3,270 matches
-
de comunist! Dacă aș fi urcat și copilul în dubă, acum mi-ar fi tăcut capul, dar așa... Ei, nu-i bai, poate îl pot trage puțin de limbă. Curva asta de Cătălina la tot județul a pus pizda pe bot. Văd eu cum o scot la capăt, termin, apoi îl dau pe mâna lui Șerbănescu sau, pur și simplu, primul tren, bilet și Dumnezeu cu mila. Gata, îmi ajunge, nu îmi mai murdăresc mâinile după cum îmi dictează baronul. La dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câți baroni nu sunt prinși în juvăț, câți or să se mai prindă! Găsesc eu unul pe care să-l albesc bine, iar de nu, în curând vine schimbarea; ăștia din Convenție par mai democrați și mai puțin unși pe bot. Dar dacă dihorul schimbă scorbura? Dacă licheaua sare în altă barcă? Cu traseismul ăsta politic nimic nu-i sigur. Are bani să-și cumpere încă două mandate. Sărut stâng, tovarășe! Sărut dreapta, domnule! Sunt procurorul Ieremia, sluga dumneavoastră credincioasă, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
focurile de armă și urletele fiarelor. Erau crescători de reni coborîți mai spre sud din calea gerului cumplit al nordului sub zăpada Înghețată a căruia renii nu mai puteau găsi hrană. Aici În schimb, ei se pricepeau să scormonească cu botul În stratul oricît de gros, dînd acolo de urme de iarbă și mușchi din belșug. Mujicii din Împrejurimile Surgutului nu conte neau să se minuneze cum de izbutesc animalele să răzbată prin depunerile sănătoase de nea și cum știu ele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
casă. Se uitară unul la altul înmărmuriți. Ursei se făcuse și el mic (cât putea să se facă de mic un câine ciobănesc) și când se uitară la el nu le veni să creadă : lacrimi mari i se rostogoleau pe bot și se uita în sus, cu ochii lui negri, rotunzi, mari și blânzi, undeva, peste umărul bătrânului. Îi părea rău, în inima lui de câine, că n-a putut să meargă cu bătrânul. Fiindcă el știa demult ceea ce copiii abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aș fi uitat mai sus recunoști regele și după picioare, așa cum drumurile le cunoști după colb și pietre... dar veșmântul, fluturând lin în aerul călduț, cădea până la pământ... m-am uitat mai sus am văzut cum își întinde mâna la botul meu cred că degetele lui erau din lumină, fiindcă numai așa puteau să miroase ca aerul încărcat de soare și miere și flori... chiar așa erau, fiindcă, atunci când m-au atins, am simțit căldura soarelui pe bot, în gură, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întinde mâna la botul meu cred că degetele lui erau din lumină, fiindcă numai așa puteau să miroase ca aerul încărcat de soare și miere și flori... chiar așa erau, fiindcă, atunci când m-au atins, am simțit căldura soarelui pe bot, în gură, în inimă și m-am simțit îndestulat (nu "sătul", ca de la mâncare, ci altfel, cum nu mai fusesem niciodată și nu știam ce înseamnă asta) așa că mi s-au muiat picioarele și am îngenuncheat. Doar așa am cutezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o să vrea să-L duc în cer ? Am să stau aici să-L aștept. Eu știu drumul, așa că o să-L aștept. Aici. Într-un târziu, am simțit miros de soare, de miere și flori și parcă degetele Lui îmi mângâiau botul. I-am spus că știu drumul și că-L duc, dacă vrea... dar nu mă puteam ridica. Am să mai dorm puțin, apoi Te duc, i-am spus știu drumul. Am înțeles că-și lăsase mâna pe mine și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el mai demult. ...Parcă nu v-aș spune ce s-a întâmplat după aia, e târziu, dar... cine știe dacă la anul... Ei bine, moșul meu trăiește ! Uite-l acolo ! Uneori, își întinde labele din față, își arcuiește spinarea, ridică botul în sus, cum facem noi, câinii poate se uită după copiii care coboară din cer și cântă... N-a îmbătrânit nici cu o clipă în timpul care s-a dus de-atunci. Oamenii spun c-au trecut vreo două mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
