31,893 matches
-
pe noi la fund după tine? — Cînd ne-am întîlnit pe Dionisie Lupu era deja beznă de-a binelea, cît să fi fost ceasul? își amintește Roja, cinci, șase, mai mult nu putea să fie, chiar dacă eu deja aveam la bord cîțiva kilometri buni făcuți în cerc alături de grupul de agitatori plătiți. După ce v-ați lipit și voi de scursorile alea, v-am întrebat dacă știați unde era grupul lui Gulie și Tîrnăcop, dar n-ați făcut altceva decît să ridicați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un du-te-vino de oameni și autovehicule, că nu se mai ține mitingul, ni s-a spus să ne cărăm pînă la noi ordine. Eu nu primesc ordine de la nimeni, nu plec nicăieri, le-am zis băieților să se așeze pe borduri, să-și strîngă steagurile și să lase pancartele jos. N-a trecut mult și mi-am dat seama că forfota urma să crească în intensitate, lumea a început să curgă înspre piață în cîrduri fără capăt, veneau de pe platforme, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
canal din fontă, saci de cînepă umpluți cu zdrențe și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se de frică, începînd să bîjbîie cu palmele pe bord, în torpedoul gol, deasupra casetei volanului, în jurul contactului. — Cheile! Unde le-ai pus? Le-ai pierdut? La mine nu sînt, se sperie și Sena, începînd să-și scormonească prin buzunare fără să-și dea seama ce face. — Uite-le, răsuflă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e Bruce, asta-i tot ce am. — Mda, știi tu, spun eu, apoi mă car lăsîndu-l cu ochii-n soare, mama lui de puțoi tupeist. Mă urc În mașină și vreau să trag pe nas o linie de pe tabloul de bord, dar sînt prea mulți puțoi prin jur. Mă cuprinde disperarea și oricum o fac. E tare ca dracu. Trebuie să testezi marfa ca să nu-și mai piardă timpul poliția analizînd-o În laboratoare. Trag o dată și bine pe nas. Tremur În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-l frecventez cu ani În urmă, Înainte să mergem În Australia. Trebuia să apară ceva: ne dăm seama că toate cardurile noastre sînt acasă. PUȚOI DE RAHAT CRETIN ȘI ÎMPUȚIT! Izbesc de mai multe ori cu pumnul În tabloul de bord pînă cînd mîna ni se umflă și aproape că ne doare prea tare să mai ținem volanul. Apoi ne dăm jos și intrăm În cîrciumă. O mînă de șrapnel: abia ajunge pentru o halbă de bere. Mă simt ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
deal. Inițial l-am simțit săltând sus-jos, nehotărât, la marginea pelvisului - și, pe urmă, de parcă i-ar fi trecut momentul de ezitare, l-am simțit intrând în cavitatea trupului meu, ca un supraviețuitor pescuit din valurile mării și săltat la bordul unei bărci de salvare. Iar acum se cuibărise, în sfârșit, bine mersi, în siguranță, la adăpostul fortăreței oaselor mele, părăsindu-și tovarășul nesăbuit, lăsându-l să se descurce singur într-o lume a băieților dominată de jambiere de fotbal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tuturor ideea asta ridicolă și absurdă că aș fi așa de... puternic, așa de prețios, așa de necesar pentru supraviețuirea cuiva! Ce-o fi fost cu părinții ăștia evrei - că nu-s singur în barca asta, a, nu, sunt la bordul celui mai mare vas transportor de trupe... ia uită-te pe hublouri și ai să ne zărești buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Prea multe fețe se vor apleca pe durata următoarelor săptămâni prin geamul ghișeului, dorind o cabină, dorind să schimbe bani, dorind o cușetă, ca el să-și mai amintească una anume. Și fata nu avea nimic special. Când urcă la bord, deja se spălau punțile pentru călătoria de Întoarcere și-i făcu mai multă plăcere să găsească nava golită de străini. Așa i-ar fi plăcut să fie Întotdeauna: câțiva latino-americani pe care să-i dăscălească În propria lor limbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita