924 matches
-
dragoste. Urmărit de pericolul de a se repeta (deja i se reproșa variația pe aceeași temă), Verne s-a arătat foarte disponibil la înnoire și chiar la pastișarea scriitorilor preferați: Poe, Dumas, Dickens sau Fenimore Cooper. In capitolele finale, Lucian Boia corectează câteva teorii pe care le consideră "manipulări postume". În primul rând pe cele care îl acreditează în mod aberant pe Verne cel anticomunard, antidreyfusard și antisocial drept scriitor de stânga. Apoi arată că statutul inferior al femeii și al
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
umor nesperat. "Ne-am obișnuit să trăim cu ideologiile", spune în fugă și oarecum amar istoricul. Apelând la corespondența și la interviurile scriitorului, ținându-se foarte aproape de texte și, mai ales, raportând mereu cărțile la contextul socio-politic al epocii, Lucian Boia face "zdrențe" toate teoriile ideologilor excedați de zelul lor interpretativ și care deseori apelează la deformări sfruntate. Căci, în fond, aceasta este lecția pe care istoricul ne-o predă apelând la Jules Verne: mesajul fanteziei, al imaginației debordante, al fascinației
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
al fascinației călătoriei și izolării de comunitate, în fine, al libertății absolute reclamate de toate personajele sale în confruntarea cu lumea este tocmai dezideologizarea și afirmarea exclusivă a opțiunilor individuale. O carte inteligentă politic și frumoasă literar a dat Lucian Boia în acest Jules Verne. Paradoxurile unui mit, un subtil elogiu al echilibrului și al privirii critice detașate, adecvate obiectului, adevărate aș zice.
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
și fertilă polemic (dar care polemică?) e o altă idee a autorului concretizată într-o fiziologie provocatoare, aceea a vulgarizatorului de profesie: "Nu trebuie să surprindă pe nimeni vizibilitatea de care se bucură vulgarizatori ai: principiilor relativismului cultural (Dl Lucian Boia), kremlinologiei și științei politice americane a anilor '60-'70 (Dl Stelian Tănase), idealurilor civic-comunitariene (D-na Ana Blandiana), ideilor liberalismului clasic (Dl H.-R. Patapievici) - și lista rămîne, evident, deschisă." Cîtă iconoclastie înviorătoare se ascunde în spatele numirilor suav interbelice cu
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
Mircesti. Dacă numai atîta ar fi făcut, era de ajuns ca să trăiască pînă la amurgul neamului". S-a întîmplat ca două dintre baladele acestea (Miorița și Meșterul Manole) să devină - prima mai mult decît a doua - printre ceea ce dl Lucian Boia a numit, în revelatoarele sale cărți recente, "mituri fondatoare". Această, evident, datorită intelectualilor care le-au tot comentat și analizat. Miturile fondatoare, după cum ne previne dl Lucian Boia, trebuiesc reexaminate, toate, cu acuitate, pentru a le dezvălui înțelesul și ceea ce
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
să devină - prima mai mult decît a doua - printre ceea ce dl Lucian Boia a numit, în revelatoarele sale cărți recente, "mituri fondatoare". Această, evident, datorită intelectualilor care le-au tot comentat și analizat. Miturile fondatoare, după cum ne previne dl Lucian Boia, trebuiesc reexaminate, toate, cu acuitate, pentru a le dezvălui înțelesul și ceea ce aburul romantic le-a conferit drept adevăruri sacrosancte. Prin această operație de reeexaminare, brusc, în locul adevărului sacrosanct apare ceea ce s-ar putea numi operația de mistificare aluvionara, adică
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
000+ 550 000 lei); Constantin Eretescu - Vrăjitoarea familiei și alte legende ale orașelor lumii de azi (Ed. Compania, 149 000 lei); Traian Ungureanu - Manifestul fotbalist (Ed. Humanitas, 200 000 lei); Constantin Coroiu - Paralele inegale (Ed. Polirom, 169 000 lei); Lucian Boia - Între înger și fiară: Mitul omului diferit din Antichitate pînă în zilele noastre (Ed. Humanitas, 260 000 lei); Ioan Petru Culianu - Cult, magie, erezii (Ed. Polirom, 149 000 lei); Ioan Flora - Iapa Dunărea (Ed. Cartea Românească, 87 200 lei). Prețurile
Agenda2004-5-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/282022_a_283351]
-
că numeroase exemple o contrazic. Emanuel Vasiliu a publicat în urmă cu câteva decenii, într-o mare revistă de lingvistică din Occident, un studiu despre dialectele limbii române și cu acest studiu este citat în mari enciclopedii de lingvistică. Lucian Boia a publicat la Paris mai multe cărți de istorie românească, Monica Spiridon și Corin Braga s-au remarcat cu studii publicate în Occident, în care cultura românească este un termen de referință. Sorin Alexandrescu a editat multă vreme, în Olanda
