2,885 matches
-
aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un aer tulbure. CÎnd ai ochelarii la ochi simți nevoia să ți-i scoți, cînd nu, să ți-i pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lumina. Pe somația de plată „București“, Într-un chenar, un oraș În efigie, latinitatea noastră În nasuri, În urechi, profiluri de medalie În corturile din Bariera Moșilor, scriitoarea Înfierbîntată În fața flăcăului oacheș de la baraca de tir. Pe masă Între două borcane de mazăre e un spațiu mic pe unde s-ar putea strecura un gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dumneata lenevești În pat și te boiești pînă la zece În fața oglinzii, cum vrei să găsești ceapă? Amuțesc. Omul Își vede mai departe de treaba lui, stivuiește lăzile goale În hăulitul cîntecelor oltenești care țîșnesc dintr-un tranzistor ascuns după borcanele de roșii În bulion. Pe grămada de morcovi se Întinde somnoros un motan tărcat. Ăstuia nu-i spune că lenevește. Plec hotărîtă să nu mai cumpăr niciodată nimic de aici. Dar după cîțiva pași Îmi zic: De unde să știe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
după pauză, au apărut aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo a luat de pe raftul cu „Pericol“ borcanul cu eter, a înmuiat în el un cocoloș de vată, l-a aruncat la iepure, apoi l-a acoperit cu catalogul, ca să nu primească prea mult aer de afară. Am fost martorii unor mișcări tot mai încetinite. — Stimat auditoriu! Iepurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gata. Simt că mi-a intrat cu fierul până la inimă. — Numai copilul! îi spun cu voce tare. — Fătul - mă corectează el. Așadar Ziua cea Bună, notele, ursul local. Iar costumul lui Benjamin în formol. Da, o să fac rost de un borcan pentru el. Ghemuit în soluția aceea, sigur va arăta ca un creier negru. — Cât mai durează? mă interesez eu. E o chestie de minute? Un dublu sistem mă desparte de zâmbetul lui, dar i-l simt. — Bineînțeles, doamnă. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Într-una din scrisori spunea că locuiește într-o casă veche de la țară care probabil avea vreo mie de ani. Ne scria despre măslini, iar asta mă punea pe gânduri, fiindcă eu n-am văzut niciodată măsline altfel decât în borcan, întregi sau cu chestia aceea roșie în mijloc, dar nu mi-am imaginat niciodată că ar crește undeva. Mai spunea și că a mărșăluit pe Via Appia, care era un drum foarte cunoscut despre care am citit în cărțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
grup restrâns de oameni le pot înțelege și aprecia. Domnul Farney a decupat asta din ziar și a lipit-o pe tablă în clasă. Domnului Farney îi plăceau plantele. Le punea peste tot pe pervazul clasei, în ghivece sau în borcane. Când vreuna începea să se pleoștească, nu făcea decât să o atingă cu degetele lui slabe, pline de vene albăstrui, și să rupă frunzele veștede în așa fel încât planta nu simțea nimic, iar în următoarele zile își revenea complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dezamăgită. Ieșind din camera lor era să dau peste Ajay care mergea în camera lui, cea de alături. Se auzea cum urlă Claire chiar și prin ușa închisă. Am făcut schimb de priviri cu subînțeles. El avea în mână un borcan pe care era lipită o etichetă albă: „Al lui Ajay. Vă rog întrebați înainte să folosiți“. —Mă bucur să te văd Sam, a spus spre surprinderea mea. îmi făceam o cafea. Vrei și tu? Am dat din cap, curiozitatea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sîrbă, Poarta Vidinului, Poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
hectar, bogată în resturi arheologice. La suprafață au fost găsite mari cantități de ceramică, chirpici, oase de animale, precum și ceramică superioară, lucrată la roată (căni, oale, fructiere, vase de provizii, amfore romane) sau lucrată, mai puțin fin, de mân (vase, borcane, cești). Au fost descoperite și monede de argint - probabil denari romani imperiali - care atestă că populația din Moldova - carpii - întrețineau legături cu civilizația romană. Tot în satul Fruntești, la nord-est de Căminul Cultural, s-a găsit la suprafața solului ceramică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
