985 matches
-
nici mâncare... Raluca: Sunt aici, și vii! Iar Vulpea este plecată. Miki: Atenție, vine Roșcata împreună cu Lupul. Raluca: Să ne ascundem, și să le pregătim o întâlnire trăznet. (se ascund; apar Vulpea și Lupul veseli, dansând; se opresc și ascultă „bocetele” puișorilor: Noi stăm la închisoare/ N-avem apă, nici mâncare...) Lupul: Mâncare?! O să vă dăm noi! Cum îi pregătim: fierți, prăjiți? Vulpea: Stai! Lupule, mie mi se pare că ceva nu-i în regulă; simt un miros de om, de
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
al lui Marafet, Jana Paraschivei lui Peatră, Ion Tremurici. îi schimbară pe ceilalți la frecat. Animalul însă se umfla din ce în ce și începu a se clătina pe picioare, gata să se prăbușească. Femeile țipară și Jana răcni a bocet. Gâfâind, în cămeșă, apăru și Costan cu o sticlă murdară de untdelemn. - Bagă-i untul de lemn în gură, îl îndemnă Hortolomei. Noul venit prinse vaca de nări și-i vârî adânc în beregată gâtul șipului. Răsucindu-și grumazul, vita
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu mult afecțiunea pe care i-o purtase În timpul vieții. Timp de câte zece ore, două zile la rând, bocise deasupra sicriului gol al lui Jimmy Zizmo, recitând mirologhia. În cel mai pur stil histrionic rural, Sourmelina se dezlănțuise În bocete Însuflețite, În care se lamenta pentru moartea soțului ei și Îl mustra pentru faptul că murise. Când termină cu Zizmo, rosti invective la adresa lui Dumnezeu pentru că-l luase atât de devreme și deplânse soarta fiicei sale nou-născute. ― Tu ești de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toate avuțiile pe care le-au strîns, sunt pierdute. 37. Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate, pe toate mîinile sunt tăieturi de jale, și pe coapse saci." 38. "Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe, sunt numai bocete, pentru că am sfărîmat Moabul ca pe un vas fără preț", zice Domnul. 39. "Cît este de sfărîmat Moabul! Gemeți! Cît de rușinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de rîs și de pomină pentru toți cei ce-l înconjoară. 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața, și nu mai este nici un fir verde. 7. De aceea strîng ce le mai rămîne și își strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor. 8. Căci țipetele înconjură hotarele Moabului, bocetele lui răsună pînă la Eglaim, și urletele lui răsună pînă la Beer-Elim. 9. Apele Dimonului sunt pline de sînge, și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară. $16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
special plătite de unele familii bogate Încât, te pune pe gânduri un asemenea ridicol spectacol...! Ajuns la cimitir, tragic - comedia se repetă cu o intensitate fulminantă...! După slujba religioasă oficiată de un preot or doi preoți cu dascălii nelipsiți În bocetele celor prezenți, coșciugul este așezat deasupra gropii iar unul din rudele mortului ține o cuvântare Înșiruind numai fapte bune din viața anterioară a celui decedat. În timp ce groparii se pregătesc să introducă coșchiugul În groapă manipulând frânghiile, unele rude apropiate a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al cerdacului dărăpănat. —Nu mai pot! striga în neștire. Mă doare! mă doare inima! Mai bine m-ar înghiți mormântul! Vai de inima mea! Și capete ieșeau pe uși; ochii o priveau din toate părțile; urechile vecinelor ascultau cu luare-aminte bocetele de jale. Rifca întindea mânile, chemând: —Vină, draga mea, în casă! nu mai boci pe-afară... Parcă ce folos ai acum! S-a răscolit toată ulița din pricina ta! S-aude și pân’ la fata picherului! — Nu vin! Am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu le sunt chiar toți, presupun, soț, tată, fii sau frați. Pentru ce ar feri Dumnezeu Granada de pericolele care o amenință când, în viața locuitorilor acestui oraș, s-au reinstalat moravurile din epoca ignoranței, obiceiurile de dinainte de islam, precum bocetele funebre, trufia rasei, practicarea ghicitului, credința în semne prevestitoare, venerarea moaștelor, folosirea, unii față de alții, a cuvintelor de laudă sau de injurie și a poreclelor împotriva cărora Cel-de-Sus ne-a prevenit atât de limpede? Tata îmi aruncă o privire complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar. Nocturnă O, nu mai cânta, harmonie pribeagă Că plâng, și nu știu unde să mă duc, În toamna care plânge pe-o veche modestie, Cu ploaia care curge în mahalaua bleagă, În noaptea asta-n care am devenit năuc. Oh, plouă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de sfâșiere și tristețe pe care o căpăta acum plânsul acela ce părea să izbucnească din mai multe piepturi odată? S-au auzit pași grei traversând curtea aceea ca un maidan. S-a mai schimbat Încă ceva și În tonul bocetului fetiței, dacă Într-adevăr numai ea era atunci cea care plângea În marginea hățișului, lui i s-a făcut teamă de ceva, nu știe de ce, iar plăcerea ascunzătorii dispăruse În Întregime În momentul În care s-a auzit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și face cu mâna. Omuleții cafenii zâmbesc și fac semne cu mâna. Fac semne și cu steagul britanic, uitându-se la elefantul împodobit pentru parada de pe străzile orașului lor. Formația care merge în urma acestuia cântă Grenadierii englezi, ca pe un bocet interpretat nazal. Sir Wyndham tresare. Deși e de mult timp în India, n-o să se poată niciodată obișnui cu orchestrele nativilor. Străzile sunt pline. Oamenii stau așezați în rânduri pe acoperișuri. S-au urcat în marchize și stau cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este foarte mare, și cel ce împlinește cuvîntul este puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșată: cine o poate suferi? 12. " Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset și bocet! 13. Sfîșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și-I pare rău de relele pe care le trimite. 14. Cine știe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: În toate piețele se vor boci, și pe toate ulițele vor zice: "Vai! Vai!" Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morți. 17. În toate viile va fi bocet, cînd voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul. 18. "Vai de cei ce doresc "Ziua Domnului!" Ce așteptați voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric și nu lumină. 19. Veți fi ca un om care fuge dinaintea unui leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
Pot. Inspirat parcă din lirica nordică poetul impresionează prin forța verbului său, unul categoric și imperativ, remarcabil într-o lume în care individul pare din ce în ce mai dispus la orice compromis, mai ales cu sine însăși. Iar de aici tot felul de bocete rituale mult prea des întâlnite în pagini ce se doresc a fi poezie dar nu reușesc. „Ochii-ți pîrguie căprui/ Sînu-i plin de mere coapte/Dulci de zi, ba dulci de noapte/ Și pe stîngu-s și pistrui !” Vasile Pintilie, De
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din struguri licoarea vinului. A lustruit pământul umblând pe el desculți, Făcându‐ l drept și darnic prin anii ei cărunți. Așa e școala vieții; e‐o luptă, un război Care adună anii și fapte de eroi. și țintirimul nostru cu bocete și gropi, Cu cântece de slavă, de dascăli și de popi Este și el o școală, de jale și dureri Cu graiuri tălmăcite în tainice tăceri. Mama, privea‐nadâncuri cu glasul stins și mut, Tot repetând în gându‐i povestea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
brazdele pustii. A venit aseară mama, a plecat în zori la‐ gară, Cu broboada ca un plânset, peste ultimul temei, Hotărâtă să te uite și în casa ei să moară, Când or omorî cu fierul, cei ca tine, casa ei. BOCETUL MAMEI PENTRU FIUL SĂU Măi băiete, măi băiete, Ți‐o fi foame, ți‐ o fi sete, Ți‐o fi frig și ți‐o fi ploaie Pe acolo prin războaie. Spun femeile din sat, Cică te‐ ai fi însurat, Te‐ a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zona de agrement “Lebăda”, amenajată în afara orașului, cu intenția de a înota și a-mi aduna gândurile. Lacul era pustiu, cerul părea de zinc, îngrămădit de nori hidoși, iar apa era tulbure și parcă mirosea a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vrei să plângi. Te strâng ușor de mâna dreaptă și chiar te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas apăsat, înaintea cortegiului răgușit... Fanfara acoperă bocetele pierdute în ecoul nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
repezi, alergăm după clipa pierdută prin arșița amiezii. Auzi? Un glas de clopot ne strigă, iar vântul parcă plânge. Construim palate pentru umbre și ne umbrim cu amăgiri strigate în hăuri, pentru că e toamna nesfârșită a sufletelor. Vântul îngână un bocet pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste este destulă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
minciuni despre tine. O nuanță din vocea lui m-a făcut să-l suspectez din nou că-și bate joc de mine. Dar, aruncându-i o privire tăioasă, am descoperit că fața lui nu exprima nimic. Așa că am revenit la bocete. —Luke Costello e un ticălos nenorocit, am lăcrimat eu. Cred că am fost nebună când am ieșit cu el! M-am întors ca să-mi pun capul pe masă. La mișcarea asta coapsele mele îmbrăcate în licra s-au frecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile: doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fie fără lună -, când mă trezi un țipăt atât de neomenesc, că-mi îngheță sângele în vine și mă făcu să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se auzi din nou țipătul acela înspăimântător, după care urmară atâtea bocete și vaiete, că mi-am zis că e un suflet chinuit în iad, ce reușise să străbată pământul cu urletele lui. Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela dispăru, ca să se audă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce reușise să străbată pământul cu urletele lui. Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela dispăru, ca să se audă mai departe, și tot așa, în cinci sau șase locuri diferite, în vreme ce continuau acele bocete sfâșietoare, iar eu mă făcusem ghem și tremuram de frică. Nu s-au sfârșit însă aici chinurile mele, pentru că imediat s-a auzit o respirație greoaie, cineva mi-a aruncat câțiva pumni de nisip în ochi și, să mă ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
op’zeci de ani, paralizată-n pat. Ca mâine moare și rămân să-i plâng urmele - mămicuța mia, sărăcuța de ia, ce m-o mai aștepta și io n-am cu ce să mă duuuuc la ia, ohhh... Frântura de bocet îl face pe Adrian să se scuture frisonat. Îmi vine rău, bă, nu te mai văicări. Îmi vine să vărs. Ține: o sută de mii. Pentru-o palmă, cred că-i destul. Să-ți fie primit și ție, și lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]