3,717 matches
-
așa ceva. Tot ce i se întâmplase în aceste șase zile fusese atât de neobișnuit încât părea un vis. Absența Dorinei nu făcea decât să fie confirmarea. Și totuși, uneori își amintea de fata cu coada împletită care îi ajungea până la brâu. Uneori o vedea,acolo, în pragul micii camerei, îmbrăcată într-un halat de frotir verde închis, în care părea atât de mică. Doar părul îi curgea valuri, valuri pe umeri, asemeni unui râu prin pădurea deasă de brazi. Referință Bibliografică
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1393344629.html [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
Stihuri > Prietenie > AM MOTIVE SĂ RECLĂDESC IUBIREA Autor: Ana Maria Gîbu Publicat în: Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului te chem de unde ești la o margine de timp mă vei recunoaște sunt fata în ie cu brâu vărgat și traistă din lăicerul de pe laiță stau lângă prispă sub bucata mea de tihnă printre scânduri în derivă umbrele nu știu cui îmi urmăresc nerăbdarea doar tăcerea din zori îmi înțelege căutările fac motocei și-i agăț de vise Referință Bibliografică
AM MOTIVE SĂ RECLĂDESC IUBIREA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Am_motive_sa_recladesc_iubir_ana_maria_gibu_1372093619.html [Corola-blog/BlogPost/364015_a_365344]
-
esența lui, adică a firii. Există în poezia lui Gavril Moisa o profunzime a orizontului în care ontologic vorbind, descoperim o strânsă legătură între ceea ce este creat ca artă și trăire ca realitate: „Colinzile ning peste mine,/ Mă-ncing la brâu c-un curcubeu/ Îmi umplu trupul de lumine/ Cu pace de la Dumnezeu” ( În ajunul Crăciunului). Aici sufletul poetului vibrează la întâlnirea cu Creatorul prin intermediul colindelor, dând frâu liber imaginației prin hiperbolism și metafizic, având a revela senzații inedite cu ajutorul unui
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1452595610.html [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
prin aer, semn că tata gesticula, nu putea să rostească o vorbă fără a arăta cu mâna “ce și cum” chiar și așa, în întuneric. Eram eu mic pe când el era o cruce de flăcău, înalt, lat, cu chimir la brâu, mereu cu biciul în mână. Avea doi cai de ziceai că sunt zmei, ieșeau scântei de sub copitele lor când trecea Tache cu căruța pe stradă, el în picioare, ținea hățurile cu o mână, învârtea biciul cu cealaltă, chiuia și caii
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
și visa grăunțe cred, capra era legată de suian cu o sfoară lungă, se plimba prin iarbă și alegea numai vârfurile înspicate de mohor, nea Tache era ca un băț învelit în haine, cocârjat, frânt de la mijloc, înfășurat cu un brâu de cânepă peste care avea chimirul din piele, probabil că fără el i-ar fi căzut trupul în iarbă și picioarele ar fi început să umble bezmetice, nea Tache se ținea cu o mână de cotigă și cu cealaltă încerca
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
rotindu-și privirea peste țară și am pornit spre casă. - Era neam cu noi? întreb eu șoptit, să nu deranjez pânza de liniște ce se întindea dinspre boaba de lumină a candelei. - Era văr cu mine, răspunde mama. - Purta două brâie și vara, zic eu. - Avea mijlocul rupt, iese din întuneric și vocea tatei, aducînd cu ea și firul subțire al luminii de jar. Stai să vezi. A fost o vară uscată de nu creștea nici chirul, a mai nesuferită buruiană
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
Ion, în izemne, se repede la poartă. Tache era rupt tot, picioare, mâni, dinți sparți, mort, ce mai... Ani de zile a zăcut, oblojit cu buruieni, cu alifii, i-a făcut popa maslu peste maslu, geaba! Rupt a rămas! Fără brâu e ca un snop de paie nelegat, se împrăștie pe jos... - Dar cine să fi făcut asta? - Lasă-l, omule, să se odihnească, ce-a fost a fost... - Să se odihnească, făi femeie, n-am avut nimic de împărțit cu
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
