1,815 matches
-
P-51 Mustang aveau un timp prea scurt pentru a reacționa la atacul germanilor. La începutul anului 1944, generalul James Doolittle a ordonat oprirea zborurilor avioanelor P-51 Mustang în aceeași formație cu bombardierele, grupurile de vânătoare fiind trimise în fața bombardierelor pentru a putea lupta cu avioanele de vânătoare germane în timp ce acestea se grupau la mare altitudine pentru a ataca bombardierele. Rezultatele acestei noi tactici au fost peste așteptări: într-o perioadă scurtă, de circa 10 zile, Luftwaffe a pierdut 17
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
Doolittle a ordonat oprirea zborurilor avioanelor P-51 Mustang în aceeași formație cu bombardierele, grupurile de vânătoare fiind trimise în fața bombardierelor pentru a putea lupta cu avioanele de vânătoare germane în timp ce acestea se grupau la mare altitudine pentru a ataca bombardierele. Rezultatele acestei noi tactici au fost peste așteptări: într-o perioadă scurtă, de circa 10 zile, Luftwaffe a pierdut 17% din piloți de vânătoare. În paralel cu misiunile de escortare a formațiilor de bombardiere, amenințarea pe care o prezentau noile
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
la mare altitudine pentru a ataca bombardierele. Rezultatele acestei noi tactici au fost peste așteptări: într-o perioadă scurtă, de circa 10 zile, Luftwaffe a pierdut 17% din piloți de vânătoare. În paralel cu misiunile de escortare a formațiilor de bombardiere, amenințarea pe care o prezentau noile modele de avioane germane (îndeosebi Focke-Wulf Fw 190, puternic înarmate și blindate), avioanele P-51 Mustang au primit și misiunea prioritară de a ataca Luftwaffe oriunde s-ar fi găsit. Începând cu sfârșitul lunii
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
primăveri, cu obiectivul de a obține supremația aeriană pe viitorul câmp de luptă din Normandia (unde a avut loc debarcarea aliaților în iunie 1944). În general, aceste atacuri erau efectuate de către unitățile care se întorceau din misiunile de escortă a bombardierelor, dar începând din luna martie, mai multor grupuri de P-51 le-au fost atribuite în mod special numai acest tip de misiuni de atac al aerodromurilor. Superioritatea numerică a USAF, performanțele foarte bune ale modelului P-51 Mustang și
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
North American a fost un bombardier mediu bimotor produs de North American. A folosit cu efect devastator împotriva țintelor germane și japoneze în fiecare teatru de operațiuni al celui de-al Doilea Război Mondial. Avionul a fost numit „Mitchell” în onoarea generalului Billy Mitchell, un prim
B-25 Mitchell () [Corola-website/Science/308459_a_309788]
-
numit „Mitchell” în onoarea generalului Billy Mitchell, un prim pionier al puterii aeriene și un susținător al unei forțe aeriene independente a Statelor Unite. este singurul avion militar american numit după o persoană anumită. B-25 Mitchell a devenit faimos ca fiind bombardierul folosit în Raidul Doolittle de pe 18 aprilie 1942, în care 16 bombardiere B-25B, comandate de faimosul lt. col. Jimmy Doolittle, au decolat de pe portavionul USS Horneț și au bombardat cu succes Tokyo și alte orașe japoneze.
B-25 Mitchell () [Corola-website/Science/308459_a_309788]
-
aeriene și un susținător al unei forțe aeriene independente a Statelor Unite. este singurul avion militar american numit după o persoană anumită. B-25 Mitchell a devenit faimos ca fiind bombardierul folosit în Raidul Doolittle de pe 18 aprilie 1942, în care 16 bombardiere B-25B, comandate de faimosul lt. col. Jimmy Doolittle, au decolat de pe portavionul USS Horneț și au bombardat cu succes Tokyo și alte orașe japoneze.
