dorul cu-a ei boare De-abia-nverziră toate pe afară... Nu ciufuli natura dată-n floare! M-am săturat și de bocanci udați Și vântul mi-a pătruns tăios prin haine Of, mușchii-mi sunt atât de încordați Să n-ajung la spital, ajută, Doamne! Mi-aș pune, sincer, și eu o rochiță Știu, nu te-nduplec cu diminutive Mă-ndeamnă vorba
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 826 din 05 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului nici nu s-a topit omătul și s-a pus cerul să plouă; eu, care voiam piciorul să mi-l plimb hai-hui prin rouă, din bocanci, acum în cizma găurită printre dește până-n tălpi mă roade pizma că nu pot să fiu un pește. îmi făceam o sfântă clizmă ca, întins în farfurie, cu o frunză-n dinți, de izmă, mirosind a vergurie, să mă guști
NICI NU S-A TOPIT OMĂTUL... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345686_a_347015]
-
sunt personaje care până astăzi, după atâția ani, mi-au rămas în memorie după povestirile lui. Puiu, cum îi ziceam noi, trăia în lumea lui. Înalt, puțin gârbov, toată ziua vântura și iar vântura o batistă. Iar dacă îi schimbam bocancii cu alții, habar nu avea. Îl iubeam cu toții. Ne făcea viața mai ușoară, iar noaptea adormeam odată cu eroii lui. Cât de însetați eram de cultură și cum îi mai sorbeam vorbele! Viața în cameră era acum cu totul alta. Suspiciunile
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
ar crede când mama plângea de dragul meu la mijlocul serii nici să mă dau de mâncare la câini la urletul lupilor nu am învățat când au strigat vecinii moare moare tata ne-apucînd să își ia rămas bun nici când au înghețat bocancii în dedesubtul privirii tale nu am strigat abia acum știu eu cum e să mori fără să fii în cărțile morții abia acum știu eu ah eu ... Citește mai mult eu nu am învățat sa mușc din minecum s-ar
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
vremea aceea dorința mea aprinsă de a avea o sculă HiFi pentru muzică. Toate apartamentele din bloc bubuiau de muzică dată la maximum, bașii de la boxe făceau să crape tencuiala, vecinii de deasupra trânteau câte o petrecere și dansau cu bocancii pe parchetul gol, lustra din sufragerie se legăna precum surata ei de pe Titanic. Cum să nu-ți dorești și tu așa ceva? Am tot amânat cumpărarea unui casetofon ultimul răcnet (răcnet, adică mulți decibeli) nu numai din cauza banilor, ci și pentru că
DORINŢE AMÂNATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352189_a_353518]
-
-șef Furtună Samson și-a rezugrăvit întreaga fațadă a chipului său în numai câteva fracțiuni de secundă. De la furie și neîncredere, a trecut la surpriză de proporții și de aici la respect exagerat manifestat printr-o lovitură de călcâi a bocancilor săi cremuiți proaspăt, ce nu s-a mai auzit de la revoluția din decembrie și până astăzi pe la vreun organ de miliție sau poliție... În fața celor doi șefi de Poliție, cu călcâiele lipite și fără caschetă sau căciulă, cu vestonul desfăcut
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
-ntr-un cot. meditează...poate... mai doare un pic. știu. aud cum râde viața de mine. cu frânturi de pași, lovesc ritmat sensurile. am cuțitul în mână, un gest într-un gând - abac al încercării, roade marginile zăpezilor- și urma bocancului tău, undeva, între pumn și cuvânt. viața asta... e un circ în care, doi câte doi, devenim clowni. aruncăm cercuri de plastic de la unul la altul, fără să alegem culorile. ascunzi un inel sub mânușa aceea pudrată cu iluzii... păstrează
CIRC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356337_a_357666]
-
duc la serviciu; Nu merg nicăieri Stau ca-ntr-o cutie Cheltuind averi De melancolie De aceea doamnă Gândul mi se-abate Înspre-o altă toamnă Singura din toate, Blândă și domoală Printre ani abrupți Când mergeam la școală Cu bocancii rupți, Într-un sat aproape Dar rămas departe Vis furat de ape Dintr-o altă carte De aceea doamnă Am prins să vă scriu Cu lacrimi de toamnă Atât de târziu Referință Bibliografică: Scrisoare târzie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