Deasupra ei se dispune „anxenta” adică puștiul din vârf (în catalană enxaneta, termen derivat din veleta, înseamnă giruetă). Pruncul de obicei nu are mai mult de cinci-șase anișori. Vestimentația simplă și practică, compusă din pantaloni albi, cămașă în culorile echipei, brâu și batistă roșie cu buline albe, este aceeași de trei sute de ani. Cel mai important accesoriu rămâne însă brâul, care servește atât stabilizării zonei lombare, cât și ca suport pentru mâinile și picioarele „alpiniștilor” desculți. De maximă importanță sunt persoanele
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1391512577.html [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
de obicei nu are mai mult de cinci-șase anișori. Vestimentația simplă și practică, compusă din pantaloni albi, cămașă în culorile echipei, brâu și batistă roșie cu buline albe, este aceeași de trei sute de ani. Cel mai important accesoriu rămâne însă brâul, care servește atât stabilizării zonei lombare, cât și ca suport pentru mâinile și picioarele „alpiniștilor” desculți. De maximă importanță sunt persoanele din inelele intermediare, fiecare din una până la patru persoane (bărbați, femei, adolescenți). Și nu, nu e nimeni gimnast profesionist
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1391512577.html [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
ctitor de temeiu, alături de soția sa Ecaterina care ține o carte în mână (Sfănta și Dumnezeiască Evanghelie, București , 1911, care a dăruit-o la sfințire) aceștia au mai înzestrat biserica cu clopot, candelabru, strane , jilțuri, icoană ferecată, tetraevanghel. 43. Pe brâul din piartră al fațadei bisericii, se află cioblită însemnarea : In anul 1911, lucrată de mine Gheorghe Ceoroboiu în comuna Turcenii de Jos. 44. Dumitru Norocea, pictor restaurator, născut la 21 septembrie 1880, cel de al nouălea copil într-o familie
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/Coordonate_istorico_etnografic_varvara_magdalena_maneanu_1370260324.html [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
în dragoste mereu să crească. Lumea întreagă să aleagă, să își dorească-mpărăția, În care Împărat e Domnul Isus Cristos. Primind solia, Orice-nnoire, ani, decenii, sub flamura Iubirii Sfinte, Va propăși căci mare-i harul și-oblăduirea de Părinte! La brâu ne pune adevărul, cu-armura Duhului ne-mbracă, Iar platoșa neprihănirii și evanghelia păcii facă, Ca sabia Duhului și brâul ce adevăru-nfățișează, S-așeze coiful mântuirii peste o conștiință trează. Cu rugăciuni de mulțumire, cu duhul plin de Duhul Sfânt
LA CUMPĂNA-NTRE ANI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1451657178.html [Corola-blog/BlogPost/350234_a_351563]
-
Primind solia, Orice-nnoire, ani, decenii, sub flamura Iubirii Sfinte, Va propăși căci mare-i harul și-oblăduirea de Părinte! La brâu ne pune adevărul, cu-armura Duhului ne-mbracă, Iar platoșa neprihănirii și evanghelia păcii facă, Ca sabia Duhului și brâul ce adevăru-nfățișează, S-așeze coiful mântuirii peste o conștiință trează. Cu rugăciuni de mulțumire, cu duhul plin de Duhul Sfânt, Să ne-nchinăm în orice vreme cât mai trăim pe-acest pământ, Să ne dorim cu-ardoare cerul și mântuirea
LA CUMPĂNA-NTRE ANI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1451657178.html [Corola-blog/BlogPost/350234_a_351563]
-
I) Ograda cu nuc sub ceață plutind, Mic voievodat la marginea râului, Primăvara în roua căzută din Frunze Case din lemn își spală ferestrele, Nestatornice ochiuri în nopțile de veghe. Cand trifoiul decide vară, Cănd pentru răcirea fontelor solare De la brâul zilei Mama aduce apă de la fântână În cumpenele donițelor de fag, Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei Lăsați-vă-n aripile primului vânt Care merge spre casa Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele, Gătește sub cumpănă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_opta_zi.html [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
en faut / Au vent, hirsute par le tourbillon, / La fille reste jusqu'� mi-corps dans l'eau / Et m'induit sans cesse en tentation ... „ ( Pareil au saule ) „ Ca salcia ce nu mai scapă / De vânt, prin vânturi despletită, / Stă fata, până la brâu în apă, / Și mă tot duce în ispită...” Poate că un critic ar găsi alte cărări spre poezia lui Adrian Erbiceanu și chiar mi-ar putea reproșa o grămadă de lipsuri în analizarea ... dar eu nu analizez, eu intru în
