1,903 matches
-
cm. Pe partea ventrală, printr-o linie incizată sunt marcate talia și triunghiul pelvian, picioarele fiind despărțite printr-o incizie. Pe partea dorsală statueta este decorată cu pictură tricromă cu benzi late de culoare albă și brun-roșcată, cu bandă de bordură neagră, motivul fiind cel al benzilor în formă de V cu vârful în sus. Decorul care acoperea fesele nu poate fi reconstituit, iar pe picioare au fost realizate benzi late oblice, care creează, de asemenea, efectul unui motiv în V
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
că se duceau la culcare și că ea va trebui să plece. Darcey chiar se pornise, dar numai până afară pe verandă, de unde o făcuse să tresară pe Nieve când aceasta sosise cu un taxi care trăsese pe dreapta la bordura trotuarului. Nieve își amintea și acum cu limpezime golul în stomac pe care îl simțise când prietena ei ieșise la lumină și îi rostise numele. —O, Darce, m-ai speriat de moarte. Ai avut o seară frumoasă? întrebă Darcey. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Lee îl opriră chiar când era pe cale să țintească cu un pistol de buzunar. Se prăbuși, mort, cu creierii împrăștiați. M-am ridicat, m-am uitat la cele patru cadavre și la trotuarul plin de sânge, m-am împleticit până la bordură și am vomitat în șanț până m-a durut pieptul. Am auzit sirenele mașinilor de poliție care se apropiau. Mi-am prins insigna de reverul hainei și m-am întors. Lee golea buzunarele morților și azvârlea șișuri și țigări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în uniformă și bărbați în civil adunați pe trotuarul străzii Norton, spre intersecția cu 39th Street. Toți se holbau la ceva aruncat în buruienile de pe un teren viran. Două mașini cu însemnele poliției și una fără însemne erau parcate lângă bordură. Am spus: — Lee, vino puțin. Lee scoase capul pe fereastră și-și miji ochii. — Cred că-i văd pe Millard și Sears. Azi trebuiau să umble după flașnetari, așa că poate... Am ieșit în fugă din hogeac, am coborât scările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pagini iar Elizabeth Short ocupa șase pagini întregi, majoritatea articolelor o înfățișau în chip de femeie fatală, în rochie neagră, mulată pe trup. — Da, i-am răspuns. CAPITOLUL NOUĂ Secția University era asediată de reporteri. Parcarea era plină, iar la bordură erau aliniate dubițe de la radio, așa că am parcat paralel cu una din ele, am pus sub ștergător un carton cu inscripția „Vehicul oficial al poliției“ și m-am strecurat prin cordonul de jurnaliști cu bărbia în piept, ca să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încercând s-o evite. Ea se uită înapoi peste umăr. Am fentat un camion cu bere și un motociclist, care erau cât pe ce să mă facă afiș, am tras aer în piept și am accelerat. Fata se împiedică de bordura de vizavi, poșeta îi zbură cât colo, iar eu am făcut un ultim salt și-am prins-o. Se ridică de pe trotuar și începu să mă scuipe și să mă lovescă cu pumnii în piept. I-am prins pumnii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
patra casă, situată într-o fundătură, și am remarcat că este intactă: exterior normal, peluză frumos îngrijită... Am parcat la două case distanță și am pornit în recunoaștere pe jos. Nici urmă de camionete Ford, deși era destul spațiu lângă bordură. Am cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În formă de cub, tencuită cu acoperișul din grinzi de lemn. I-am dat ocol de la aleea din față până la curtea micuță din spate și am străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și noi vreo două patrule să le dăm o mână de ajutor. Își scoase telefonul mobil și Începu să formeze un număr, degetul Înghețându-i Înainte de a apăsa ultima cifră. — Ia stai... — Domnule? Chiar atunci, o mașină lucioasă opri lângă bordură și afară țâșni silueta cunoscută a unui individ scund, Înfășurat Într-un palton negru și luptându-se să deschidă o umbrelă de aceeași culoare. — Se pare că vulturii se Învârt deja pe deasupra prăzii. Logan luă și el o umbrelă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În timp ce puștiul de cinci ani se dusese la magazin să ia lapte și biscuiți cu ciocolată. Dar fusese atât de sigur! În cele din urmă, radiatorul subțiară aburul destul cât să se vadă afară. Polițistul aprinse farurile și porni de lângă bordură. Făcură o Întoarcere din trei mișcări În fundătură și porniră Înapoi pe drumul pe care veniseră. Logan se uită spre casa lui Darren pe geamul pasagerului din dreapta. Fusese atât de sigur. În timp ce străbăteau Portlethenul, Îndreptându-se către autostrada dublă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
