1,784 matches
-
Vaina caput!” le devenise chiar drag, cu toată bețivănia lui. Tot În acea seară a microscopului aflaseră că desele gropi prin care ei se ascundeau când se jucau În pădure de-a războiul erau pâlnii de bombe adevărate. Când americanii bombardau capitala, mulți piloți nu apucau să-și deșerte bombele peste oraș fie din nepricepere, fie de frică, fie că erau goniți de ai noștri și de nemți, care pe atunci erau aliați. Iar cu Încărcătura În burțile avioanelor nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Hideyoshi se ridică brusc și plecă. În Castelul Takamatsu, soarta a peste cinci mii de militari și civili atârna de un fir de păr. Generalii lui Hideyoshi aduseseră peste munți trei corăbii mari, echipate cu tunuri, și începuseră, deja, să bombardeze castelul. Unul dintre turnuri era aproape dărâmat, iar bombardamentul făcuse mulți morți și răniți. Pe lângă toate acestea, încă mai era anotimpul ploios și tot mai mulți oameni se îmbolnăveau, iar proviziile alimentare se stricau din cauza umezelii. Apărătorii adunaseră uși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintâi colina; urma să stea de gardă în amonte și în aval pe Râul Katsura. În urma lor, veneau corpul de intendență, unitățile principale și ariergarda. Pe neașteptate, începu o ploaie torențială. Când întreaga armată se afla în mijlocul râului, apa era bombardată de aversa albă și pură. Se stârni și vântul - un vânt rece, dinspre nord-vest. Pedestrașii bodogăneau între ei, privind suprafața întunecată a râului. — Și râul, și vântul vin asupra noastră din munții provinciei Tamba. În timpul zilei, ar fi putut vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
astfel de călătorie? nu-și putu înfrânge curiozitatea secundul. - Nu, recunoscu simplu Angir. - Și niciodată nu ți-ai dorit? N-ai vrut să vezi cum e acolo, afară? N-ai mai fost în nici un alt loc în afară de Sagius II? îl bombardă secundul fără să răsufle. - E un interogatoriu cumva? se răsti Angir către secund. Căpitanul interveni pentru prima dată, împăciuitor, făcându-i semn secundului să-și vadă de treaba lui: - Nici pe departe. Este doar curios. Nu ni se întâmplă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
intenționat o poveste... — Nu prea mai puteți să faceți cine știe ce, zise Wilt. M-ați acuzat deja de crimă. Ce vreți mai mult? Mă târâți aici la voi, mă umiliți, zbierați la mine, mă țineți treaz zile și nopți la rând, bombardându-mă cu întrebări despre mâncarea pentru câini, dați sfoară-n țară că vă ajut la investigațiile legate de o crimă multiplă, dându-i astfel ocazia fiecărui cetățean din țara asta să creadă că mi-am măcelărit soția și pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zvelt al lui Rachel. Mințisem în legătură cu ziua ei - până la care mai erau trei luni -, dar m-am gândit că nu poate strica dacă trimit și o ofrandă de pace pe urmele scrisorii expediate marți. Când nu mai ai alte resurse, bombardează femeile cu simboluri ale iubirii. Atelierul lui Nancy se găsea într-o încăpere din spate, de la parterul casei, iar ferestrele dădeau spre grădină, care nu era atât o grădină, cât un minuscul loc de joacă pentru copii, cu un leagăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-l interesează deloc - nici ca femeie, nici măcar ca persoană. Dar Honey e prea puternică pentru a lăsa indiferența lui Tom să o împiedice să dea răspunsuri inteligente și fermecătoare și, nu după mult timp, ea e cea care conduce conversația, bombardându-l pe băiatul nostru cu zeci de întrebări proprii. Agresivitatea ei îl face pe Tom să se clatine timp de câteva clipe, dar, după ce înțelege că interlocutoarea e cel puțin la fel de deșteaptă ca el, se ridică la înălțimea ocaziei, replicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuie să i se explice cuvânt cu cuvânt totul, ca la copiii mici. Acesta ridică privirea spre mine. Și de cât timp durează chestia asta ? E ca și cum s-ar fi deschis porțile iadului. Brusc, toată lumea din cameră Începe să mă bombardeze cu Întrebări. Nici nu mai sunt În stare să gândesc de zarvă ce e. — De-asta a venit În Anglia ? Să te vadă ? — Te măriți cu el ? — Știi, nu arăți ca și cum ai avea 58 de kile... E adevărat, ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
