5,404 matches
-
zor, le zâmbea complice, ei stăteau cu degetele agățate de plasa gardului, priveau, meciul de fotbal se oprise, femeia gâfâia, era mai roșie decât un gogoșar, off, uuu... ’tu-ți copilu mă-tii, pun eu mâna pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale, se scărpina după ureche și pufăia țigara din colțul buzelor, una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
minute în șir, parcă aveam o morișcă-n gât, puteai să dai și cu ventilatoru’ și fumu’ n-ar mai fi ieșit din mine, Bebe se spărgea de râs, așa, mă, bravo, ești băiat mare, da’ nu mai tuși ca bou’ că ne dai de gol, îi dădeam în continuare de gol, oricât vroiam să mă potolesc, mai trage o dată, băi, nu, gata, ajunge, mâna lui Migu era acum ceva mai moale, am țâșnit afară, am mai apucat doar să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trei minute, își zise Vlădeanu, vârf de atac și vedeta dinamoviștilor. Mai sunt trei minute, și uite-i pe proștii ăștia cum joacă, mai rău decât niște muieri. Au picioare de cârpă, să-mi bag pula în mama lor de boi. De când a intrat căcăciosul ăsta, nu se mai leagă nimic, maimuțoii dracu’. Futu-i... Vlădeanu era singurul care nu visase nimic în noaptea dinainte. Asta pentru că nici nu-i trecuse prin cap să se culce. Se dusese cu niște prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aș fi fost în spital, pe masa de operație sau poate deja salvat. Dar orgoliul meu imbecil, teama de suspendare dacă s-ar fi aflat împrejurările în care încasasem (și împărțisem la rândul meu) gloanțele, m-au făcut să... Ce bou, ce porc sunt! mi-am zis. Dacă mor în clipa asta, o să apar în fața Creatorului cu chiloții plini de spermă. Deși, aiurea, ce Creator, mai probabil o să am de-a face cu Prințul Întunericului. Am închis ochii. Când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
te piși pe copacul ăsta!? E pădurea lu’ mă-ta, bă!? M-ai văzut pe mine pișându-mă în patul tău, fiți-ar dracii să-ți fie de nemernic!? Ă? Aud? - Scuze, am murmurat. Nu știam că... - Ce nu știai, bă boule!? Copacul ăsta, io mă scarpin de el de unșpe ani, și vii tu să te piși pe el? Dă-o-n pula mea de treabă! - Hai, bă ursule, am zis, că mai sunt și alți copaci... Ursul se înverzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
accepți așa cum sunt? - Adică cum? - Adică așa! pufni ea, punând vioara în cutia ei. Își luă geaca și rucsacul și mă privi cu mânie. - Unde pleci? am întrebat. - Acasă. - Bine, n-ai decât. Deschise ușa și se opri. - Ești un bou, zise. - Și tu. Se abținu să nu zâmbească. - Ha-ha, făcu. - Da, ha-ha. - Și nici nu mă iubești, zise, și de data asta chiar zâmbi. Un zâmbet cam trist. - Vezi? Ești un bou, am spus. Sigur că te iubesc. Și ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
decât. Deschise ușa și se opri. - Ești un bou, zise. - Și tu. Se abținu să nu zâmbească. - Ha-ha, făcu. - Da, ha-ha. - Și nici nu mă iubești, zise, și de data asta chiar zâmbi. Un zâmbet cam trist. - Vezi? Ești un bou, am spus. Sigur că te iubesc. Și ciudat, chiar eram sigur. - Dar mă lași să plec? - Nu, am zis, luându-i vioara și rucsacul din mână. Nu te las. - Nu? - Nu. O să te sărut. - Și? - Și după aia o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-l scot, să i-l bag într-un plămân, dacă-l găseam, și așa mai departe. Sau să-i fac un semn pe față, un semn pe care să-l poarte toată viața cu el și care să însemne „Sunt bou“. Auzeam în imaginația mea un marș din film, interpretat la tobe și fluier, și îmi închipuiam cum îl tai în bucăți, artistic, filmat de la mare distanță, poate doi kilometri, dar șarful era pe noi, pe mine, pe cuțit, pe băltoaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
