12,392 matches
-
Maria Tănase, se zice, idem. Și Mata Hari avea, cum se știe, asemenea ocupații. Într-un articol de acum 30 de ani am citit, că și genialul Birlic ar fi fost spion! Ei și? Viața - ca și arta - merg Înainte, boieri ! Găsesc o confesiune a lui Dario Fo, de prin 1989, care mă pune pe gînduri : „Teatrul este cel mai bun psihiatru. Toate experiențele pe care le-am făcut cu bolnavi, fac parte dintre amintirile mele preferate de regizor”. Îi admir
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Extraveral, În ziua fiecărei reprezentații! Și În fond, conchide regizorul, În teatru exiști „ numai da că arzi, nu cînd pîlpîi!”. Corect. Dar trebuie să ți se și ofere ocazia să arzi, nu?! „Purcărete repetă relaxat și relaxant. El este un boier!” - zice unul dintre actorii care au lucrat mult cu el. Păstrînd proporțiile notorietății, mărturisesc că vreo zece-cincisprezece derutați au spus și despre mine acest lucru. Acum văd că e de bine...Ce bine! S-a vorbit mult despre tandemul Romulus
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Da' la noi publică săptămânal, bă, săptămânal! un Cărtărescu, un Patapievici, un Tismăneanu... Îți dai seama!?" Îmi dau lacrimile, nu alta! Nu te-ai prins? Mai scot și ei d-o ciorbă, d-o măslină, acolo." "Ăștia-s cu toții niște boieri, mă, băiatule. Boierii minții, dac-oi fi auzit!", exclamă cu emfază. Apoi, brusc contrariată: "Crezi că au ei nevoie de-o ciorbă, de-o măslină de la noi?", întreabă surprinsă femeia, uitând rapid de exercițiul de admirație anterior. "Păi, pă cinstite
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
publică săptămânal, bă, săptămânal! un Cărtărescu, un Patapievici, un Tismăneanu... Îți dai seama!?" Îmi dau lacrimile, nu alta! Nu te-ai prins? Mai scot și ei d-o ciorbă, d-o măslină, acolo." "Ăștia-s cu toții niște boieri, mă, băiatule. Boierii minții, dac-oi fi auzit!", exclamă cu emfază. Apoi, brusc contrariată: "Crezi că au ei nevoie de-o ciorbă, de-o măslină de la noi?", întreabă surprinsă femeia, uitând rapid de exercițiul de admirație anterior. "Păi, pă cinstite, tu ce crezi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bine. Auzi chicotelile lor când traversă holul. De-aia nu mai putea el. Era mulțumit că nu pierduse vremea și că, în privința actelor, treaba era rezolvată. Avea o săptămână liberă la dispoziție și aproape trei milioane de lei în buzunar. Boier! Ieși în curte binedispus și aruncă așa, într-o doară, văzându-l pe Anton că se zgâiește în lungul drumului: "Ce faci, bre, te uiți după liberare?". "Nu, măi nea, după gunoieri mă uit. Că trebuia să vie dă ieri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă. Nici o grijă, moș Pâcule. Spunând acestea, s-a ridicat. Cu o figură zâmbitoare, s-a dus la Costache, care ședea - ca întotdeauna - lângă hornoaică. Care-i porunca, boierule - l-a întâmpinat crâșmarul. Apoi n-ar fi mare lucru. Încă un rând de rachiu și apoi vin cât or vrea să bea oamenii. Și ai grijă de moș Pâcu, că altfel ți-ai găsit beleaua. Îl știu de-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care l-a întrebat: Mai dorește vin cinstita față a dumneavoastră? Așa se cade să vorbești cu un om de seamă ca mine - a întâmpinat Pâcu țanțoș întrebarea lui Costache. După ce a văzut ulcica plină, cu un gest de mare boier Pâcu a ridicat-o și ducând-o încet la gură a băut cu evlavie... Când a simțit că prin toate cele spuse și făcute de el a reușit să cucerească pe cei din jur, a așezat ulcica pe masă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nici somn și nici poftă de mâncare. Prea erau toate la locul lor... Și treaba și mâncarea și somnul veneau una după alta, ca la armată. Acum însă... Lasă, că ne-om învăța noi și cu asta. Vorba ceea: coteiul boierului s-o învățat să mănânce și mere pădurețe. Faci și tu cum o făcut țiganul... Da’ ce-o făcut țiganul, Pâcule? O vrut să vadă dacă măgarul lui merge și fără de mâncare. Și tocmai când se lăuda că merge doar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tânăr, Mitruță. Acum îi clapon sadea - a completat Cotman, în timp ce râsul cărăușilor a început să curgă în hohote. Și se mulțumește cu firimituri. Adică ce-i spune cocoșul de pe gard. Asta s-ar cam asemăna cu povestea țiganului de la curtea boierului - a completat Cotman. Cărăușii s-au uitat unul la altul, ca și cum s-ar fi întrebat: „Ce legătură are cocoșul cu țiganul boierului?” Hliboceanu a priceput întrebarea lor nerostită: Păi are legătură, fiindcă boierul nu avea încredere în cocoș și... într-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