explodez: Cum adică să nu fac publicitate în jurul identității mele? Sunt vreun infractor? Partidul nu știe că tovarășul președinte și-a pierdut prima soție? Cum de știți că nu mă va pierde și pe mine în război? De câte ori a fost bombardată peștera lui Mao? Câte tentative de asasinat ați înregistrat? O condiție a căsătoriei mele cu Mao este să-mi risc viața! Și Biroul Politic nu are încredere în mine, tocmai oamenii de care, chipurile, voi depinde? Pentru numele lui Marx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Sunt un pic dezamăgită că Mao a invitat doar un mic grup de oameni. A refuzat dorința mea de a invita multă lume. Motivul lui a fost că nu vrea să atragă atenția lui Chiang Kai-shek - nu vrea să fie bombardat în ziua nunții lui. Scot penseta. Îmi aranjez și îmi vopsesc sprâncenele așa cum obișnuiam la Shanghai. Mă dau cu pudră pe pielea arsă de soare. Nu există rochie. I-am promis lui Mao să respect moda revoluționară, care înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ching vorbește cu tine. Unchiul Mao e alături de tine. Dă-mi voie să-ți spun că Mao și-a pus propriul său afiș cu litere mari pe 5 august. Titlul e BOMBARDAȚI CARTIERUL GENERAL. Sunt sigură că știi pe cine bombardează, nu-i așa? E ca să-l salveze pe tatăl tău. Să-l salveze de la a fi dat afară din istorie. Trebuie să-l ajuți. Eu și unchiul Mao știm că tu îi dezaprobi pe tatăl tău și pe mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fi greu de eliberat. Cu toate astea, el îi trimite imediat cazierul lui Yu. Povestea începe în 1947, când Yu era adolescent. Era membru al Armatei de Eliberare a lui Mao. Războiul civil era în toi. Trupele lui Chiang Kai-shek bombardau întreaga regiune din Jiao-tong și Yan-tai. Divizia lui Yu a primit instrucțiuni să-și îngroape hrana și efectele și să se pregătească să lupte pentru a-și salva viața. Yu a fost devastat. S-a gândit la mama lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sa va dura. Se teme că Mao se va răzgândi, astfel că decide să acționeze. Pune la cale o lovitură de stat. În același timp în care el îi trimite cu avionul lui Mao homari vii, își trimite fiul să bombardeze trenul lui Mao. Ei bine, Mao e vrăjitorul cel mare din templul magiei - Mao are două trenuri de rezervă, pentru siguranță, cu câte patru vagoane fiecare, care merg în avans. Lin nu are norocul să-l prindă pe Mao. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Oprim. Facem ce nu se face În vagon, pe timpul stării vagonului. Urcăm, țaca-țaca, țaca-țaca și când prinde să ne doară pântecele de-atâta țaca-țaca, uite că vine recreația cu alarmaeriana; locomotiva fâssssâie, frânele frrrânâe și Toată-lumea-jos-din-vagoa’-c-alarmaeria’; și, cică, linia bombardată În față. Însă data viitoare, linia e Îndărăt bombardată, dar noi tot nu ne mișcăm - nu știu de ce, nici nu-mi pasă de ce e lumea asta de-a-ndoaselea, Îmi place când ne oprim; dar Îmi place și când plecăm. Și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
râmele care sunt forțate să iasă din pământ de ploile abundente și fu mișcată. Fără-ndoială, dacă bara calea lui Hungry Hop cu lucruri care-i aminteau de ea, dacă-i zguduia viața cum îi venea la-ndemână, dacă-l bombarda cu scrisori, nu mai avea de ales și trebuia să iasă și să dea ochii cu ea. Își concentră toate eforturile ca să scrie biletul pe care hotărâse să i-l expedieze. După mai multe variante, conținutul era: „Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
purtau număr de înmatriculare intern și treceau granița, rămânând sigilate. Uneori vedeam și la Roma asemenea camioane. Frigorifice. Ele transportau carne pentru partid. „În țara noastră se face revoluție permanent. Trebuie să fim vigilenți cu capitaliștii, altfel riscăm să ne bombardeze cu antricoate și cu Nutella”, glumea tata cu Pietro. La douăsprezece ne întorceam acasă. În vârfurile palmierilor tresălta vântul și, dacă o mașină de poliție făcea taatii-taa-tii, atunci tăcerea se spărgea în țăndări. Era cald. Tata transpira pe la subsuori. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