numit „Pe deal” s-au găsit la suprafață fragmente ceramice aparținând tot culturii carpo-dacice. în partea de apus a comunei Filipeni, pe dealul Ungurenilor, la punctul numit „Duruitoarea Bota”, într-o așezare geto-dacică, s-a găsit la suprafa ceramică (vase, borcane, căuș, cești dacice etc.) precum și piatră de râșniță din tuf vulcanic, datate în secolul I î.d.Hr.33 Materialele arheologice descoperite în așezările menționate din comuna Filipeni, dar și din comunele învecinate, demonstrează că zona a fost locuită de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
votului în alb, Îmi spuneți că votul în alb e subversiv, ar întreba ea din nou, Dacă e în cantități excesive, da, Și unde scrie asta, în constituție, în legea electorală, în cele zece porunci, în regulamentul de circulație, pe borcanele de sirop, ar insista ea, De scris, nu scrie, dar oricine trebuie să înțeleagă că este vorba de o simplă chestiune de ierarhie a valorilor și de bun-simț comun, mai întâi vin voturile explicite, apoi vin cele albe, apoi cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și vremea să plec din Tahiti. Conform datinelor agreabile de pe insulă, mi s-au făcut daruri de către persoanele pe care le cunoscusem - coșulețe din frunze de cocotier, rogojini de pandan, evantaie; iar Tiaré îmi dărui trei perle mici și trei borcane de peltea de guava făcută cu propriile ei mâini grăsulii. Când vaporul de poștă care făcuse o escală de douăzeci și patru de ore în drumul din Noua Zeelandă către San Francisco sună sirena care-i avertiza pe pasageri să se îmbarce, Tiaré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
împreună cu alte văduve ca și ea - Gravul fusese zdrobit în ’23 de o căruță pe care nu o zărise venind. Barbe își găsea consolare în sporovăială și în cireșele în alcool pe care le adusese de la Castel în mai multe borcane. Îi dau cuvântul: — L-am găsit de îndată schimbat, imediat ce micuța se instalase în casă. A început să se plimbe prin parc ca un bondar mare și bolnav atras de miere. Făcea tururi și iar tururi, fie că ploua, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în care Destinat nu mai mânca și se juca de-a amorezul. Dar, în definitiv, asta nu mai avea nici o importanță. Cireșele în alcool se dovediseră mai tari decât ea. Poate că acolo, sus, printre nori, avea să găsească un borcan plin. Țineam mereu în buzunar cheia Castelului și încă nu mă folosisem de ea din seara în care mi-o dăduse, cu șase luni în urmă. Lopețile de pământ aruncate în groapă mi-au reîntărit hotărârea. Mormântul a fost acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care îți vin în minte și rămân acolo. Gachentard făcuse parte în tinerețe din corpul de expediție trimis la Tonkin. Venise înapoi cu o febră care îl făcea adeseori să se albească și să tremure ca o frunză, cu un borcan de cafea verde pe care îl ținea ca pe o relicvă pe masa din sufragerie, o fotografie în care-l vedeai stând în uniformă în fața unui câmp de orez și, mai ales, cu o încetineală în priviri, un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
brunetă care-i alunecase într-o parte și cu o lentilă spartă la ochelarii de soare fumurii - părea inconștient. Coliziunea nu fusese gravă, dar se pare că, blocul fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții și îi căzuse în cap un borcan mare de murături pus la răcit pe un geam de la etajul doi. În spate, încă pe motocicletă, un domn gras cu chelie, îmbrăcat în haine de nuntă, sforăia regulat. Oamenii șovăiau - să-i miște de-acolo? Poate aveau hemoragie internă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