din momentul când ai venit În Iași. Îți mai amintești cred că atunci ai avut norocul să ai sprijinul mai multor șefi din jur. De această dată, Însă, te afli singur În fața mea... Dacă răspunsul scârțâie, te-ai lins pe bot!... Vă ascult... ― De vreo două săptămâni, În jurul tău se Învârte o șatră Întreagă. Mereu ai discuții cu una din țigănci. Ce puneți la cale. De fapt, ce ți-au dat de le acorzi atâta atenție? „Povestește-i Întâmplarea de la Pomârla
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mine, că... - l-a avertizat Petrică din spatele celor două mustăți zburlite - ridicând bastonul amenințător! În fața unei lovituri iminente, portarul, Înfricoșat, a ridicat mâna pentru a se apăra... În cele din urmă, s-a retras ca un câine pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit Petrică, În timp ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa, apoi să știți că o să mă cam duc de unde-am venit. O să mă duc la... ei, da, la fabrica de scriitori a lui bădia Mihai și n-o să mai auziți din gura mea nici un stih!... V-ați lins pe bot!... O poezie, maestre, spune-ne o poezie!... Pe-aia cu căprioara!... îi cerură în cor toți studenții, de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea pe marele poet, care se nimerise atunci în mijlocul lor. Victor nu-l mai văzuse însă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai mici; eu cu mama și cu fetele împingeam atelajul din spate. Alături de noi, cu botul în rouă și cu privirea blândă, pășea văcuța Rujana, speranța noastră de supraviețuire. Purcelul Roh-Roh, de curând afumat in podul casei, se afla într-un sac sub formă de șuncă, slănină și cârnați. Jumările, untura și povidla erau la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lumânare! replicau alții. Numai untura de hârleț îi mai poate folosi la ceva!... Pe moment, și-a făcut apariția și cumătru Bas. A îngenuncheat la căpătâiul lui Roibu, l-a cuprins într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece ca de gheață. Te-au omorât până la urmă vrăjmașii purtători de pizmă, băietanul lui tata cel fălos și credincios. În aceeași poziție, a vărsat mai multe rânduri de lacrimi amare, apoi i-a închis ochii după care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
toată trebușoara asta o face numai omul cu femeia lui, care joacă în amestecul de bălegar, suflecați până mai sus de genunchi, ca tinerii la hora satului. Că animalele, de le pui la frământat, amețesc de duhoare și cad în bot, și nu le mai ridici nici cu escavatorul; în timp ce oamenii rezistă, că omu-i mai tare decât boul și mai răbdător. Tu să știi că ai dreptate, bre Tăloi! Că eu am fost de două ori prin părțile voastre acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
deși avea și acesta păcatele lui de vechitură. Lângă cort, salvarea mea: sub niște palmieri, un izvor de apă curat ca lacrima. Mă arunc, atât cât am putut, către speranța mea de viață. Deschid gura să beau, dar dau cu botul de bombeul unui pantof. Ridic ochii, atât cât pot, și Doamne, ce rău atât de mare am făcut? în fața mea era profesorul de muzică. Zâmbea prietenos... Există, zice omul, o ordine a operațiilor, chiar și în deșert... Îmi întinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ales în deșert, unde foarte puțini supraviețuiesc..." A, nu, mi-am zis, este iluzia aceea de deșert, Fata Morgana, care a luat chipul profului... Mă liniștesc și dau din nou să beau. Bombeul prinde viață și mă altoiește delicat peste bot. Încerc să mă dezmeticesc, dar nu văd nimic altceva decât pe profesor... Pentru mine și pentru dunele mișcătoare, pentru soarele acesta prietenos și pentru un strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vorba despre profesorul de educație fizică. Tac. Omul însă nu tace: "E sezonul migrațiilor. Vezi să nu-ți cadă în cap, din cer, vreo mortăciune de rață sălbatică..." Și mă lasă moale, prietenește, ca pe o cârpă de Sahara, cu botul în izvor; omenos. Cel puțin așa am apreciat atunci... Trece o eternitate. Nici țipenie de om. Soarele iar îmi topește ființa. Nu se poate să mă fi părăsit norocul. Înalț cu greu privirea. Cortul este destul de aproape. Mă târăsc. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
