1,565 matches
-
și un sombrero alb. Și, firește, de la orice fiesta nu poate lipsi muzica. Se amestecă cu soarele, cu freamătul publicului, cu așteptarea. * În Spania a izbucnit o celebră răzmeriță când s-a interzis, pe la începutul secolului trecut, purtatul pălăriei cu boruri mari și al mantiei. Cine ar îndrăzni în Mexic să decreteze interdicția de a purta sombrero și pantaloni cu fireturi? În sfârșit, s-a dat semnalul întrecerii. Se așterne o liniște încordată, în care se aud numai șoaptele vânzătorilor de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
siguranță, frica e mai rea când n-ai nici șansa de a înțelege, nici pe aceea de a fi înțeles. Palenque Ghidul are același ten măsliniu ca Enrique. E mai gras, poartă ochelari fumurii și o pălărie de pai cu boruri mari ca să-l apere de soare. S-a obișnuit, se pare, cu turiști cărora le spune povești. Unii îl ascultă cu o ureche distrată, dar sunt și naivi care cred orice li se spune. Pe mine mă amuză. Nu sunt
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pentru a putea fi văzut mai bine, cântărețul e surprins într-unul din binecunoscutele lui gesturi, cu pieptul dezgolit, cămașa albă fluturând, brațul stâng întins vertical, iar cu dreptul reîntors către sexul captiv într-o pereche de blugi, pălăria cu boruri mari îi acoperă tot chipul, numai pletele lungi, această imagine a starului e suprapusă unei imagini mai estompate, un fel de translație a acesteia din care Theo a păstrat doar conturul de umbră, astfel încât figura lui Michael Jackson se proiectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu domnul Foc ne împrieteneam. I-am întins mâna și i-am urat: — Noroc să nu câștigi. Lee îmi strânse mâna și replică: — Și ție la fel. Kay se uită la noi ca la doi copii tâmpiți. Mi-am atins borul pălăriei în semn de salut, apoi m-am îndepărtat. Kay mă strigă: — Dwight! M-am întrebat de unde-mi știe adevăratul nume. Când m-am întors, mi-a spus: — Ai fi foarte arătos dacă ți-ai aranja dantura. CAPITOLUL TREI Meciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe care îl forma brațul lui, trupul lui înalt ca al unei sperietori de ciori înclinat spre ea. Pe când se apropiau și mai mult, am recunoscut portțigaretul din gura lui. Ea purta pălăria ei neagră bună cu fundă și cu borul îngust și lustruit. Se îndreptau spre mine prin mozaicul de lumină și umbră până când am ajuns la câțiva centimetri unii de alții. Chipul tatei era la aceeași înălțime cu al meu, deși nu îi puteam distinge trăsăturile. Fumul era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dădu capul pe spate, deschise gura și scoase un rotocol perfect. Acesta era tatăl pe care mi-l aminteam. M-am întors spre mama. Era mai scundă decât tata și decât mine și nu puteam să îi văd chipul de sub borul pălăriei. Mi-am îndoit genunchii și mi-am înclinat corpul ca să mă uit sub pălărie. Ceea ce am văzut m-a făcut să dau un pas înapoi și să mă lipesc cu spatele de traverse. Părea un film de groază. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
porții unui garaj. Motorul sa oprit, tăcerea s-a așternut în jurul mașinii și pe geamuri sta parcă lipită priveliștea nemișcată. Tata, care își întoarse capul spre interiorul mașinii, încât nasul lui scurt și drept, bărbia colțuroasă s-au arătat de sub borul pălăriei, cum prinde chip o siluetă, spuse: Asta e! Aici o să locuim. Cuvintele ne stârniră așteptarea latentă, îmboldindu-ne să coborâm. Mama în mantoul ei de biber, cu ghetele îmblănite, pe care și le cumpărase special pentru „la țară“, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se ridică în cupă, înaintează lin, atârnată în văzduh de odgonul de oțel peste coastele împădurite, ca să fie din nou lăsată jos pe un loc cu bare de fier, cu lemne, cu pereți de rezonanță, jos sub fețele ascunse de borurile pălăriilor de fetru - beton, acest gri lejer, pregătit să ia orice formă, să permită construcții într-un stil complet nou și să încremenească într-o durată pe care o ating numai stâncile și munții. Și rana de pe coasta munților Jura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru, care