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
celor doi Caragiale (Ion Luca, respectiv Mateiu), indiscutabil doi dintre autorii săi preferați în epocă. Prin modul în care abordează personalitățile și operele celor doi scriitori, tată și fiu, se poate spune că Dan Ciachir este un soi de Lucian Boia avant la lettre. El spulberă toate locurile comune ale ,hagiografiei" noastre literare, care vedea în Caragiale flecarul cvasi-mitocan ieșit parcă din paginile propriilor sale scrieri. Pe urmele lui Ion Vartic, eseistul susține ideea că I.L. Caragiale a fost un om
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
Mircea Iorgulescu (dar pe el însuși, din Dilema, de ce nu s-o fi citind?). Și, apoi, Humanitas nu i-a publicat doar pe Eliade, Cioran, Noica, dar și pe cei pe care Tamás însuși îi consideră rara avis ai autocriticii, Boia și Patapievici. Biografia lui Stalin scrisă de Suvarin, și pomenită polemic de Iorgulescu, n-a apărut tot la Humanitas? Ca și atîția dintre corifeii gîndirii liberale, democratice și critice din secolul nostru. Îmi pare rău, dar nu înțeleg această orbire
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
Nicolici Ioan, 47 ani l Crauciuc Maria, 70 ani l Ganea Adrian-Petre, 3 zile l Foro Ștefan, 50 ani l Cocoș Paraschiv, 81 ani l Ardeleanu Lucreția, 74 ani l Bucălău Constantin, 56 ani l Spontil Iosif, 69 ani l Boia Ana, 83 ani l Stoica Ioan, 70 ani l Kardos Iolanda, 56 ani l Mărănescu Eva, 38 ani l Pășălică Vasile, 48 ani l Stanciu Livie, 77 ani l Stoian Șteviță, 48 ani l Varga Patricia, 3 zile l Arapu
Agenda2004-24-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/282535_a_283864]
-
Cosmin Ciotloș Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950, București, Editura Humanitas, 2011, 360 pag. De ce, deci, conform lui Camil Petrescu, popoarele mici nu pot să aibă scriitori mari? Lucian Boia rezumă cu zâmbetul pe buze această „tentativă de sociologie
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
Cosmin Ciotloș Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950, București, Editura Humanitas, 2011, 360 pag. De ce, deci, conform lui Camil Petrescu, popoarele mici nu pot să aibă scriitori mari? Lucian Boia rezumă cu zâmbetul pe buze această „tentativă de sociologie literară de tot hazul”: „În regimul capitalist, numai în țările mari, unde tirajele sunt pe măsură, scriitorul poate trăi din scrisul său. Doar că se epuizează muncind și, atunci, moare tânăr
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
cândva prieten, acum profesor de geometrie fără nici un merit în domeniu. Simion Stoilov scapă cel mai ieftin, grație respectului intelectual pe care Barbu i-l poartă. Despre acesta insinuează numai că n-ar avea o „situație morală” tocmai acceptabilă. Lucian Boia conchide: „Rezultatul n-a meritat atâta efort” (p. 190). Pe bună dreptate. Ion Barbu a rămas în continuare conferențiar. Nu peste mult timp, în 1950, același Ion Barbu avea să incrimineze, în Contemporanul, sistemul de învățământ de peste Atlantic, în niște
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
mondene și de nivel științific scăzut”, scrie el, „unde tinerii fumează țigări cu opium și cultivă promiscuitatea trupească” (p. 306). Scripta manent. Oamenii de litere sunt cei dintâi care-ar fi trebuit s-o știe. Citând din aceste arhive, Lucian Boia nu face decât să accelereze un pic cursul lecturii. Nu-l putem suspecta de rea-credință. Cum spuneam, intervențiile sale caustice survin întotdeauna numai la capătul câte unei analize oneste. Dacă uneori îndărătul frazelor se fac simțite anumite prejudecăți (ca în
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
simțite anumite prejudecăți (ca în cazurile lui Sadoveanu, Camil Petrescu sau G. Călinescu), acestea sunt exclusiv prejudecăți de natură literară, absolut scuzabile pentru un istoric. Nu morale, nu ideologice. Și totuși, nu s-ar putea spune că sensul cărții lui Boia nu e unul implicit polemic. Capcanele istoriei demistifică (și demitizează parțial) o perioadă care în imaginarul colectiv românesc ocupă, ca nivel de încredere, prima poziție. O explicație pentru acest tip de atitudine decurge dintr-una din mărcile stilistice ale scrisului
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