SCRISOARE TÂRZIE de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355996_a_357325]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului începe ziua curățând zăpada - șoferul de taxi Vântul schimbării- vechea ceasornicărie magazin de vise încă în rând bocancii de soldat ai tatei - Moș Nicolae vești din război - scrisoarea s-a întors nedesfăcută porți de oțel- ruinele fostului castel ținute sub lacăt casa bunicii- o cheie ruginită în cuiul porții nimicul din spatele porții deschid - doar amintiri bătrânul cerșetor devine
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356070_a_357399]
-
în locul cerșetorului porumbelul flămând piața de pește - vânzător turnând gheață peste peștele crud târziu în noapte o pasăre cântă cu glasul mamei nopți fără greieri - doar soacra vecinului țipă și-n somn groapa de gunoi - proteza de lemn și un bocanc sfârșesc împreuna zi caniculară - doar sticlele de bere puse la gheață pădurea rasă- se sprijină unul pe altul doi puieți de ulm văr de la oraș- scormonind râul după pești la grătar din ușa casei un melc trezit din somn miroase
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356070_a_357399]
-
i-l cumpere. A pus condiția că dacă n-o lasă cu straiele ei de sărbătoare, nu vine la nuntă. Tata, sub pretextul că a pătat cu vin cămașa de ginere a accepat ca ginerică să-i cumpere costum și bocanci. Dar a venit cu sumanul cel nou, care chiar îl „aranja”. Mama purta șaluțul (broboada) cu câmp negru și fasolele galbene, bundița tivită cu blăniță de vulpe, catrință și botinele ei negre cu puțin toc și catarame galbene. Mie mi
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
drumuri, mai metaforice: „...dar cu anticipări ale esteticii urîtului și ale grotescului în literatură...” De ce mi-a plăcut această susținere ? Pentru că misticii au o mare apetență pentru dramă, cum zice și Constantin Trandafir! Iată-ne pe un tărîm strivit de bocancii moraliștilor, pentru că, ajungînd la Eminescu, iată o frază bogată în sensuri meditative: „Mitul a fost rostogolit în Infern de mulțimea detractorilor!” și „... o furie unică se abătu asupra poetului în perioada imediat postdecembristă...” - după răzmerița aia de carton cu voie
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
E un maidanez blănos bine hrănit de femei mai puțin miloase cu bărbații, iar ce poți citi/ghici postmodern în sufletul lui sub drapel e o grimasă șmecheră, una a scârbei de binefăcătorul din mila căruia face umbră ca un bocanc de Arhanghel asfaltului românesc. Poate îi e și rușine cu așa stăpân jerpelit, ar prefera unul occidental, s-ar aventura el acolo, privește-n zare la covrigi, în uie, unde toți au în coadă, dar n-ar prea da totuși
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
extremele acestui concept. Și vai, cât a avut omenirea de suferit din cauza extremismului! Una dintre extreme este libertatea totală reprezentată în principal de către curentul Punk. Filosofia acestui curent e simplă: „Sunt liber să fac ce vreau, inclusiv să îmi înfig bocancul în fața ta”, filosofie total anarhistă. Curentul Punk a apărut între anii '76-'80. Un adept Punk trebuia să fie altfel decât ceilalți, să șocheze, violența fiind omniprezentă în manifestări, de la înfățișare, la limbaj, comportament; un revoltat fără cauză, un om
CÂND „CEI UŞURATICI APRIND FOCUL ÎN CETATE, de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355490_a_356819]
-
stele? Și asta pînă cînd? Pînă la sfîrșitul lumii? Sfîrșitul lumii vine pentru fiecare, atunci cînd i se sfîrșește viața. Sigur că te superi cînd vezi că pe munca ta și pe ideile tale și pe sufletul tău calcă cu bocancii acei monștri pe care i-ai crescut cu multă dragoste, dar ura lor patologică este ca o migrenă, de care îți e greu să scapi mult timp, pentru că nu știi ce ți-a provocat-o! Bătrînii nu înțeleg ce li
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]