descopere că mințise. Și dacă totuși se descoperea, lacrimile îi inundau obrajii și implora iertare. Era mare specialistă în așa ceva. Nimeni nu se putea supăra pe ea. Nu știu nici acum de ce m-a ales pe mine pentru a mă bombarda cu minciunile ei. Mă considera o biată victimă sau un mijloc de salvare? Chiar nu știu, deși nu mai contează acum. Totul s-a terminat, numai că s-a terminat, din păcate, așa cum vezi. A urmat o scurtă tăcere. — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre casă, traversînd orașul cu pachetul greu sub braț. Pe Grand Via se bombarda, așa că am intrat la Chicote ca să aștept să se termine. Înăuntru era zgomot și aglomerație, și m-am așezat În colț, la o masă mică de lîngă fereastra protejată de un sac cu nisip; am pus carnea alături, pe băncuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
termina cu un succes, erau foarte fericiți s-o aibă pe film. Da’ cînd era vorba de un eșec, erau toți atît de nervoși, că puteai să te trezești și arestat. — De-acu’ s-ar putea să-nceapă să ne bombardeze, spusei. — Mie Îmi este indiferent, spuse extramadurianul. Tipu’ Începuse să mă cam obosească. Mai aveți ceva vin? Întrebai. Încă Îmi simțeam gura uscată. — Da, omu’ meu, avem o grămadă, Îmi răspunse soldatul prietenos. Era mic de statură, avea niște pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe marginea lor ca să nu cazi. Erau uși care se deschideau către camere ce nu mai erau acolo, așa că puteai foarte ușor să deschizi o ușă obișnuită și să pășești În aer - asta pentru că etajul acela și următoarele trei fuseseră bombardate direct cu obuze de calibru mare. Și totuși, la ultimele două etaje erau patru camere În față, care rămĂseseră intacte, și În camerele din spate de la fiecare etaj mai curgea chiar și apa. CĂminul nostru, așa Îi spuneam clădirii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai repede ca orice iepure. Unul dintre cameramani spunea că nici cu cea mai bună lentilă Leica nu l-ar fi putut prinde În mișcare. Desigur că nu era adevărat, Însă era o chestie de efect. În orice caz, au bombardat casa cu intensitate timp de vreun minut. Obuzele aveau o traiectorie atît de precisă că nici n-aveai timp să răsufli Între zdruncinătură și următoarea explozie. După ultimul obuz am așteptat cîteva minute ca să fim siguri că s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
primul bărbat. Apoi Îl apucă pe după umăr și Începu să se tîrască spre tranșee trăgÎndu-l după el. După care nu se mai mișcă și ne dădurăm seama că zăcea cu fața-n pămÎnt. Acum zăceau amîndoi acolo. Nu mai bombardau casa și se făcuse liniște. Ferma mare și zidul care Împrejmuia curtea se Înălțau galbene pe fondul verde al dealului care purta urme albe de praf ca niște cicatrici În locurile unde se săpaseră șanțuri și fuseseră Întărite avanposturile. Fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trebuit să știe lucrurile astea. Dar nici vorbă, toți se agită, Își construiesc berbeci și turnuri de asalt din lemn, cunoașteți Înjghebările alea pe roți care se Împing lângă zidurile dușmane și aruncă foc, pietre, săgeți, În timp ce de departe catapultele bombardează cu bolovani... Ascalonienii Încearcă să incendieze turnurile, vântul le e nefavorabil, flăcările cuprind zidurile, care În cel puțin un loc se prăbușesc. S-a făcut breșa! În acest moment toți asediatorii năvălesc prin ea ca un singur om și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ar fi fost vopsit pentru o reprezentație de circ. Urmă o dezbatere amplă asupra perspectivelor tânărului. Se amestecă și doamna Gavrilaș cu amintiri discrete despre administratorul din Vlașca. Numai Marioara tăcea, pufnea din când în când spre Titu și-l bombarda cu cocoloașe de pâine, la care însă el nu lua seama, fiind acuma ocupat cu chestii serioase. Încetul cu încetul, totuși, entuziasmul proiectelor se potoli. Gavrilaș, obișnuit să ațipească după-amiază cîte-un ceas, începu să caște și apoi se întinse, oftând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alții împroșcau cu bulgărași de pământ sau cu pietre. Calul maiorului, lovit de un bolovan rătăcit, se ridică speriat în două picioare. ― Dumneata aștepți să ne masacreze bandiții? se răsti Tănăsescu la primul-procuror. Nu vezi că au început să ne bombardeze? Apoi continuă cu glas de comandă: ― Trompet, sună!... Trompet! În secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trâmbiței. Calul trompetului mișca urechile după cum obrajii sergentului se umflau și se roșeau. ― În numele legii... Cuvintele procurorului, înfricoșate și uscate, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]