640 matches
-
impostoare genială care în acest mod a „scurtcircuitat” orele lungi de așteptare. Cineva de lângă mine face deasupra ei o cruce mică, fugară, cu degetele mâinii drepte strânse ca o gheară de pasăre din cauza fricii și a emoției. Femeia continuă să bocească lângă scară, un preot se apropie de ea și începe să-i vorbească încetișor. Eu am ochii în lacrimi, doamna Mariana la fel, urcăm scara de lemn ca niște condamnați la moarte și la viață. La fel ca și la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în Hunedoara, județul Hunedoara, România, fiica lui Stuparu Ion și Nicola Maria, cu domiciliul actual în Austria, 3362 Mauer, Urlweg 24. 225. Necșea Lucian Vasile, născut la 14 ianuarie 1965 în Satu Mare, județul Satu Mare, România, fiul lui Necșea Vasile și Boci Elisabeta, cu domiciliul actual în Austria, 1140, Viena, Einwanggasse 4/9. 226. Ola Adriana Maria, născută la 6 august 1969 în Arad, județul Arad, România, fiica lui Ola Iustin Gheorghe și Viorica, cu domiciliul actual în Austria, 1090 Viena, Lazarettgasse
HOTĂRÂRE nr. 780 din 6 septembrie 1996 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/115887_a_117216]
-
acestea preced sau numai ultimul termen, sau fiecare termen al relației: „O acopere-mi ființa cu-a ta mută armonie, Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna.” (M. Eminescu, I, 49), „Și când se ducea sărbătoarea la biserică, bocea toți morții din țintirim, fie rudă, fie străin, fără deosebire.” (I. Creangă, 17), „Visele noastre, oricât de confuze, alcătuiesc niște complexe, cum spune Freud, fie că-i admitem metoda psihanalitică, fie că nu.” (G.Călinescu, U.P., 51) • pauză; când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Qing s-a îmbolnăvit și din cauza bolilor venerice a murit, la treizeci și trei de ani. S-au desfășurat procesiuni, ritualuri în temple, s-au efectuat sacrificii în mai multe temple și în Templul Zeiței Milei, Guanyin. Soțiile și slugile l-au bocit în fața tăbliței funerare puse la loc de cinste în casă. După încheierea comemorării morții marelui mandarin, unele soții și slujitoarele lor au fost vândute altor bărbați, altele au murit, unele s-au călugărit. Singura Doamna Luna, ca răsplată a vieții
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a iubit cu ginerele marelui mandarin, Chen Jingzi, soțul Orhideei, ciomăgit de femeile casei. A rămas însărcinată cu el, dar n-a păstrat copilul, avortând. Încrezătoare în puterea ei de seducție, și-a luat rămas bun de la Doamna Luna, a bocit în fața tăbliței funerare a lui Ximen și a plecat cu gând să-și refacă viața. S-a dus în casa mijlocitoarei Wang pentru a o ajuta să ajungă în grațiile unui bărbat important. S-a iubit în taină cu fiul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
am dus și eu. Tot satul era adunat acolo. Tică stătea cu ochii pironiți în golul negru al geamului: fereastra zburase din țâțâni și cioburile căzuseră pe dușumea. Ilinca stătea în genunchi în fața lui. Îi prinsese picioarele în brațe și bocea ca la mort: „Ticăăă, uăi Tică uăi! Cui mă lași tu, Tică, cu o casă de copchii?!...” Copiii stăteau speriați într-un colț, muți de spaimă. Tică era om cumpătat, nu-și bătea muierea și plodurile. Vreo trei bărbați s-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
care se constituie în termeni regenți, respectiv în elemente introductive pentru propozițiile subordonate atributive din textele de mai jos: (a) "Suspinele lor o treziră pe Wendy, care se ridică în capul oaselor. Nu intră în panică văzând un necunoscut care bocea în camera lor; tot ce simți era doar o plăcută curiozitate." (J. M. Barrie, Peter Pan) (b) "când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că făce a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
le rezolvi tu pe toate, că întrucât vreme de cincizeci de ani a fost pe "pe invers" la moartea lui Stalin avea zece ani și cățărat într-un copac se uita la miile de oameni care se călcau în picioare bocind moartea Tiranului, fără să-l încerce nici cea mai mică tristețe sau regret, fiindcă simțea isteria-mascaradă cum ar putea Vladimir Bukovski să fie acum, brusc "pe bune"? Așa e el, săracu, inadaptabil. Ca Zinoviev, ca Soljenitîn, ca rușii, ce mai