puști, îi chema pe toți patru Nicolae Popescu. Nu erau rude. M-am apropiat de ei învârtind o măciucă. - Bă, lăsați pisica-n pace, i-am întrebat. - Da’ numa’ ne jucăm cu ea, a răspuns unul dintre ei, cel mai bou. - Da’ acum vreau eu să mă joc cu ea, i-am explicat. - De ce? - N-auziți, bă, să lăsați dracului pisoiul că vă rup în bucăți! am urlat, aprinzându-mi totodată trei țigări. Popeștii își dădură seama că nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu știam că asculți, Doamne. Scuze! - Nu face nimic, zise Dumnezeu intrând în cort și închizând fermoarul. „Hihihi“, chicoti o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă-mi dai drumul, le duc înapoi, îți promit. Însă Reptigli tocmai avu un acces de tuse. Tuși nestăpânit, necontrolat, nervos, nepotic, nerușinat, din ochi îi curgeau lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Dumnezeu. 04.01. Mitou a murit. Ciocolata. Asta e, dacă facem schimburi cu nemții... L-am îngropat, pământul era înghețat. Am săpat patru ore. M-am uitat în lucrurile lui. Chiloți nu erau. I-am îngropat odată cu Mitou. Sunt un bou. 05.01. Am încercat să fac chiloți din pulovărul de la mama. N-am reușit, dar am distrus pulovărul. Lâna i-am dat-o unui băiat din Libourne, să-și facă mănuși. A plâns de bucurie până i-au înghețat obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sub apă rece, să se trezească. - Cară-te, hai, fă pași, roiu’... n-am nevoie de îngeri păzitori! Nu vreau să fiu păzit, nu-mi trebuie infirmiere! Eu n-am nevoie de nimeni, de absolut nimeni! Mai ales de un bou, de un ratat ca tine... Ai crezut că de-acum ai vreo șansă? Așa ți-ai închipuit? O să-ți recunoască lumea meritele? Ha-ha-ha, n-ai... Noi niciodată, noi nu... De-acum s-a isprăvit... Vrei să te simți bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Homo Sapiens, Divinitatea trăgând la aghioase pe-o mănăstire renovată de UNESCO și seamănând periculos de mult cu frate-său mai mic și mai închiondorat, degradarea post-comunistă, consumismul împuțit, diluarea substanței, corcirea valorilor, extincția ce vine-vine... ei, ăla-i un bou sinistru, așa, cam ca prefectul. Și vrei tu să semeni cu Panghelică? Fă-ți o cruce mare că încă mai ai insomnii, n-ai aer de una, de alta și mai dai cu cărțile de pereți! Musiu, cât ești nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
răsturnat sticlele în mijlocul mesei, cu zgomot... - De asta? am râs. - Da, erai așa de pierdut, de năuc! A, și pentru că sucul s-a prelins pe documentele caraghiosului ăluia, peste vedeta care crede că le știe pe toate, mai ales că boul îmi și făcuse avansuri în pauză, își uitase mâinile în părul meu și căuta breteaua rochiei... Ai reușit să-i stopezi logoreea! Ce, e puțin lucru? - Care? - Ai și tu dreptate, lumea geme de-acum de vedete. Vedeta cu teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scară și s-a apucat să-l bată c-o umbrelă-n cap. Acu’, băbătia nu era singură, își trăsese un turc amant, de ăsta nu știam. Vine turcu’, malac, și-l ia și ăla la pumni pe nepotu-meu care, bou’, nici nu știa ce vrea să fure și nici n-a fugit. L-a pus la pământ și l-a pisat turcu’ până l-a umplut de sânge și i-a scos măselele. A venit și Poliția, ăsta cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rochia asta. Întinde mâna și eu îi dau tabletele. Tatăl ei, zice Brandy, înainte să vândă carnea de vită obișnuia s-o macine împreună cu bucăți de gheață ca s-o umple de apă. Măcina carnea împreună cu ceea ce el numea hrana boului ca s-o umple de cereale. Nu era o persoană rea, zice ea. Și nu se simțea în stare să urmeze regulile cu prea multă strictețe. Nu atât regulile onestității și dreptății, zice ea, cât pe acelea ale protejării familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