B-25 Mitchell () [Corola-website/Science/308459_a_309788]
-
o uriașă creștere a moralului Aliaților, în special a americanilor, și a produs repercusiuni printre conducătorii militari niponi, deoarece ei juraseră să apere Împăratul Japoniei și patria, dar nu au fost capabili să intercepteze, doboare sau distrugă nici măcar un singur bombardier . Până la mijlocul anului 1942, Flota combinată japoneză a ajuns să controleze o zonă uriașa, chiar dacă era lipsită de aportul portavioanelor, avioanelor și echipajelor aeriene, dar și a de apărare a flotei, dar și cargoboturilor, tancurilor petroliere și distrugătoarelor necesare pentru
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
au atacat, avioanele japoneze de vânătoare "Zero" le-au doborât pe toate. Avioanele decolate de pe "Enterprise" și-au lansat torpilele la apă fără succes, 14 dintre ele fiind doborâte de japonezi. Portavioanele americane își lansaseră avioanele fără a-și coordona bombardierele cu avioanele de escortă, astfel încât bombardierele au ajuns primele în zona de atac, atrăgând avioanele de vânătoare japoneze. Când a sosit ultimul val de avioane americane de atac, Zerourile japoneze nu au mai putut să-și apere portavioanele de bombardamentul
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
Zero" le-au doborât pe toate. Avioanele decolate de pe "Enterprise" și-au lansat torpilele la apă fără succes, 14 dintre ele fiind doborâte de japonezi. Portavioanele americane își lansaseră avioanele fără a-și coordona bombardierele cu avioanele de escortă, astfel încât bombardierele au ajuns primele în zona de atac, atrăgând avioanele de vânătoare japoneze. Când a sosit ultimul val de avioane americane de atac, Zerourile japoneze nu au mai putut să-și apere portavioanele de bombardamentul de la mare înălțime. În plus, cele
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
această perioadă, punțile de decolare erau pline de avioane gata de decolare, furtunuri pentru alimentarea cu combustibil și muniție. Dispozițiile lui Yamamoto, care-l privaseră pe Nagumo de avioanele de recunoaștere a contribuit din plin la reușita atacurilor americanilor Când bombardierele de mare înălțime de pe "Enterprise" și "Yorktown" au apărut la o altitudine de 3.000 m, Zerourile japoneze de pe portavione nu au reușit sa decoleze mai înainte ca bombele să cadă asupra punților de decolare. Bombardierele americane au reușit mai
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
reușita atacurilor americanilor Când bombardierele de mare înălțime de pe "Enterprise" și "Yorktown" au apărut la o altitudine de 3.000 m, Zerourile japoneze de pe portavione nu au reușit sa decoleze mai înainte ca bombele să cadă asupra punților de decolare. Bombardierele americane au reușit mai multe lovituri în plin. "Sōryū", "Kaga" și "Akagi" au fost incendiate. "Hiryū" a scăpat de acest atac și a lansat propriul val de avioane împotriva portavioanelor americane, provocând distrugeri mari pe "Yorktown", vas care avea să
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
fost incendiate. "Hiryū" a scăpat de acest atac și a lansat propriul val de avioane împotriva portavioanelor americane, provocând distrugeri mari pe "Yorktown", vas care avea să fie scufundat mai apoi de un submarin nipon. Un al doilea atac al bombardierelor îmbarcate americane lansat după câteva ore, au detectat "Hiryū" și l-au scufundat. Yamamoto avea patru portavioane de rezervă și o forță navală de suprafață, dar viteza lor de deplasare era scăzută și ele nu au fost folosite în luptă
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
accidental. În plus, submarinele au participat la acțiunile de căutare-salvare a aviatorilor a căror avioane se prăbușiseră în ocean. Submarinele americane au provocat scufundarea a 56% dintre vasele comerciale japoneze distruse în timpul războiului. Restul de 44% au fost lovite de bombardiere sau de mine. Submariniștii americani au pretins de asemenea că au scufundat 28% din totalul vaselor de război nipone. De asemenea, submarinele au jucat un rol important în efectuarea misiunilor de recunoaștere în bătăliile din Marea Filipinelor, de la Midway sau
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
i s-a dat numele de Operațiunea Vittles. Un plan britanic, deja existent și cunoscut ca planul "Knicker", a evoluat în planul "Carter Paterson" și, apoi, a devenit operațiunea "Plainfare", la începutul lunii iulie 1948. Sute de avioane, botezate "Rosinenbomber" ("bombardiere cu stafide") de către populația locală, au fost folosite pentru a transporta o gamă largă de provizii (făină, zahăr, legume deshidratate, sare, lapte praf, etc), inclusiv peste 1,5 milioane de tone de cărbune. La apogeul operațiunii, pe 16 aprilie 1949
Blocada Berlinului () [Corola-website/Science/303079_a_304408]
-
este alimentată printr-o șină electrică lângă sinele de tren. În prezent, sunt două feluri de trenuri în uz pe rețea: M100 și M200. Seria M100 a fost construită de Strömberg în anii 1980, iar Seria M200 este construită de Bombardier și folosită din 2001. Viteza normală pentru metrou este de 70 km/h în tunel (subteran) și 80 km/h în aer liber. Următoare extensie a sistemul de metrou va fi deschiderea stației Kalasatama în 2006, între Sörnäinen și Kulosaari
Metroul din Helsinki () [Corola-website/Science/303182_a_304511]
-