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
decât să înșomoltăcim motanul ista al meu cu niște petice, să-l punem în albiuță și apoi să dăm foc casei pe dinlăuntru, iară noi să ieșim afară. Și când s-a aprinde mai tare, noi să începem a ne boci în gura mare și a striga: foc! foc! și, pân-or sări oamenii de la nuntă, până nu știu ce, casa are să se topească. Și când or găsi motanul scrum, au să creadă că a ars copilul, și poate s-o tămăduim". Fac
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
or găsi motanul scrum, au să creadă că a ars copilul, și poate s-o tămăduim". Fac întocmai. Socrul plânge moartea copilului și își trimite fiica înapoi la bărbat. Aceasta o ia pe babă cu ea și se întoarce acasă bocind. "Ipate atunci îi zice: Lasă, măi femeie, că, de-om trăi, vom fi noi harnici să mai facem copii. Dă, cu cine să te sfădești? pesemne așa a fost să fie de la Dumnezeu!" Când intră Chirică, femeia începe iar cu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
prime-time, alături de „echipa de campanie“. Toți, absolut toți președinții de partide au intrat în direct, după anunțarea primelor scoruri la europarlamentare, însoțiți de trupele de șoc. Ca niște diriginți care-și târâie elevii la recitări de sfârșit de an școlar, bocii, voiculeștii, tăricenii, stolojanii și tot neamul Șoimăreștilor de la PSD s-au căznit să umple cadrul camerei de filmat, luându-și figuri de învingători. În fața tuturor ședea El Lidero, încadrat, ca în carpetele cu căței jucând biliard, de prietenii și camarazii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
decât să i te lași leneș, dulce, romantic. Am urât tristețea cum am urât și boala. Boala e cea mai mare insultă adusă unui om. Voi plânge fericit, mi-am spus, voi plânge fericit. Dar, iată, la 44 de ani bocesc de-a binelea. E și adevărat, greu. Sunt un fel de punct de intersecție, în casă, a vârstelor. Soția, 27 de ani, fiica, 6 ani și jumătate, tatăl, 72 de ani, mama, 70. Eu sunt cumpăna. O cumpănă stricată însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
și plângea până venea unchiul Vasile de la câmp, de o scotea la lumina zilei. Nu a fost unica familie în această situație, pentru că la sfârșitul acelui război, când mergeai la biserică, aproape pe toți enoriașii îi vedeai plângând, ba unii boceau așa de tare că nu-și putea ține preotul slujba. In această situație au mai fost și cei din familiile Drobotă, cinci persoane la număr: Mihai, Vasile, Constantin, Dumitru și Ioan. Nu au fost ei al aceleiași familie, dar din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
poeților: "Aleargă, suflet, aleargă,/ La soția ta cea dragă,/ Căci te-așteaptă cu dor mare,/ Ca să-i duci a mea suflare./ Gîndule, mergi și-i vestește/ Că iubitul ei sosăște,/ Spune-i să se descernească/ Și să nu mă mai bocească./ Du ochilor drept vestire/ A plînsului contenire,/ Du guriței bucurie/ De sărutări cu trufie./ Sînul, peptul dezvălește,/ Țîțîșoare rumenește,/ Rădică di pi picioare/ Orice feli de-nvălitoare/ Și spune cu îndrăzneală/ C-oi să fac mare năvală". Este, apreciază universitarul bucureștean
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
către turci. Acum paharul suferinței s-a umplut, domnitorul nu mai poate suporta și interioriza durerea și de aceea Își manifestă prin gesturi și lacrimi răvășirea sufletească: Apoi, el se-ntuneca,/Inima-i se despica,/Pe copii se aruncă,/ Îi bocea, Îi săruta..." Sultanul Îi reproșase, aluziv și insinuant, intenția de nesupunere și tentativa de rupere a relațiilor de vasalitate față de Imperiul Otoman, precum și emisiunea unor monede de aur, toate acestea fiind dovezile unei Îndrăzneli nelimitate: Adevăr e c-ai chitit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
arsă de tot în foc, pen-tru că Elohim care a judecat-o este tare. Și împărații pămîntului, care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, cînd vor vedea fumul arderii ei, o vor plînge și o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, și vor zice: «Vai, vai! Ba-bilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!» Negustorii pămîntului o plîng și o jelesc, pentru că nimeni