beznei, va fi străbătut de sângele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scârțâia și se zgâlțâia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ți-ai spune în sine: „Astăzi am să beau cafeaua în mod greșit... dintr-o cizmă murdară“. Și asta ar fi corect, pentru că decizi să bei cafeaua astfel. Pentru că nu poți greși. Ai întotdeauna dreptate. Chiar și când spui „Ce bou sunt... cum am greșit”, chiar și atunci ai dreptate. Ai dreptate că ai greșit. Ai dreptate chiar și când ești un bou. Oricât de idioată ar fi o idee a ta, spunea domnul Whittier, ești condamnat să ai dreptate fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pentru că decizi să bei cafeaua astfel. Pentru că nu poți greși. Ai întotdeauna dreptate. Chiar și când spui „Ce bou sunt... cum am greșit”, chiar și atunci ai dreptate. Ai dreptate că ai greșit. Ai dreptate chiar și când ești un bou. Oricât de idioată ar fi o idee a ta, spunea domnul Whittier, ești condamnat să ai dreptate fiindcă e a ta. — Lacul Geneva? întreabă Lady Zdreanță cu ochii închiși. Ciupindu-și tâmplele, frecându-le între degetul mare și arătător, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pot să pierd vremea cu asta. Mă conduci și rămâi cu mașina. Nu mai e nevoie s-o șterpelești. Au străbătut veranda pe lângă bărbați cu cămăși frumoase de batik așezați În fața cinei cu pui și cu supă de coadă de bou. În conti nuare, nici o boare de vânt nu răcorea noaptea, Însă lui Johan Îi era mai bine. Într-o clipă avea să fie În mașină, din nou În mișcare. Ai dreptate, tati, locul meu e-aici. Asta-i casa mea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
săptămână la mare toți 3, normal. Mihai a ajuns la Londra acum, cred, ai mai vorbit cu el? îhî, nu mare lucru, am 2 chei acum, de la 2 case, și eu stau tot prin străini, zicea el în ziua aceea, boule, gândesc, adică tot nu stau acasă, o întoarce el trecând prin intersecția privirii mele. Auzi, mă întreabă Cezar la cafea, nu poți să-l întrebi pe Pinochio dacă mă lasă să stau la Mihai până luni, când îmi închiriez casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
O ținea Pinochio pe Prințesă de mână în timp ce ea, după ce îi luaseră ăia toți banii pe o porție de hamsii, ea a 2-a zi își va da seama, tot dădea cu poșeta dreapta-stânga în mașinile parcate și alarmele porneau, boule, zicea ea cuiva și Pinochio: eu nu mă băgam, dacă o bătea cineva, avea de ce, de ce? De unde știai tu că ăla era un idiot? era un idiot, și i-a dat drumul de la mână, în semicerc a căzut, buf! Buf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
priviri. Știi, uneori mai că nu-mi vine să cred c-am fost prieteni, spuse Șam. Curios, dar și eu mă confrunt cu exact aceeași problemă, riposta Adrian. — Ești un dobitoc încrezut, egoist și îngâmfat. — Iar tu ai ajuns un bou orgolios, lăudăros și imoral. Fanny Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
unei năluci. Domnul Moduna Își dădu revoltat pălăria pe ceafă. Vru să spună ceva dar nu găsi cuvântul potrivit. Îi trebuia unul anume, percutant, eficient ca o pastilă de nitroglicerină pusă sub limbă În momente de criză, ceva de genul „boule”, „securistule”, „pedeseristule”. Renunță, toate cuvintele i se păreau tocite. Elevul dispăruse În spatele unui pâlc de tuia. Aleea de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]