atingea atent și cu delicatețe trotuarul cu bastonul, ținând partea de sus a trupului ușor înclinată în față; era slab, de sub borul pălăriei apărea un obraz îngust. Din piatră o priveau pe mama ochi prietenoși; bărbatul îi zâmbea, îi vorbea, dar ea nu înțelegea decât propriile ei cuvinte care se repetau înăuntrul ei ca o rugăciune. — Acum am familia mea și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îngâmfat și-a împlântat, printr-o singură și puternică lovitură, frigarea neagră, cu vârful ascuțit, în dușumeaua de scânduri, presărată cu mucuri de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea crimei purta o pălărie de pâslă neagră cu borul tras dinadins peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe și o pereche de papuci înflorați. - Cred că ai mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să renunțe la Albertina, cu care l-am zărit la braț, într-o noapte pe când tocmai mă pregăteam să ies în oraș. Suiau bine dispuși scara de piatră, palid iluminată de becul din cabina portarului. Olandeza purta o pălărie cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
insult. „Bivoliță stearpă!” șuier cu gândul fugărind spre casă, și crâncena nevoie de a muri și de a ucide îmi taie respirația. Albertina bate la ușă: cineva mă cheamă la telefon. Eva fuge în camera ei ascunzându-și fața în borul pălăriei, în timp ce din curte se aude deslușit, un cântec scurs din flașneta bătrânului cu barba galbenă: A fost în Schoeneberg În luna mai... „În cartea despre carne, se cuvine să vorbești de Johann Tzindl, o speță de țăran corcit. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mari și singuratici au scris sublima și barbara biblie a vinului, cu litere de sânge și puroi. ...Văd încă pe unul dintre ei cum se așază la o catedră, uitând să-și scoată pălăria, un fel de cârpă moale, cu borul ondulat și lăsat peste ochi. Haina îi curgea pe trup, într-o poală mai lungă, din pricina unei sticle cu dopul de hârtie, ce-și scotea capul din buzunarul destrămat. Era o haină cu un singur nasture și cu gulerul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să prindă vreun cuvânt. Se vedea doar mișcarea buzelor sale, mâna cu care întorcea paginile manuscrisului și brațul stâng cu cotul rezemat de catedră și cu pumnul în care își sprijinea capul, un cap aproape adormit, ascuns pe jumătate sub borul pălăriei negre. Se credea, pesemne, singur și citea numai pentru el. ...Azi e mort. Sufletul său a rămas însă într-un capitol din cartea despre vin, ca o chiparoasă neagră, păstrată proaspătă și parfumată. Imaginea nefericitului dispărut se înalță uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ca și mie, răsuflarea îi ieșea din gură în aburi albi. Abia cu aproape doi ani mai târziu am aflat mai multe: cel din fața mea, bătrânul înfășurat într-o pelerină neagră, mascat de un fular lung, negru și umbrit, de borurile largi ale unei pălării de artist, din fetru negru, ar fi putut avea pe la cincizeci și cinci de ani, se numea Enseling și se considera profesor de artă, numit cu dreptul la pensie pe viață. Probabil că își vizitase atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
băteam străzile Romei mai mult decât permitea arșița. Răcoarea se păstra numai în biserici și capele. Tot ce vedeam, fiecare fântână și fiecare ciot de coloană, devenea o metaforă. Hoarde de preoți înveșmântați în negru ofereau, cu pălăriile lor cu boruri largi, schițe în mișcare care erau gata cât ai clipi. Desenam cu pene de porumbei și de pescăruși dintr-o călimară plină cu tuș de China diluat. Totul era uimitor, se transforma în motiv: cai de trăsură dormitând, copii jucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