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Care cădere? „Căderea morală a României”. Adrian Mutu și Ion Iliescu, Dorin Tudoran și Ion Țiriac, Dan Pavel și Vadim Tudor. Contribuția mea în această tochitură indigestă? „Dorin Tudoran și alți amici ai lui, intelectuali fini, au desăvârșit haosul moral”, bocește scuipăriciul prost travestit în Casandră. Mă uit la fotografia altuia. Își ține bărbia în palmă. Fața neprihănită, de heruvim, înfruntă aceeași mizerie a lumii. Greu de crezut că e unul și același cu personajul grobian care, primind un telefon în legătură cu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
fotografie de la mormântul mamei și spunea tot în scrisoare că se adresează cu lacrimi și zice: ...Unde-ți casa, unde-ți masa/ Aici te-am îngropat/ fără dascăl să-ți citească/ fără preot să te prohodească /fără copii să te bocească... În alte scrisori ne spune că “acte bune de-am avea/ poate neom putea vedea.“ Am încercat și am scris o scrisoare către Hrușciov și am arătat că: “ părinții n-au fost boieri, au fost țărani săraci cu puțin pământ
REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Gârbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1686]
-
și zborșesc creierii pe tăți păreții de nu le mai întră o buchie în capul lor cel sec. Peste tăt numa procese și mai mare jalea să vezi câte-o domniță că pierde până și bunul simț și începe a boci pi la tăti ușili de-ți vine să-ți iei tătă lumea în cap și să pleci ori la Dârvari ori la Botoșani au Dorohoi, precum au și făcut prea luminații noștri Paul, Mișu, Gheorghiță, Dragoș, fie-le calea ușoară
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
erau înmormântați ca miri, moartea fiind cununia lor. Trei zile cât stă mortul în casă se face și se făcea priveghi, vorbindu-se despre fapte și întâmplări din viața lui. În zorii zilei și tot drumul până la mormânt era plâns (bocit de cineva apropiat). De obicei în sat erau femei-bocitoare care știu multe versuri de bocete. Timp de nouă zile mormântul se tămâiază. În camera unde a fost pus mortul, pe fereastră, sau pe prag, se pune o cană cu apă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că sufletul mortului va veni pe acasă însetat și neliniștit). Obiceiul și la Costișa mai arată că cei rămași din familia celui plecat pentru vecie, cinstesc memoria mortului. Îngrijesc mormintele, crucile, pun covoare, flori, iar în sărbători ard lumânări, își bocesc morții și vorbesc cu ei (imaginar). În sat la noi, în fiecare an, la 8 septembrie, de Sf. Maria (Mică), urmașii aduc pomeni la mormânt (căni, lumânări și colăcei). Acasă se dau de pomană în vecini și rude colăcei și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la gârlă (la Humărie) pentru a lua humă ca să facă o păpușă din pământ, numită "Iene". De jur-împrejurul păpușii se puneau flori și lumânări. La cap i se punea o cruce. Când Ienele era gata, fetele începeau să plângă și să bocească. Apoi, păpușa o aruncau în Suceava (fiind dusă cu alai de înmormântare). Înmormântarea (fictivă) se făcea după toată rânduiala tradițională. Un copil juca rolul preotului, altul rolul dascălului. "Ienele" era așezat într-o mică cutie de scânduri, în formă de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
suferință, cu ochii dilatați, se ridica din șanțuri cu grenada în mână și cu o dexteritate de jongleor azvârlea mingea omorâtoare în dușmanul țării sale. A pierdut piciorul, cum ar pierde o gheată, un lucru de nimic. Nu s-a bocit, n-a cerut semenilor săi milă, și dârz s-a ridicat în piciorul de lemn cerând... dreptul la muncă. Suma ridicolă cu care sunt plătiți azi invalizii de război, lui de abia îi ajunge de tutun...” „Împărțirea averii defunctului rege
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă - nici una - n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune atroce, de coșmar. N-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai trebue? Eu dac-a vrea Dumnezeu m-oi întoarce... Da ce tu acu vrai să-mi arăți că ți-am fost drag? La Bacău eri, ceva la fel între bărbat și femee. Apoi ia asculă, măi soție! De ce mă bocești tu ca la moarte și-mi strici mie inima me? Că eu ție de toate ți-am lăsat: vacă și făină ai? Ai! Copchii ți-am făcut. Lasă-mă să mă duc eu la treaba me, că altfel te cârpesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]