firimituri. Adică ce-i spune cocoșul de pe gard. Asta s-ar cam asemăna cu povestea țiganului de la curtea boierului - a completat Cotman. Cărăușii s-au uitat unul la altul, ca și cum s-ar fi întrebat: „Ce legătură are cocoșul cu țiganul boierului?” Hliboceanu a priceput întrebarea lor nerostită: Păi are legătură, fiindcă boierul nu avea încredere în cocoș și... într-o dimineață, îl trimite pe țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure să aducă lemne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cam asemăna cu povestea țiganului de la curtea boierului - a completat Cotman. Cărăușii s-au uitat unul la altul, ca și cum s-ar fi întrebat: „Ce legătură are cocoșul cu țiganul boierului?” Hliboceanu a priceput întrebarea lor nerostită: Păi are legătură, fiindcă boierul nu avea încredere în cocoș și... într-o dimineață, îl trimite pe țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure să aducă lemne. Senin dacă este, vor merge la arie să aducă paie... Țiganul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure să aducă lemne. Senin dacă este, vor merge la arie să aducă paie... Țiganul a ascultat porunca cu capul plecat, pentru că așa trebuia să stea în fața boierului, dar în mintea lui - fiindcă nu-l prea trăgea ața la treabă - țesea deja răspunsul... Ajungând aici, Hliboceanu s-a oprit. Cam cu gesturile lui Pâcu, și-a dres mustața cu dosul palmei, apoi a pus mâna pe ulcica cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
eu în niște hârtii uitate de vreme... Oricum s-ar fi ajuns la acest nume, este bine știut că locul a fost binecuvântat de Dumnezeu - a apreciat Puicu ță. Altfel cum ar fi ajuns ca aici să-și facă conac boierul Ioniță Bașotă, care - slavă Domnului - avea moșie căreia nu-i mai știa hotarele... El a zidit și biserica în care ne închinăm și care are niște clopote cu un glas ce te unge la inimă... Înaintea bisericii acesteia se afla
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe cea din lemn acelui sat - dintre Corjeuți și Hliboca - care a doua zi va fi primul sosit și pregătit să încarce lemnăria bisericii desfăcute... La revărsatul zorilor, șirul carelor celor din Corjeuți adăsta liniștit la poarta conacului: „Am venit, boierule, așa cum ai poruncit, să ducem biserica la noi în sat” - a grăit starostele sătenilor. „A voastră să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îmbrăca cu hăinuțe noi și frumoase. Și unde o făcut el o trebușoară ca asta? - a vrut să știe Puicuță. Într-o chilie a bisericii zidită de taică-său. Acum să nu credeți voi că lucrurile se sfârșesc aici. Când boierul Anastasie Bașotă o ajuns la bătrânețe, cam prin 1879, o înființat o școală mare care s-o chemat Institutul Academic Anastasie Bașotă, unde învățau feciorii sătenilor de pe moșia lui. Când un flăcău termina această școală, putea merge să învețe la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
devenind apoi slujbaș habsburgic în Lemberg, a scris și un tratat despre istoria locuitorilor Transilvaniei, precum și Kurzgefasste Bemerkungen ueber Bukowina, un fel de eseu politic scris într-o germană "sigură, corectă, la obiect, expresivă". Cercetând în Bucovina (ca funcționar) activitatea boierului Vasile Balș, Budai evocase în notațiile sale toate minoritățile zonei - "moldoveni, ruși, germani, evrei, armeni, greci, unguri, lipoveni și țigani". Asupra celor din urmă s-a oprit cu simpatie, milă, sau cu "iluministă înțelegere frățească". În acest context își trasează
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția modernității bine însușită, cu legături ferme prin diverse loje și cu proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice, de transformare a țării în sensul experiențelor europene, încep să se manifeste și aici personaje noi
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