A-i zice unei mame că-i murise copilul nu era o chestie pe care s-o aștepte cu nerăbdare, dar Insch arăta ca și cum ar fi avut nevoie de sprijin. Doar dacă mergem să bem ceva după aia. Traseră lângă bordură Range Roverul inspectorului Insch, imensa mașină Înălțându-se deasupra micuțelor Renault și Fiat parcate pe stradă, pe ambele părți, cu pălăriile lor albe de zăpadă imaculată. Nimeni nu spusese prea multe pe drum. Cu excepția ofițerului de legătură cu familia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu huruind pe lângă ei. Șoferul trecu peste bordură grăbit să parcheze, Înainte de a scotoci pe bancheta din spate după ceva. — Începe spectacolul. Logan deschise ușa și se grăbi afară, În ploaia Înghețată. Mormăind, agentul Îl urmă. Ajunseră la Volvo chiar când Nicholson cobora, strângând două pungi de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și pornise din nou spre Camaro, dar cu spatele. De data aceasta, nu se mai opri și lovi din plin portiera din față a celeilalte mașini, făcând-o să se rotească de două ori și să se izbească violent de bordură chiar în dreptul grupului de adolescenți temerari. Asta îi făcu pe cei patru puști să ia atitudine și să se împrăștie care încotro. Sachs fu nevoită la rândul ei să se ferească și ateriză în genunchi resimțind o durere surdă, dublată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lățime - o măsurase el însuși când închiriase cu doar câteva zile în urmă o cameră în hotel - și, cu toate că făcuse un număr limitat de acrobații în viața lui, păstră un echilibru natural, specific marilor iluzioniști. Începu să se deplaseze pe bordura de calcar lejer, ca și cum ar fi fost pe trotuar. După 5 metri, se afla în colțul clădirii și se opri pentru a privi la clădirea învecinată hotelului Lanham Arms. Aceasta, un bloc de apartamente situat pe Strada 55, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Tom? — Mă tem că nu. Încetini pentru a vira la stânga, un viraj frumos, magic, binevenit spre... Rodeo Drive. — Penitenciarul lui Paris? Acum, că se aflau într-un loc atât de încântător, îi venea ușor să glumească. Șoferul trase mașina lângă bordură unde era un indicator NU STAȚIONAȚI, opri și o ajută pe Adriana să coboare. Îi oferi brațul lui și spuse: — Vă rog să mă urmați... Au trecut pe lângă un magazin Bebe (pe Rodeo!) și ea s-a panicat o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted era lihnit de foame, ca mulți dintre bărbații și femeile din procesiune. Dar Îi amintea lui Jim de soldatul britanic muribund din cinematograful În aer liber. În șanț, lîngă bordura de iarbă, zăcea cilindrul cenușiu al unui rezervor de Mustang. Căutînd o cale de a-l părăsi pe domnul Maxted, Jim era gata să traverseze șoseaua cînd o izbucnire de fum fierbinte ieși din țeava de eșapament a mașinii japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avioane abandonate. Printre cozile ruginite ale avioanelor, putea vedea pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul rămăsese În urma lui. Drumul era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de iarbă, călcînd printre saboții rupți și hainele zdrențuite lăsate de prizonierii britanici pe ultimii metri ai marșului lor spre stadion. Pe ambele părți erau tranșee bombardate și cazemate, o lume de noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