a urcat la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe locul de vizavi. Când Coral Musker se trezi, locul acesta și o valiză de piele au fost primele lucruri pe care le-a văzut. Se simțea apatică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea și se uită să vadă dacă rozeta de la căldură era dată la maximum. Apoi scoase Baedekerul de sub bluză. Nu mai era mult până când trenul va ajunge la Nürnberg și voia ca totul să fie lămurit Înainte să urce la bord noi pasageri. Intuise bine, cel puțin asta era sigur. Când ținu harta și pagina marcată la lumină, liniile se potriviră cu direcția străzilor, iar cercurile Înconjurau clădiri publice: poșta, gara, clădirile tribunalului, Închisoarea. Dar ce Însemnau toate acestea? Presupusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu dispariția descrisă ca o tragedie plină de splendoare disperată. Chiar și Dominick Dunne plecase pe urmele acestei povești pentru editorialul său din Vanity Fair, fără nici un rezultat. Unele articole de presă sugerau că fusese zărită urcându-se singură la bordul unui mic avion la Teeterboro cu câteva zile Înainte, altele că ar fi fost văzută hoinărind, beată, prin magazinele duty-free din aeroportul din Geneva, cumpărând ceasuri cu cuc elvețiene. Vă puteți imagina șoaptele de la dineuri: „Era Îngrozitor de nefericită“; „Prea mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să confirm, este mult mai plăcut decât sexul de orice alt fel și, - Dumnezeule, ce deliciu - prăjituri proaspăt scoase din cuptor la ceai. Cred că prăjiturile și ceaiul au constituit mâncarea mea preferată În luna de miere. Când ești la bordul unui vas, este de un confort demodat, și totuși fastuos, să pui pe tine un caftan Allegra Hicks ca smaraldul peste un costum de baie tip bikini roz aprins și să stai la umbră bând ceai și mâncând turtă dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
surprins. Eu, În schimb, explodam de atâta entuziasm. —Haide, zise Hunter, luându-mă de mână. Hai să mergem acolo și să Îi salutăm. Douăzeci de minute mai târziu, căpitanul francez de pe „Au Bout de Souffle“ ne ajuta să urcăm la bord. Lauren și Giles ne așteptau pe punte, ținându-se de mână. Era de necrezut: Lauren, măritată! Proaspeții căsătoriți păreau să strălucească, la propriu, de fericire. Giles era foarte bronzat și purta pantaloni scurți de Înot roz pastel; Lauren Își schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai bună pentru tine acum că sunt măritată. N-am putut să Înțeleg de ce atunci când te-ai căsătorit din senin el nu a părut surprins. Este atât de greu de citit. —Ai poftă de mille-feuille? Avem un patiser francez la bord, să știi. Cred că Îmi este mult prea cald ca să mănânc produse de patiserie acum, i-am răspuns eu sorbind din paharul rece cu mojito. Rochia ta de mireasă a fost ca dintr-o poveste. Lauren Închise ochii pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poșeta de pe scaunul de alături. O deschide cu o mână și scoate un cilindru lucios. Cu aerul condiționat la maximum, pulverizează spray de gură pe o batistă și și-o duce la nas. Pulverizează spray de gură în aeratoarele de pe bord și zice: — Chestia asta are vreo legătură cu descântecul? Și, fără să mă întorc, zic: — V-a trecut prin cap să folosiți descântecul pentru controlul populației? Și Stridie râde și zice: — Cam așa ceva. Mona își lasă perna în poală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nici un fel de dictatură. Pe scriitor îl cheamă Constantin Munteanu, iar cartea care-mi stăruia în minte, poate și pentru că la Piatra Neamț, în zilele acelea, era ger și viscolea mult, se numește Cursa rapidă, adevărată "corabie a nebunilor" ducând la bordul ei personaje din toate straturile societății, parabolă a vieții însăși, navigând prin furtuna nimicitoare și întroienirea atotstăpânitoare ce subjugaseră România acelor ani. Am descoperit cu bucurie că autorul era în sală, alături de alți intelectuali ai orașului, încrezători în schimbarea țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
