828 matches
-
o să rîdeți, dar ulterior a avut mare succes cu două dramatizări care l-au umplut de bani: după Arta conversației a Ilenei Vulpescu și un roman de N. Țic) la masa noastră se așează celebrul Pîcă, prietenul lui Pucă. Ambii, boemi notorii, implicați în varii scandaluri la Restaurantul Casei Scriitorilor ori în alte cîrciumi. Pe Pîcă poate-l știți din filme: avea niște frumoase plete albe, motiv pentru care juca preoți prin pelicule de război. Era, repet, mare amator de scandaluri
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nu vă imaginați că era vorba de una mică (50 ml.), ori una mare (100 ml.). Pîcă nu comanda decît... cu sticla. Inhibați de societatea nedorită & imprevizibilă a personajului, și noi am redus turația dialogurilor. În fine, dă Domnul și boemul termină sticla. Se ridică, ignorîndu-ne în continuare, și dă să plece. Vigilent, dar și neinspirat, ospătarul îi iese-n drum și-i spune cît face votcă băută. Aici, inegalabilul Pîcă izbucnește într-un urlet isteric, ceva gen "Ceee??? Eu să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de cititori, deoarece conține o înverșunare xenofobă (ca să nu zic altfel!), de-a dreptul infantilă. Și un atac anticomunist obositor, la un moment dat... Furdui, reiese din lectura celor două volume, era un răzvrătit. Pe vremuri, credeam că e un boem; dar nu, boemul n-are încrîncenare; boemul e tolerant; boemul are o detașare agreabilă; actorul nostru însă o viață de om a refuzat să se supună ordinii sociale, morale, chiar profesionale (dacă ne amintim cum s-a încheiat colaborarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
conține o înverșunare xenofobă (ca să nu zic altfel!), de-a dreptul infantilă. Și un atac anticomunist obositor, la un moment dat... Furdui, reiese din lectura celor două volume, era un răzvrătit. Pe vremuri, credeam că e un boem; dar nu, boemul n-are încrîncenare; boemul e tolerant; boemul are o detașare agreabilă; actorul nostru însă o viață de om a refuzat să se supună ordinii sociale, morale, chiar profesionale (dacă ne amintim cum s-a încheiat colaborarea lui cu Teatrul Mic
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ca să nu zic altfel!), de-a dreptul infantilă. Și un atac anticomunist obositor, la un moment dat... Furdui, reiese din lectura celor două volume, era un răzvrătit. Pe vremuri, credeam că e un boem; dar nu, boemul n-are încrîncenare; boemul e tolerant; boemul are o detașare agreabilă; actorul nostru însă o viață de om a refuzat să se supună ordinii sociale, morale, chiar profesionale (dacă ne amintim cum s-a încheiat colaborarea lui cu Teatrul Mic). Furdui, deduc acum, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
altfel!), de-a dreptul infantilă. Și un atac anticomunist obositor, la un moment dat... Furdui, reiese din lectura celor două volume, era un răzvrătit. Pe vremuri, credeam că e un boem; dar nu, boemul n-are încrîncenare; boemul e tolerant; boemul are o detașare agreabilă; actorul nostru însă o viață de om a refuzat să se supună ordinii sociale, morale, chiar profesionale (dacă ne amintim cum s-a încheiat colaborarea lui cu Teatrul Mic). Furdui, deduc acum, după ce l-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
actor excelent, directorul instituției), Gheorghe Urschi (dramaturg și actor de succes în vremea aceea avea un spectacol, Testamentul, la care lumea se călca-n picioare să-l revadă!), Nicolae Andronache (om de multe carate, scenograf de excepție), Iuri Sadovnic (cantautor, boem, prieten minunat) și un om de afaceri, Gh. Mironică, sponsor al teatrului, soțul unei actrițe simpatice. Des îi mai agasam pe acești amici cu rugămintea de-a-mi face rost și mie de o bucată de... șorici (asta fiindcă l-am
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pentru cultură și eleganță. Îl salutam respectuos, sincer, cînd ajungeam la restaurantul de pe Calea Victoriei, în care nelipsit, la prima masă din colț cum deschideai frumoasa ușă a localului, stătea Eugen Jebeleanu, sobru, panicat de gîndul că iar se vor îmbăta boemii și vor veni la masa lui să-i ceară socoteală pentru te miri ce. Acest N.C. mai era un infatigabil admirator al sexului frumos. Într-o seară, cînd eram la masă cu o prietenă, frumoasă foc!, mă trezesc cu N.C.