înger leșină și un aurolac începu să țipe ceva despre pedofili și sfârșitul lumii. În toată această învălmășeală, o călugăriță bătrână își făcu loc, cu demnitate, prin mulțime. - Maica Tereza! țipă bătrânica de la etajul doi, scăpând cel de-al doilea borcan de murături tot în creștetul lui Horațiu. Brusc, un aparat de fotografiat apăru de la o masă plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe Horațiu în brațele lui Popa și, suflecându-și veșmântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu mătura, Mariana cu tigaia și aproape indecentă, deschiseră ușa - întuneric. Și deodată, zeci de blițuri îi imortalizară. Un microfon apăru direct sub nasul lui Mișu: - Vă urmărește în direct întreaga Americă! Și România! Spuneți-ne ceva! * Cu degetul în borcanul cu miere, domnul Popa privea pe fereastră un București pe care nu-l văzuse niciodată așa. Nu reușise să identifice locația Palatului și înțelegerea fusese ca, atâta timp cât va rămâne alături de Contesă, să nu iasă deloc, să nu vorbească cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu motocicleta. - Cu motocicleta. Nu, Costică nu are motocicletă. Era... Cu cine era? - Cu un necunoscut. - Așa, cu un necunoscut. Da, bărbat. Dac-a pățit ceva? Nu știu. A pățit ceva? - Tânărul de la volan a fost rănit prin prăbușirea unui borcan de murături. Nu, de domnul Popa nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica Tereza! - Care a încălecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
finală, care se desfășura pe un maidan cam pe unde este acum Complexul Grozăvești. Eram la pauză, ne conduceau ăia de la operatorie cu 2-1 și-l vedem pe Moni venind cu Despina Marcu după el, cărând o ditamai sacoșa cu borcane cu dulceață ca să nu cumva să facem febră musculară. Când am ajuns la Institut, Zoe ne aștepta în ușă ca un diavol, mânioasă cumplit că batem mingea în loc să repetăm. ― Dragă, spune Moni, să nu fii supărată, copiii au luptat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de la Paris. — Ce culoare? — Șaten. Nu mă întreba ce nuanță, nu pot fi atât de exact. — Dar ești sigur că nu-i aparține Irmei Hanke? — Foarte sigur. Ieșea în evidență din perfecta ei păsărică ariană blondă precum rahatul într-un borcan cu zahăr. Se lăsă pe spate și suflă un nor deasupra capului său: — Vrei să încerc să văd dacă se potrivește cu o mostră din pădurea cehului tău nebun? — Nu, i-am dat drumul la prânz. E curat. Și, întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca să dea de urma bunicii tale dispărute, vrei ca măcar să te simți încrezător în faptul că omul pe care îl angajezi să facă treaba vede suficient de bine încât să-și găsească propriii butoni. Ochelarii cu lentile ca fundul de borcan, ca aceia purtați de Rolf Vogelmann, trebuie prin urmare să fie considerați dăunători pentru afacere. Urâțenia, pe de altă parte, atunci când se oprește la mică distanță de o anumită diformitate fizică scârboasă, nu trebuie neapărat să constituie un dezavantaj profesional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vă pot servi cu nimic. — Și dacă stăm până mâine, ce ne dai? Ce se vede, zise Gică și îndreptă lanterna spre o vitrină mică de lângă ușă. După sticlă se zăreau, așezate în piramidă, cutii cu tocană de legume și borcane cu gogoșari în oțet. — Ce să facem noi cu mâncarea? Niște ulei n-ai? — Am ulei „Apahida”, da’ numai cu mâncare. — Bine, mă, Gică, spuse Felix S 23. Poate ne mai întâlnim noi. — Să fii matale sănătos, zise Gică. Nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
indiferent de femeia din fața ta. Pe lumea asta, dacă tu n-ai grijă de tine, n-are nimeni, așa să știi. Mai bine apucă-te și mănîncă și tu mai mult, poftim, slănină cu ceapă și pîine, ia și un borcan de dulceață, nu vezi, curg pieile albastre de pe tine, cu cine naiba oi fi semănînd, nu știu”. Nu vroiam să-i supăr, mi-ar fi fost peste puteri, aveam un suflet de aur, dar insuficient de călit în focurile vieții
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]