927 matches
-
el, arătînd din nou cu capul spre băiat cu dispreț și cîștigînd o oarecare siguranță și stăpînire din propriile sale cuvinte ironice și batjocoritoare. Ei, Doamne! Individul e mort și ăsta-ntreabă de ce nu s-a chemat o ambulanță. Plecă bombănind și bodogănind de unul singur și exclamînd „Ei, Doamne!“ și dînd din cap, ca și cum prostia și tîmpenia oamenilor depășeau puterea sa de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l fascinat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spuse calm după o clipă. Lasă băiatu-n pace! Rămîne cu noi, ai priceput? — Zăău! mîrÎi celălalt morocănos. Da’ ce facem aici?! Creșă, grădiniță?! Ascultă! rosti celălalt. Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a dracului de treabă! bombăni cel scund. Eu, unul, n-am de gînd să m-apuc de legănat copii tîmpiți. Ai auzit ce-am zis, nu? replică Bull pe un ton apăsat și amenințător. Da, da, am auzit, bombăni celălalt. — Și să nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fir-ar a dracului de treabă! bombăni cel scund. Eu, unul, n-am de gînd să m-apuc de legănat copii tîmpiți. Ai auzit ce-am zis, nu? replică Bull pe un ton apăsat și amenințător. Da, da, am auzit, bombăni celălalt. — Și să nu-ți mai aud clanța! Dacă am zis că băiatul rămîne cu noi Înseamnă că rămîne cu noi! Bărbatul cel scund bombăni ceva pentru sine, dar nu mai spuse nimic. Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am zis, nu? replică Bull pe un ton apăsat și amenințător. Da, da, am auzit, bombăni celălalt. — Și să nu-ți mai aud clanța! Dacă am zis că băiatul rămîne cu noi Înseamnă că rămîne cu noi! Bărbatul cel scund bombăni ceva pentru sine, dar nu mai spuse nimic. Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi se Întoarse, traversă și se așeză pe un vagonet tras pe o linie secundară, lîngă o magazie. — Vino-ncoace, băiete! rosti el aspru, scotocind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu din cap și, zîmbind ca pentru sine din buzele supte peste gura fără dinți, bombăni batjocoritor: — Doamne! Bull nu zise nimic, ci rămase pe loc fumînd puțin aplecat Înainte, neclintit ca o stîncă. Era aproape Întuneric, mai stăruia Încă lumina slabă a serii, dar stelele mari Începuseră să licărească deja pe cerul fără nori. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-ncepu s-o răsucească de credeam c-o să-și smulgă brațul din umăr. Apoi se Întinse pe spate, se tîrÎ sub mașină și-ncepu să lovească și să ciocănească pe dedesubt. Dar fără folos. Se ridică și se-nvîrti În jurul ei bombănind de unul singur. În cele din urmă se lăsă păgubaș și ne spuse că va trebui să ne dăm jos din mașină și să luăm o trăsură, dacă nu vrem să ne-ntoarcem pe jos acasă. Așa că ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu sînt gata Încă?“ - am zis, gîndind că poate nu le-a făcut Încă, dar, nu, nu se poate, a trecut deja o săptămînă. Nu se poate, a avut destul timp. „Nu“ - zice - „’tanța, ’tanța“ și-apoi a Început să bombăne către celălalt individ și-au Început amîndoi să țipe și să urle În limba lor ciudată și Îngrozitoare. „Ei, lasă că lămuresc eu lucrurile, pe cinstea mea“ - zice taică-tu. „Nici nu-mi trecea prin minte c-o să pățesc așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bărbat rosti agitată: - Toată lumea la posturi. O super-navă inamică tocmai a pătruns în zona noastră de spațiu... Datorită intensității tonului, îi trebui un moment să identifice vocea ca fiind a lui Draydart Duart. În interiorul creierului său, realiză că alter-ego-ul său bombănea la el: "Trei, veni gândul de departe, cred că tu ai făcut-o. Te-ai gândit la locul luptei din cealaltă galaxie; și am sentimentul teribil că ceva grozav s-a întâmplat iarăși." Gosseyn Trei nu avea timp să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cufundat piciorul în apă, după care am privit fascinat cum scena se repeta. Șchiopătînd, cu pantofii în mînă și îmbrăcîndu-mă în vreme ce mergeam, m-am reîntors pe țărm. Mama se încălzise mai tare. Puteam mirosi asta. M-a tras înspre ea, bombănind blînd, și m-a împins deoparte, din nou, ca să se uite la rană. Am auzit-o ținîndu-și suflarea după care mă trase iarăși înspre ea, cu nasul în mătasea artificială, încercînd să mă poarte după ea în felul acesta, încă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