principalul artizan al falsificării istoriografiei în primii ani de comunism). Din autor al unei broșuri decente intelectual, Din istoria drepturilor omului (1937), dedicată lui Costa-Foru și prefațată de Rădulescu-Motru, acesta devine tartorul pe care-l știm. În locul unui rechizitoriu pătimaș, Boia notează, scurt și esențial: „Luându-se cu alte treburi, e poate scuzabil că a neglijat să mai apere «dreptul de opinie»” (p. 89). În afară de această vocație, să zicem profesională, a echilibrului (și mai evidentă în paginile dedicate mișcării legionare), intransigența
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
scurt și esențial: „Luându-se cu alte treburi, e poate scuzabil că a neglijat să mai apere «dreptul de opinie»” (p. 89). În afară de această vocație, să zicem profesională, a echilibrului (și mai evidentă în paginile dedicate mișcării legionare), intransigența lui Boia mai are, cred eu, o cauză. (Sper să nu-i pun autorului în minte gânduri de care e cu totul străin). Iată care. Să luăm notă, înainte de orice, de un fapt. Comportamentul politic oscilant al elitelor românești interbelice nu e
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
dezamăgire pe care pare s-o trăiască Boia (aduceți-vă aminte concluziile studiului, pe care le-am citat în episodul precedent)? Din aceea că, oportuniști sau nu, labili sau nu, temători sau nu, cei mai mulți dintre intelectualii menționați aici de Lucian Boia au fost, cumva, sub nivelul istoriei. Privilegiații diverselor regimuri au fost niște privilegiați de rang în cel mai bun caz secundar. Compromisurile pe care le-au făcut nu i-au adus în prima linie. Gloria de care s-au bucurat
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
diavol mai era mult. Cu foarte puține excepții (provenite fie din rândul celor care au găsit puterea de a nu intra în combinații suspecte, fie din rândul marilor ambițioși de felul lui Nae Ionescu sau Iorga), personajele cărții lui Lucian Boia ies destul de prost, politic vorbind, din cele două decenii. Nu-i întâmplător, în aceeași ordine de idei, că figura regelui Carol II apare, aici, într-o lumină extraordinară. Fără să fi fost propriu vorbind un intelectual, a făcut enorm pentru
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
în aceeași ordine de idei, că figura regelui Carol II apare, aici, într-o lumină extraordinară. Fără să fi fost propriu vorbind un intelectual, a făcut enorm pentru mediul intelectual românesc al momentului. Și, cel mai important, o subliniază Lucian Boia în repetate rânduri, n-a avut, în tot acest timp, nici un parti pris artistic sau ideologic. Cu bunele și cu relele sale, a fost, totuși, în acord cu propria statură. Revenind la celelalte personaje ale Capcanelor istoriei, probabil cel mai
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
Sorin Lavric Lucian Boia, Sfîrșitul Occidentului. Spre lumea de mîine, București, Editura Humanitas,2013, 124 pag. Există teme atît de bătătorite că nu le poți atinge fără riscul de a aluneca în platitudini. Și una dintre ele e chiar declinul Occidentului. Originea riscului e
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
știm nimic despre viitor: iată concluzia, recunosc, dezamă- gitoare. Sau «știm» atît de multe lucruri, și atît de contradictorii, încît e ca și cum n-am ști.” (p. 120) Cu o inteligență bătînd spre sarcasm și cu o cultură de deschidere caleidoscopică, Boia știe să se miște pe un teren cercetat pînă la sleire. Versat în înfățișarea gradațiilor unei teme, Lucian Boia are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a oscila între extreme cu indicarea stărilor intermediare, iar
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
încît e ca și cum n-am ști.” (p. 120) Cu o inteligență bătînd spre sarcasm și cu o cultură de deschidere caleidoscopică, Boia știe să se miște pe un teren cercetat pînă la sleire. Versat în înfățișarea gradațiilor unei teme, Lucian Boia are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a oscila între extreme cu indicarea stărilor intermediare, iar „evoluționist” însemnînd: convingerea că istoria e schimbare perpetuă, fără sens prefigurat și fără apel la providență. Din acest motiv
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a oscila între extreme cu indicarea stărilor intermediare, iar „evoluționist” însemnînd: convingerea că istoria e schimbare perpetuă, fără sens prefigurat și fără apel la providență. Din acest motiv, Boia nu are sfieli metafizice, arătînd cinism în abordarea trecutului: istoria e un joc al probabilităților în cursul căruia nimeni nu ghicește lozul cîștigător pînă în clipa tragerii la sorți, dar, odată tragerea făcută, sensul istoriei se impune și devine ireversibil
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]