răsărit, era stadionul olimpic de la Nantao. Caracterele chineze de pe fațada găurită de gloanțe, celebrînd generozitatea generalissimului Chiang, se ridicau și mai vii deasupra parcării, de parcă dispăruta Chină feudală s-ar fi Întors să-și ceară drepturile. Camionul coti, alunecînd peste bordură. Dintr-o toană, locotenentul Price se Îndreptase pe un drum de pămînt care ducea spre stadion. Jim Îl auzi pe Tulloch protestînd, dar apoi vasul cu vin fu trecut peste volan. Depășiră În viteză primele cazemate de pămînt și șanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și orașul s-a luminat, TU pleci la furat. Ți-ai făcut un nou prieten la tine pe stradă. Îl cheamă Călin Tanovici. Nici „nebunul”, nici „file de poveste”, el nu are poreclă. S-a Întâmplat așa. Tu stăteai pe bordura trotuarului și mâncai niște susan. El pe celălalt trotuar lovea o minge de fotbal Încercând să o țină cât mai mult În aer cu ajutorul piciorului, pe urmă o ridica În sus și o ținea cât mai mult cu fruntea. Număra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o sănătate falsă. Se afla în fața mea, dar dispăruse deja în viața ei. Distrată, anonimă, ca una din mâinile acelea umede care ne dau restul la piață. — Plec. — Te conduc. Nu-i nevoie. În timp ce se îndepărta, m-am așezat pe bordura trotuarului și fără să o privesc, mi-am aplecat capul între mâini. Și am rămas așa până ce zgomotul pașilor ei a dispărut, și după aceea, când s-a lăsat tăcerea. Telefonul sunase în gol în casă, în timp ce ea, la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se îndoapă însă cu friptură și bordel în oraș, iar seara aleargă cu o sută nouăzeci la oră pe autostradă, ducându-se spre casa aceea cu pănuși și smocuri de lavandă uscată. Detestă natura, liniștea ei. Are, evident, piscină cu bordura canelată și pietrele aranjate de un arhitect. Dar e furios și pe piscină, pe robotul care fâșâie pe fundul ei. Implacabil, ca tânăra lui soție. Îi pare rău după Martine, marioneta cu arc. De câte ori poate, în drumurile lui, la congresele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fundul într-o prună coaptă. Mâna mea cuprinse forma aceea. În fața ei, două corpuri mici arămii, lucioase, pline de săpun, care stropeau în delir. Fiica mea mai mare se ridică să mă ia în brațe, dar alunecă și dispăru dincolo de bordura căzii. M-am întins repede după ea. Brațul soției, ars de soare, lucios și plin de săpun, la fel ca trupurile fetelor, o apucă și o scoase iar la lumină pe Abigail, cu părul șiroind și gura larg deschisă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ia orice formă, să permită construcții într-un stil complet nou și să încremenească într-o durată pe care o ating numai stâncile și munții. Și rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă ca mierea sub bordura brazilor, o mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la un cub cu horn înalt din care ieșea zi și noapte un fir de fum. Locul, acoperișurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
flanc împădurit. Ne ieșeau în cale muncitori mergând pe jos și mama spuse: —Poartă cămăși albe, primenite. Priveam pe fereastra din spate grupul devenit tot mai mic și mașina învolbura praful care țâșnea mereu reînnoit de sub roți, se revărsa peste bordura străzii și noi înșine intrarăm tot mai adânc în acest alb de pudră care nu era zăpadă, ci piatră. Tata opri mașina pe un teren în lucru, în fața unui perete stâncos. Acesta se înălța în suprafețe netede, trasând în văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și de umbrele noastre culcate pe drum, se zărea doar spinarea rotundă a unui hamal ce urina pe zidul umed din colț. Dintre picioarele crăcănate se scurgea, pe asfaltul cenușiu, o coadă șerpuitoare de lichid negru pe care naviga, până la bordura trotuarului, un muc de țigară și un băț de chibrit. - „Permiteți să mă recomand: mă cheamă Bonciu.” - „Ramses Ferdinand Sinidis, făcu el mecanic și oarecum dezmeticit, cu domiciliul pasager în pensiunea doamnei Pipersberg, din strada Garnizoanei No. 3.” „Numai puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se vede asta, după cum își aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]