El-Zorab să zburde în voie, ceva mai departe de mine. Era o încântare să-l vezi cum se juca, aidoma unui copil, cu valurile care ajungeau la țărm. Deodată El-Zorab a ajuns lângă mine, a început să mă împingă cu botul, de parcă voia să mă ridic, să plecăm pentru a evita o primejdie. M-am amuzat, dar peste câteva momente am plecat. N-am făcut nici două sute de pași, când, deodată, marea parcă a devenit turbată. S-au pornit apoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
l pune în brațe lui Robert, apoi achită suma, își ia pisoiul în timp ce Robert nemulțumit de mașinațiile Ceciliei, îl plătește. Cum îmi stă mie cu ditamai câinele acesta? ești o figură, Cecilia. —N-ai zis că-ți place? De ce faci bot? Am vrut să-ți fac și eu o bucurie de Crăciun. Te supără faptul acesta? — Mă supără modestia ta. Voi avea o jucărie nouă să-i ofer lui Rudolf când va veni pe la mine. —Băiețelul tău? — Da! Întotdeauna caută jocuri
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să fiți mai liberi, îi necăjea Tiberiu. Uite mă, cine dă lecții! Tu de ce ești zilnic cu Alexandra? Pentru mine nu bate căsătoria la ușă care să mă determine să stau numai cu ea. Are dreptate Tibi, toată ziua stați bot în bot, că eu nu mai pot vorbi cu Cecilia, îl susține Elena pe Tiberiu. Aaa! geloaso, și-am monopolizat-o eu. Când vei mai crește un pic, ai să ne-nțelegi. Știu că vă iubiți mult și mă bucur
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai liberi, îi necăjea Tiberiu. Uite mă, cine dă lecții! Tu de ce ești zilnic cu Alexandra? Pentru mine nu bate căsătoria la ușă care să mă determine să stau numai cu ea. Are dreptate Tibi, toată ziua stați bot în bot, că eu nu mai pot vorbi cu Cecilia, îl susține Elena pe Tiberiu. Aaa! geloaso, și-am monopolizat-o eu. Când vei mai crește un pic, ai să ne-nțelegi. Știu că vă iubiți mult și mă bucur, dar iubirea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este cel care hotărăște. El este șeful meu și nu este de acord să veniți acum s-o vedeți, le-a explicat într un fel, ca să-i liniștească. -și tu nu te poți da bine pe lângă el că doar stați bot în bot toată ziua? —Nu este chiar cum credeți voi, a surâs pentru prima dată Matei de la accident. De fapt, discuția cu copiii îi aducea liniște în suflet. Naivitatea lor îl amuza. Zburdălnicia, veselia cu care vorbeau, necunoscând adevărata situație
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care hotărăște. El este șeful meu și nu este de acord să veniți acum s-o vedeți, le-a explicat într un fel, ca să-i liniștească. -și tu nu te poți da bine pe lângă el că doar stați bot în bot toată ziua? —Nu este chiar cum credeți voi, a surâs pentru prima dată Matei de la accident. De fapt, discuția cu copiii îi aducea liniște în suflet. Naivitatea lor îl amuza. Zburdălnicia, veselia cu care vorbeau, necunoscând adevărata situație a mamei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu era pentru prima dată, când îmi adresa el mie aceste vorbe fără sens. Eu, auzindu-le din gura acestui teribil neghiob pentru a nu știu câta oară, în prima clipă mai că-mi venea să-l pocnesc tare peste bot, ca să îl fac să tacă odată pentru totdeauna. Eram în stare. Și totuși, m-am gândit apoi să adopt repede tactica imperturbabilă a tăcerii. Tot astfel - nu-i așa? -, îi și răspundeam, căci vorba unui frumos principiu de drept: A
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
autoritară, se apropie, făgăduind încununare nemuririi. Zece metri, apoi șapte, apoi cinci îl mai despart de ofranda merindelor. Însă trimisa de zei se oprește la doar doi metri de el, acolo unde perechea de câini, molcomită de razele amiezii, deschide boturi umede și amușinânde. "Pavele, Mărioaro, luați, maică, și mâncați, că v-o fi foame. Na și apă!", rostește preamilostiva. Ascetul se ridică în picioare, pornește, cu pași moi, spre trotuarul de la bulevard și, în scurt timp, pătrunde într-o Nirvană
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]