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
manechin în el. Văd că femeia se albește: Ce... manechin? Ăla din culise. Sufleuza se apropie de pat, temătoare, și trage cearceaful: sub el, dormea Florin, scenograful teatrului. Femeia-l zgîlțîie și-i strigă că-ncepem repetiția, să se scoale. Boemul, ușor mahmur, asta și face: mă salută și pleacă vioi, spre baie. Aflu ulterior că, uneori, cînd întîrzie prin oraș și nu mai prinde autobuzul, doarme-n patul din culise. Să dorm pe scenă, n-am apucat: am compensat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Securității. Vă povestesc întîmplarea, că e păcat să nu fie cunoscută și-n alte orașe (deși domnul profesor Cazimir mi-a spus că o știa, din altă sursă, cu un alt autor). Ternovici era cam slobod la gură și cam boem în comportament. Dar avea rude în Austria, care-l chemau acolo, în vizită, în fiecare an. Nu i se dădea voie însă, deoarece nimeni nu garanta că se va mai întoarce... Într-o zi, însă, după zece ani de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
stat și la varii șuete, ori petreceri, prin aceste... inadecvate locații (cum se spune, de la o vreme). Într-o dimineață, la repetiția dintr-un teatru de nord, am descoperit chiar pe scenă, într-un pat pe rotile, un scenograf cam boem, care adormise acolo, spre ziuă!... Și totuși, senzația aceea de inefabil, greu de transpus în cuvinte, mă urmărește de patru decenii, ca o... molie longevivă, împătimită de artă și ieșită vai, cînd nu era cazul! din drapajul de pluș al
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
revigorare... Un (altfel de) lup, mîncat de (un altfel de) oaie! Am mai vorbit cîndva nu mai știu unde, nici cînd, căci nouă, celor spurcați cu darul epic, ar fi absurd să ni se mai ceară și detalii documentare! despre boemii pe care i-am cunoscut la restaurantul Casei Scriitorilor din București. Printre ei, la loc de cinste, distins-căruntul Pîcă, prietenul lui Pucă. Nu, nu-s personaje din cărțile de copii, nici din desene animate. Dimpotrivă! Viața lor era tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o familie distinsă și tare iubitoare de poeți, ajunge, printr-o "fericită" întîmplare, la restaurantul de pe Calea Victoriei. După ore de privit & consumat, neinspirații laici îl invită pe Pîcă să recite, la ei acasă, aproape de Athénée Palace, la un whisky bun. Boemul, auzind că e vorba de whisky și simțind că, oricum, în curînd, va fi rugat să părăsească (ca-n fiecare seară!), mai devreme localul acceptă. Colocviul părea că se continuă blajin, deși trecuse ușor de miezul nopții. Ghinionul tuturor părților
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Oedip 36 Cum m-am reapucat de băut și fumat 36 O istorie cu perdea 36 Un regizor care-a făcut un ban bun, fără să mai termine spectacolul!... 36 O întîmplare cu Ștefan Cazimir 36 O seară cu marele boem Pîcă 36 O mare directoare! 36 Gară pentru unu 36 Povestiri hasidice în premieră mondială 36 Se mai schimbă mentalitățile, nu?!... 36 Despre meștereală ca virtute 36 Vancea candidat la... actorie! 36 Vancea apreciind tinerele talente 36 Avarii care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fizic este reliefat, în epilogul al II-lea, cu prilejul morții tânărului pilot: "blond, cu obrazul limpede, cu trăsături regulate și evidente ca un cap de statuie grecească". Deși cei din jur vedeau în el un om plin de bani, boem, snob și prost, în realitate era un intelectual lucid, introvertit inteligent, cu experiență de viață, fost diplomat, pilot ambițios, sportiv talentat. Fred Vasilescu este tipul personajului camilpetrescian intelectual lucid, autoanalitic, hipersensibil. El o părăsește pe Doamna T. care-i este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
suferință. Moartea și iubirea lui rămân pentru noi o mare taină. Fred Vasilescu e un personaj dinamic, multidimensional, care se construiește printr-un joc de aparențe și esențe. În jocul oglinzilor paralele, apare diferit în conștiințele celorlalți. Pentru "bandă" este boem, snob și prost, pentru Emilia Răchitaru, un "client" cu "relații", autorul remarcă la el delicatețea, loialitatea. Doamna T. îl iubește sincer, îi simte sensibilitatea superioară. Tânărul are suficiente calități, dar nu face parte din categoria învingătorilor. Unica împlinire în care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se adăugau celui subscris de coordonator pentru a defini impactul respectiv în acel spațiu. Un altul căuta să circumscrie imaginea Revoluției franceze în societatea românească (N. Liu), în timp ce câteva texte raportau același fenomen la spațiile albanez, grec, sârbo-croat, sloven, ungar, boem, polon, turc. Anchetă largă, nu și completă. Un pas mai departe, restrângând însă analiza la poloni, români și ruși, în sfera acelorași idei, face Catherine Durandin în volumul cu titlu dilematic Révolution à la française ou à la russe 2