punem pariu că, cu toată glagorea care ați tezaurizat matale În tărtăcuță, n-o să cartoforiți În bobi În a cui tiroidă mi-am bunghit ochiu pătrunzător? Păi, iera chiar Scuipatu Brun În antricoate și cotleți, Încălțat cu galibarda lui cu bor Îngust, care-și da talente cu niște straie pă cai mari și cu umblători Fray Mocho. Tot un drac ie să-mi văd pă vechiu amic dân Obor și să mă Îngrop șapte zile pă săptămână În debara. După trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca să i-o iau Înainte prietenului meu o dată cu aurora cea roză, mi-am făcut intrarea În spațiul verde al Pieței, chiar când cerul se Înseninase deasupra anunțului, iar păsărelele m-au salutat. Îmi Împrumutau autoritatea lor o pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În arhiva proprie tot ce Îmi rămăsese de data trecută. Ce diferență Între trecătorii modești, Întâmplători, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-l vedem și la unele thés dansants, tombole, aniversări ale copiilor și nunți de argint, la liturghia de la orele unsprezece, În salonul de biliard și În cele mai respectabile chalets. Mulți și-l vor fi amintind: panama moale cu bor flexibil, ochelari cu ramă de baga, mustață unduioasă și cănită, care nu izbutea să ascundă dubla buză subțire, guler palomita și cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi trebuit să văd cum, din păcate nu eram curios. Eram numai obligat de recunoștință. Și ce altceva putea fi decît o resuscitare prin subterane, de pildă a boemei pariziene, românești, de la 1900 și ceva după-amiaza, cînd purtam pălării cu boruri largi și treponeme. Sau sfioși bacili Koch seara, prin plămîni cu monogramă, semn al talentului și fizicului firav dar indiscutabil timp de cel puțin Încă un an, dacă te duci la munte, acum au apus zilele lor, s-a inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spre lună, acolo unde știm din alt film că locuiesc toți cei pe care i-am pierdut. Și totuși, la ziua de naștere a lui Faye, pe muzica lichefiată a unui grup impresionist de muzicanți mexicani grași sub pălării cu boruri uriașe, Johnny, Vincent, Faye și Lili Își imaginează pe rînd felul cum vor muri. Singura care se răzgîndește și nu mai vrea să participe la joc e Lili, care, două secvențe mai departe, se Îmbracă cu o imaculată rochie albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se îngrămădea, acum calmă, în nava catedralei, în piațeta cu doi sau trei arbori bătrâni crescuți în pavajul de granit și pe străduțele din apropiere - mulțime de femei cu invariabile pălăriuțe albe sau în culori deschise, cu bandă lată și boruri largi, sau pălăriuțe cu voaletă sau bascuri simple, cu pămătuf sau pene, toate în rochii coborând două palme sub genunchi, strânse pe corp, ca și pardesiele sau togile pe care le purtau deasupra; dar și mulțime de bărbați de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la mare, încât ar fi o prostie să vorbească cuiva despre ele. Le-a găsit ușor pe plajă, îi scrisese un bilet în care îi preciza în ce parte se vor afla. În timp ce, stând în șezut - cu o pălărie cu boruri late pe cap, să nu-l ardă soarele -, privea valurile spărgându-se în corole de spumă pe măsură ce se apropiau de plajă, le spunea ultimele noutăți cu un glas monoton și aproape indiferent, le simțea privirile urmărindu-l curioase, ușor intrigate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
praf se rostogoleau printre crăpăturile tencuielii; grinzile continuă să cadă, spunea gardianul, și locul se va prăbuși cu totul. Le duse afară În mica grădină, apoi ieșiră În stradă prin casă pentrru a verifica ce fac vecinii. Kay Își ridică borul căștii. Aproape că nu vedea prin Întuneric, dar zări figura unui bărbat care stătea pe o treaptă cu capul În mîini, și o femeie Întinsă și nemișcată pe o pătură sau un covor, cu o altă femeie lîngă ea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În fugă terasa pustie și se cățăra pe zidul exterior, În vreme ce flăcările urlau și mușcau din acoperișul imens. — Va să zică, În afară de menajeră și de soțul ei, nu mai era nimeni aici? — Nu chiar. (Hennessy Își puse iar pălăria pe cap, coborîndu-și borul pe ochi.) Întîmplător, toată lumea era aici. — Toată lumea? Te referi la personal? — Nu, mă refer la... (Gesticulă cu mîinile lui lăptoase În direcția orașului din vale.) Le tout Estrella de Mar. Era ziua reginei. Familia Hollinger dădea mereu petrecere pentru membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]