recunosc că m-au năpădit pe loc niscaiva spaime, cu toate că am căutat eu să mă îmbărbătez cu versul, din același poem, care dădea asigurări agresorului cum că bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. Cam așa ceva bombăneam eu în acele vremuri, deși nu-mi era la îndemână când vedeam la televizor cum ciomegele minerești făceau ordine prin Universitate, încurajate de aceeași iscusită derivă între ficțional și non-ficțional care a schimbat chipul teroriștilor din decembrie cu acela al
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îmi spune: "da' acu nu e mai rău, nu e capătul sacului, nu suntem în sapă de lemn? Nu au spus pedesereii și au recunoscut și ai lui Constantinescu că taman așa e, că e nenorocire". Nu e chiar așa", bombăn, "poate fi și mai rău", îngaim, și el mă privește ca pe un rătăcit și-mi spune de la obraz că mai rău nu se poate; geaba îi spun că "uite, a apărut ceva creștere economică, ceva tot au făcut ei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ceva și aprinse lumina. Era Provost Dodd. Lanark se ridică în picioare, simțindu-se stînjenit și îngrețoșat. — Gloopy, zise el. A dispărut. Gloopy a dispărut! Lordul Provost își roti privirea prin încăpere de parcă Lanark n-ar fi fost acolo și bombăni: Nu-i mare pagubă, aș zice. Lanark era convins că fiecare pas în acea încăpere ar putea duce spre o capcană. Reuși să se îndrepte spre ușă fără să fugă. — Așteaptă, zise lordul Provost. Lanark păși în hol înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Obrazul lui Gosseyn se albi când înțelese despre ce este vorba. Un elevator ― distorsor. O asemenea drăcie, în mod sigur, nu-i făcută numai să urce și să coboare. Ci te expediază la oricare din cele ― numără tuburile ― douăsprezece destinații. Bombănind pentru sine, se aplecă și examină atent tuburile, în căutarea unor repere. Nu întârzie să constate ușurat că fiecare tub era astfel montat încât să indice o direcție diferită. Unul dintre ele era îndreptat vertical în sus. Gosseyn nu ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de vedere nocturnă, dar ca să funcționeze are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți că înnebunești văzându-i pe prostănacii ăștia comportându-se ca orice soldat prostănac de oriunde. Mai bombăni furios o vreme, apoi se potoli. În spatele lui Gosseyn se făcu tăcere. Apoi Thorson reluă pe un ton mai calm: ― Nu înțeleg de ce mă mai enervez ― zise el. Acest atac a avut loc în prima noapte și altele asemănătoare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Zenobia și glasul ei suna ca un clopoțel de argint, „liniștește-te, lasă-l pe Dragoș, el a făcut ce trebuia, erai între cercuri, pe margini, în gol, acum s-a terminat...“. „Sigur, așa zici tu, ca să mă liniștești“, am bombănit eu, dar, de fapt, mă și liniștisem, mă simțeam liber și am adăugat : „N-am nimic cu Dragoș, ce să am cu el ? Stă cuminte, săracu’, la locul lui, și eu te iubesc neînchipuit de mult, dar a fost tare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că de prea multe ori cuvintele întunecă ceea ce vor să spună; un amărât de fard peste paloarea feței n-ar fi în stare să redea vederii nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare; în plus, ea e nespus de dură și de blândă în același timp. 16. Pentru Zenobia nimic nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de prea multe ori cuvintele întunecă ceea ce vor să spună; un amărât de fard peste paloarea feței n-ar fi în stare să redea vederii nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare; în plus, ea e nespus de dură și de blândă în același timp. 16. Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit; în privința aceasta ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ieftin, mai ales dacă se ține seama de gravitatea existențială a zonei căreia trebuie să-i servească drept substanță doveditoare, dar gândiți-vă : erau 52 de cărți bine amestecate și așii se așterneau unul după altul (câteodată nu voiau, atunci bombăneam ceva și gata). Asemenea lucruri mărunte se petreceau însă aidoma și când era vorba de obiecte în genere, și când era vorba de oameni; vedeam clar în ce măsură obiectele sau oamenii se aflau în legătură cu stările mele, constatam puterea măcar inconștientă a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fotoliu, nici când am ieșit din camera ei. 16. Acasă, i-am povestit Zenobiei, fără să omit nici un amănunt, întreaga desfășurare a întâlnirii mele cu Iason și cu Maria. La început m-a ascultat atentă, apoi a zâmbit. „Sigur“, am bombănit (mă simțeam ofensat), „ție îți convine, tu n-ai fost în coșmarul Mariei...“. Mi-am amintit însă că, la un anumit moment, și eu fusesem gata să izbucnesc în râs : Maria, vorbind cu vocea groasă și răgușită a lui Iason
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să plângi pe umărul meu“, i-am spus, „vezi să nu-mi uzi cămașa“. Pielea de pe față și de pe mâini i se înverzise. Un verde sumbru, bătând în albastru, ca al pădurilor văzute de departe. „Te crezi mare deștept !“, a bombănit el. Nu mă credeam deștept. Culpabilitatea inteligenței mă îndemna, încă de pe atunci, să prefer inocența tâmpeniei. „Hai să vorbim despre altceva“, am propus. „Nu, nu“, s-a împotrivit Constantin, „să rămânem la dragoste...“. „Cum vrei“, am acceptat eu. „Dă-i
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înghițit.) „Să-i spui că i-am cumpărat-o eu, din banii mei...“ „Mai bine dă-i-o matale, eu sunt certată cu ea...“ Bătrânul a luat lingura din mâna fiicei sale, a aruncat-o în mijlocul străzii și a plecat bombănind. Tânăra femeie ne-a făcut semn, adică „e țicnit“, a lăsat lingura unde căzuse și s a dus, în direcție opusă. „Auzi“, l-am întrebat pe covrigar, „nu știi cumva care e culoarea normală a ochilor la porci ?“. „Depinde“, mi-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cineva luase scaunul de unde îl lăsasem. M-am gândit la Zenobia. Poate venise mai devreme decât de obicei și mă aștepta... În fața W.C.-ului m-am oprit, am intrat să mă mai uit o dată la luminator. Nimic, în afară de întunericul obișnuit. (Bombăneam : „De ce s-o fi numind luminator spațiul ăsta de beznă perpetuă ?...“) Scaunul se afla în cameră, la locul lui. Pe el am găsit un bilet de la Zenobia : „Te aștept la cinema“. Atât. Nici la ce oră, nici la care cinema
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Obrazul lui Gosseyn se albi când înțelese despre ce este vorba. Un elevator ― distorsor. O asemenea drăcie, în mod sigur, nu-i făcută numai să urce și să coboare. Ci te expediază la oricare din cele ― numără tuburile ― douăsprezece destinații. Bombănind pentru sine, se aplecă și examină atent tuburile, în căutarea unor repere. Nu întârzie să constate ușurat că fiecare tub era astfel montat încât să indice o direcție diferită. Unul dintre ele era îndreptat vertical în sus. Gosseyn nu ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de vedere nocturnă, dar ca să funcționeze are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți că înnebunești văzându-i pe prostănacii ăștia comportându-se ca orice soldat prostănac de oriunde. Mai bombăni furios o vreme, apoi se potoli. În spatele lui Gosseyn se făcu tăcere. Apoi Thorson reluă pe un ton mai calm: ― Nu înțeleg de ce mă mai enervez ― zise el. Acest atac a avut loc în prima noapte și altele asemănătoare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mut fălcile, înainte de-a fi iradiat de unul din proiectilele astea! - Păi, dacă o să fii omorât, o să mor și eu odată cu dumneata! îi replică, foarte calm, Grosvenor. Vorbele astea părură să-l potolească puțin pe celălalt, deși continuă să bombăne: - Ce prostie! Nu se putea găsi o metodă mai bună decât folosirea unor oameni ca momeli? - Ba da, ar mai fi o cale, zise Grosvenor. - Care anume? - Să ne sinucidem! răspunse Grosvenor, foarte serios. Omul se zgâi la el, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]