său o freacă; lustruiește adică; pantofi mai mari, mai mici... face el un gest de lehamite și urcă în cursă. În urma lui, impiegatul aduce diagrama, întinzîndu-i-o șoferului: Drum bun, Andrei! Șoferul mulțumește printr-o înclinare a capului, pune diagrama pe bord, lîngă cutia cu bilete și pornește motorul, în timp ce impiegatul coboară trîntind ușa în urma sa. Dorin ajunge în fugă pe peron, se uită la tăbliță să se convingă dacă asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor, se repede la ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cum adică?! se miră șoferul. Adică nu vreau ridică profesorul privirea, surîzînd. Ce ai cu cățelul doamnei? Am dispoziție... Ce e aia dispoziție?! subliniază profesorul. Domnule... se înfurie șoferul. Pentru dumneata sînt tovarășe. Nu-s obligat să iau animale la bord, n-am voie! Dar geamantane da? întrebă profesorul, arătînd cu privirea spre căruța din față. Ce, faci și coletărie? Cîți bani ai luat? Ai tăiat bilet? Ce te interesează pe dumneata?! Hai, dom'le, dă-i drumul naibii, faceți teorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că împingem gluma unde nu trebuie? Cîndva îți făcea plăcere să fii provocat. Cîndva nu dădeai nas tuturor puștanilor. Cîndva, chiar dacă aceleași erau relațiile între noi, n-aveam impresia că-s numai un intermezzo în viața ta; un divertisment la bordul cursei rapide în care călătorești tu între două stații. Ia stai, ce vrei să spui?! Gîndește-te îi recomandă Paula, ieșind cu mersu-i țanțoș. Radu o ajunge pe hol și-i prinde brațul: Poate-mi spui, totuși. Vezi că-mi rupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce se infiltrează adînc, de-a lungul oaselor. Cu mîna tremurîndă, șoferul caută într-un lăcaș al bordului, scoate lampa de control, o bagă în priză și o aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce se infiltrează adînc, de-a lungul oaselor. Cu mîna tremurîndă, șoferul caută într-un lăcaș al bordului, scoate lampa de control, o bagă în priză și o aprinde, îndreptîndu-i fascicolul de lumină înainte, prin sectorul de cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric, pornită chiar de la baza parbrizului. Deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tăcerea din cursă, un "Doamne!" șoptit cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă cu zgomot lampa de control pe bord, îndreptată spre înainte, și se prăbușește în scaun, oftînd prelung, dezumflat. Pînă aici i-a fost murmură, aprinzînd lumina de interior. Dă lopata! spune țăranul, apropiindu-se cu mîna întinsă. La ce bun?! pufnește șoferul, arătînd cu capul înainte. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de lanțuri. Lazăr își strînge la piept scurta de fîș îmblănită, îi ridică gulerul și-și trage pe cap gluga, oprindu-se lîngă ușă să-l aștepte pe șofer, care ia lampa de control, trăgîndu-i cordonul afară din lăcașul de la bord. Coboară amîndoi în întuneric, cu lampa aprinsă și încep să cotrobăiască în burta mașinii, la portbagaj. Cînd furia viscolului dă semne de oboseală, de afară, din spate, se aud zgomote metalice. Întins lîngă roată, Lazăr îmbină lanțurile, după ce a îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul. Auzi, Ovidiule, spune șoferul în șoaptă chelnerului te rog, nu mi-i îmbăta că n-am chef să iau oameni beți la bord. Taci, mă Andrei, că am și eu niște resturi... Ți-i las aici, să știi! Ia te uită! Fă-o pe șefu la tine în cursă, nu la mine în restaurant! În drumul lui spre un colț mai întunecat, Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]