Gabrea, din "Nunta de piatră", "Duhul aerului" sau "Dincolo de nisipuri", unul din filmele mari, de artă pe care le avem. A fost opțiunea lui și am respectat-o. Nici nu aveam bani să produc o astfel de retrospectivă. Aerul unor boieri a contaminat aproape două săptămîni, dacă nu mai bine, un spațiu rece, rigid, ca cel din foaierul de jos al sălii mari de la Național. Expoziția mi s-a părut un teritoriu tampon, de mare respirație culturală, în care spectatorul a
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
E ca și cum ai sta la un pupitru de comandă de la care poți manevra totul după pofta inimii, încearcă să-i explice domnul Președinte, bătălia cea mare se va da pe Televiziune, cine va reuși să intre acolo primul va fi boier, bineînțeles că noi vom fi aceia, tot ideea lui, trebuie să recunosc. — Cine știe la ce ne mai putem aștepta din partea lui, face Petrică pe neliniștitul, una e filmul pe care-l faci mai mult în joacă, și alta e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Muraru, privindu-l lung. Cinic, nu cred; violent, cu siguranță; e ceva genetic; străbunul meu de pe la 1800 se zice că era haiduc; două zile haiducea iar cinci se odihnea, în fiecare zi cu cîte una dintre cele cinci grații ale boierului Caraiorgu; așa scrie în Spovedania de la Mănăstirea Bunavestire rîde Mihai ca de o glumă bună, în timp ce se ridică din scaun și merge la fereastră, să privească viscolul de afară. Îi pare rău ca i-au scăpat vorbele de mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e-acolo, sus..." Atunci am început s-o urăsc pe Violeta păcat că-i frumușică... Și-apoi, în Spovedania de la Mănăstirea Bunavestire se zice că vițele Vlădenilor trebuie să se unească la sfîrșitul veacurilor; așa a scris una dintre fetele boierului Craiorgu, aceea care n-a putut rămîne gravidă cu Vlad-haiducul și s-a călugărit cînd Vlad a fost dat pe mîna arnăuților de una dintre fete care-l voia de bărbat cu acte... Prostii! Deși..., dacă mi-ar auzi gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ani suntem trei vițe, ca trei rădăcini puternice, înfipte adînc în Sînzieni; mă mîndresc cu asta! Găsești motiv de mîndrie că străbunul vostru, haiduc sau hoț, ce-o fi fost el, a trăit cu toate cele cinci fete ale boierului Caraiorgu? Ziua și fata... Uite unde stă moralistul! Poate că stă, Maria, sigur stă, cum și-n tine stă, cred, o fărîmă din marele Bujoreanu. Tatăl meu a fost real; Vlad-haiducul e o poveste... Din povestea aceea, au supraviețuit trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
opera lui Cao Xueqin a atins un vârf de neegalat în istoria romanului clasic chinez. Renumitul prozator Pu Songling Pu Songling (1640-1715) este un renumit prozator din dinastia Qing, originar din Zichuan (azi Zibo, în provincia Shandong). Familia sa de boieri scăpătați sărăcește într-atât în timpul tatălui scriitorului, Pu Pan, încât acesta este nevoit să se apuce de negustorie. Precaritatea situației materiale a părinților îl determină pe Pu Songling să se confeseze trist, explicându-și celibatul prin neputința de a cumpăra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
demolat biserici ca mănăstirea Văcărești sau Sf. Vineri din București, nu s-au ridicat pentru a-l proteja pe un pastor ... ungur, fie el și disident. Întocmai cum în «Răscoala» lui Liviu Rebreanu incidentul declanșator al răscoalei țăranilor de pe moșia boierului Miron Iuga îl constituise palma dată de șoferul latifundiarului unui copil din sat care sărise în fața automobilului, gata de a fi călcat, tot astfel evacuarea lui Láslo Tökés a fost scânteia care, în atmosfera supraîncărcată de nemulțumire, a declanșat explozia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și nu mă pricep. Și n-am vrut să-i dau pe buruiene...”. Ha-ha-ha, „ce ți-a adus iubitul de Valentine’s Day?”, „o hotă, maică, o hotă, să tragă aburul...”. Am tot adunat ce-aruncă alții, mulțumesc, săru’ mâna, boierule, telal trebuia să mă fac. Aș putea să scriu pe ușă „La Sara. Consignație”. Tu ce vrei? Spune odată! Tu ce vrei? Mi-aud pașii pe scări și, cu fiecare treaptă, îmi vine să mă iau la palme. *** „Vin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]