lansat cu o rachetă puternică de tip SS-6 Sapwood, capabilă să fie folosită și ca rachetă balistică intercontinentală, transportând o încărcătură nucleară de 3-5 megatone până la 12.000 km. Atât ca număr, cât și ca performanțe, această armă, alături de puținele bombardiere intercontinentale ale URSS, nu putea asigura paritatea nucleară cu SUA. Singurul as în mâneca lui Hrușciov, la amenințarea americană cu represalii nucleare complete, era situația periculoasă a Europei de Vest (în special RFG și Berlin) de a fi luate ostatice
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
a fost așa de eficientă, încât fost adoptată de toate forțele aeriene importante implicate în Al Doilea Război Mondial. Această formație "patru degete" și hotărârea piloților finlandezi de a ataca întotdeauna, indiferent de sorții de izbândă, au contribuit la eșecul bombardierelor sovietice în încercarea lor de a provoca pierderi serioase pozițiilor militarilor, rezervelor, orașelor și instalațiilor industriale și civile finlandeze. Opinia publică mondială a sprijinit cauza finlandeză. Al Doilea Război Mondial nu se desfășura în mod violent, fiind în faza cunoscută
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
de voluntari la lupta finlandezilor împotriva agresorului sovietic. Poate mai important decât restul contribuțiilor suedeze au fost piloții voluntari veniți din această țară, care au intrat în acțiune începând din 7 ianuarie 1940, luptând pe 12 avioane de vânătoare, 5 bombardiere și 8 avioane de alte tipuri, ceea ce reprezenta o treime din Forțele Aeriene Suedeze din acele timpuri. Piloții și mecanicii militari au fost trecuți în civilie și degradați. Renumitul aviator conte Carl Gustav von Rosen, înrudit cu Hermann Göring, a
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
parte, pozițiile avansate sovietice erau plasate pe coamele unor mici dealuri, de unde se putea ține sub observație întreaga zonă și era puțin probabil ca Armata Roșie să fie luată în vreun fel prin surprindere. În după-amiaza aceliași zile, escadrilele de bombardiere în picaj "Stuka" au deschis într-un atac de doar 10 minute o spărtură de peste 3 km în liniile defensive sovietice din flancul nordic, după care artileria germană a continuat lărgirea deschiderii. Armata a 3-a Panzer au atacat mai
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
farmacii în anul 2004.La timpul retragerii sale era singurul coxib cu efecte gastrointestinale mult atenuate comparativ cu alte AINS. Acest lucru s-a constatat în cursul studiului VIGOR(Vioxx GI Outcomes Research) care a studiat rofecoxibul comparativ cu naproxenul.(Bombardier et al., 2000). ul este un antiinflamator nesteroidian, care inhibă izoforma COX2, fapt ce ar explica riscul crescut de boli cardiovasculare la pacienții aflati sub tratament cu rofecoxib. COX 2 este implicată în sinteza de prostaglandine, iar inhibarea acesteia duce
Rofecoxib () [Corola-website/Science/302187_a_303516]
-
Cheyenne Mountain. NORAD și USNORTHCOM nu au legături directe de comandă și control cu U.S. Department of Homeland Security (Departamentul de Siguranță Internă al Statelor Unite), dar cele două organizații își coordonează misiunile de instruire și planificare. Amplificarea percepției cu privire la amenințarea bombardierelor strategice sovietice cu rază lungă de acțiune, dotate cu arme nucleare, a dus la o strânsă cooperare între Canada și Statele Unite în domeniul apărării aeriene. La începutul anilor '50, cele două state au convenit asupra construirii unei serii de stații
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
în parteneriat a fost Distant Early Warning Line (Linia de avertizare anticipată la distanță), finalizat de asemenea în 1957. Acesta consta într-o rețea de 57 de stații de-a lungul paralelei 70 și avertiza asupra unui eventual atac cu bombardiere cu trei ore înainte ca aparatele de zbor să ajungă la centrele majore de populație. Un eventual atac peste Oceanul Pacific sau peste Oceanul Atlantic ar fi fost detectat de aeronavele din cadrul AEW (Sistemului aerian de avertizare anticipată), de navele marinei sau
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
două mari câmpuri de mine de-a latul Golfului Finic. Aceste câmpuri minate s-au dovedit în ultimă instanță suficient de bina amplasate pentru a bloca Flota sovietică a Mării Baltice în extrema estică a Golfului. Mai târziu în aceeași noapte bombardierele germane au traversat Golful Finic spre Leningrad și au minat portul orașului și râul Neva. La reîntoarcerea din misiune aceste avioane au fost realimentate pe aeroportul Utti. Finlanda s-a temut că Uniunea Sovietică ar putea încerca să ocupe Åland
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
misiune aceste avioane au fost realimentate pe aeroportul Utti. Finlanda s-a temut că Uniunea Sovietică ar putea încerca să ocupe Åland și a hotărât declanșarea Operațiunii Kilpapurjehdus în primele ore ale zilei de 22 iunie pentru asigurarea securității regiunii. Bombardierele sovietice au atacat vasele finlandeze în timpul operațiunii, fără însă să provoace pierderi inamicului. În dimineața zilei de 22 iunie corpurile germane de vânători de munte "Norvegia" au declanșat Operațiunea Renntier și au început să avanseze din nordul Norvegiei către Petsamo
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]