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
act genetic epurat de orice semn al materialității, așadar într-o formă de sacralitate pură. O Parabolă din Fiul lui Eros și alte poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant un fluture boem/ eu l-am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și nedescurcăreț, albatros baudelairian cu aripi prea mari pentru a putea merge firesc pe pământ, Eminescu șochează în redactarea corespondenței prin atenta șlefuire și dozare stilistică a mesajului potrivit propriilor obiective și conform așteptărilor destinatarului.Un meseriaș atent, nu un boem prefăcut, un bun administrator al propriului destin și mai deloc o figură atinsă de pitorescul experimentării diverselor ipostaze captatorii (Mihăilescu: 2009, 125). Recursul la perspectiva cititorului este dublată de autoreferențialitatea auctorială: "se vede că autorul vrea să-nceapă de la az
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Divorțează (în Sexus), eșuînd totodată și în postura de părinte (deși își iubește fetița, amintindu-și de ea mereu cu durere, o evită, nereușind să-i plătească nici măcar pensia alimentară). Se recăsătorește cu o femeie construită după profilul lui psihologic boem (o actriță cu similare impulsuri asociale), Mona (în trilogie), June (în realitate) pe numele ei. Mona/June îi înțelege dorința de evaziune din viața comună și îl încurajează să renunțe la orice angajament social, să devină un parazit de lux
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
generația Arvinte, Teodorescu, Andriescu, în succesiunea lui Gh. Ivănescu. E.M.: Pe vremea aceea, Al Andriescu era mai mult un scriitor, decât un universitar... Dumneavoastră ați terminat de fapt... E.S.: În 1956. Să știți că în perioada aceea era singur, era boem, avea o vestimentație cam neîngrijită. E.M.: Neîngrijită?!!! E.S.: Da, neîngrijită, era nepăsător cu înfățișarea, ca un veritabil boem. Îmi amintesc că purta niște pantofi cu tocurile scâlciate... Era tot timpul obosit, avea nopți pierdute în anturajul unor prieteni de la Iașul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un scriitor, decât un universitar... Dumneavoastră ați terminat de fapt... E.S.: În 1956. Să știți că în perioada aceea era singur, era boem, avea o vestimentație cam neîngrijită. E.M.: Neîngrijită?!!! E.S.: Da, neîngrijită, era nepăsător cu înfățișarea, ca un veritabil boem. Îmi amintesc că purta niște pantofi cu tocurile scâlciate... Era tot timpul obosit, avea nopți pierdute în anturajul unor prieteni de la Iașul literar, în care se încadra el atunci. Când venea la seminar, îmi amintesc că eram în anul al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al întîmplării și al inconstanței. Căutînd constantele, lăsînd la o parte surprizele și contingențele, științele umane nu ignoră de fapt însăși ideea de libertate? II. LUMI POSIBILE Unii guvernează lumea, alții sunt lumea (...) Sub ei noi, ceilalți, amorfii, noi, dramaturgul boem William Shakespeare, învățătorul John Milton, vagabondul Dante Alighieri, noi, poștașul care mi-a adus ieri un plic, frizerul care-mi povestește istorii hazlii sau chelnerul care a avut față de mine un gest fratern urîndu-mi însănătoșire grabnică, doar pentru că nu consumasem
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de publicare, adesea mult decalate față de momentul scrierii, ceea ce falsifică parțial receptarea, deoarece orizontul de așteptare a publicului s-a deplasat între timp. Tînărul Cioran uimește prin patima și fanatismul său ames tecat cu luciditate, înzecite de un aer aparent boem, de sponta neitatea și dezinvoltura limbii române. Adultul parizian le regăsește cumva în magnifica impertinență a scăpărărilor sale ironice, în pasi unea sa pentru formulele corozive și paradoxale, în arta sa de a întreține echivocul, pe fond de incurabilă nostalgie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să ne-nțelegem; și tocmai tîrziu spre bătrînețe [...] am ajuns [...] să ne înțelegem, fiindcă ne iubim și să ne iubim fiindcă ne-nțelegem." Cu totul altele au fost însă relațiile cu frații Bacalbașa: Constantin (Bucureștii de altădată) îl scrutează necruțător: "boem și chefliu", repeta des "Țară e asta, mă?"; după preluarea moștenirii "omul se schimbă. Și egoismul său ieși la iveală. Caragiale care cheltuia bucuros pentru petreceri, era un zgîrcit și nu împrumuta pe nimeni. Alcoolul și tabagismul exasperau nervii acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]