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Adrian_erbiceanu_la_fontaine_de_ce_sicle_.html [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
împreună în Germania, la o clinică particulară. - Dacă nu ți-aș fi spus că sunt medic, drept ce m-ai fi luat ? mă întrebă ea după ce ieșisem din baia unde făcusem un duș cu apă călduță și-mi legasem peste brâu un prosop flaușat. - Femeie de serviciu, menajeră, i-am răspuns eu râzând, aruncându-mă finuț peste ea și sărutându-i năsucul mic și cârn. O pufnise râsul. Mă simțeam extrem de bine în preajma ei. A fost un adevărat noroc pentru mine
SUSPICIUNILE RAŢIUNII PURE ÎN PAŞI UŞORI DE AMOR AFLAT ÎN DEGRADEU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1463173429.html [Corola-blog/BlogPost/378504_a_379833]
-
Ei purtau îmbrăcămintea lor tradițională, pentru femei alcătuită din: cămașă albă lungă (Koshulya), rochii lungi din lână, fără mâneci, decorate cu împletituri roșii, șorț colorat, curea cu catarame și o maramă albă sau neagră, în funcție de vârstă. Bărbații purtau pantaloni bufanți, brâu din lână, jachete din bumbac și ciorapi din lână. În ceea ce privește vestimentația în perioada Renașterii Naționale Bulgare, mai ales în jurul anului 1860, când majoritatea populației era de origine greacă, au început să se manifeste influențele modei occidentale, numită de localnici „alafranga
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1421523184.html [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
Catapeteasma este din lemn pictat și impresionează prin cromatică, suprapunerea planurilor de mărimi și cu imagini diferite, prin alternanța de elemente vegetale și imagini religioase, prin dispunerea simetrică a sfinților și a apostolilor. În partea de jos se află un brâu cu motive florale, de o parte și de alta a ușilor împărătești, icoanele în mărime aproape naturală ale Sfântului Arhanghel Mihail, Fecioarei Maria cu Pruncul în brațe, a lui Iisus Hristos și a Sfântului Ioan Botezătorul. Urmează un strat mai
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1421523184.html [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
la oi. Îl însoțea tovarășul său credincios, un câine ciobănesc, aciuit pe lângă el de mic. Ducea în spinare o traistă în care îndesase un dolman și două azime cât roata carului. Nu uitase nici pe celălalt tovarăș, fluierul, înfipt în brâul negru ce-i strângea mijlocul. Avea portul ungurenesc: ițari albi, cămașa lungă până la genunchi, strânsă în betele negre, era încălțat cu opinci noi să-i țină la drum, iar pe cap purta un clop ungurenesc ce îi apăra creștetul de
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1427011196.html [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
care liniștea, frumusețea, dragostea îi va uni din nou: “Când voi veni, atunci când va să fie, / Să mă aștepți la margine de râu! / Eu voi fi mort... acolo, tu ești vie, / Cu flori în păr și-n fota prinsă-n brâu... // Eu nu voi ști, dar tu-mi alegi în glie / Loc de popas și mă vei ține-n frâu. Când voi veni, atunci când va să fie, / Să mă aștepți la margine de râu! // Când voi veni, tu să-mi întinzi
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Margaritare_lirice_margar_marian_malciu_1380666136.html [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
de la guvernare, cărora și urmașii urmașilor noștri” le vor plăti datoriile făcute, nu pentru dezvoltare națională, ci pentru îmbogățire personală. Democrația ne-a transformat în gropi de gunoaie, atît de pline!, încît avem saci legați și de ochi și de brîu. Dacă nu ne scuturăm acum de ei ne vor afecta pe veci verticalitatea. În România e necesară, fără îndoială, o acțiune amplă de curățire a gunoaielor de la guvernare. Inculții, pungașii aceștia plini de bani care ne conduc, trebuie trimiși la
Ciocoii inculţi şi pungaşi by http://balabanesti.net/2013/11/23/ciocoii-inculti-si-pungasi/ [Corola-blog/BlogPost/339997_a_341326]
-
Rameses. Luă și o vâslă cu el, să aibă cu ce să se apere. Șacalii îl înconjurară de îndată. Urcă sprinten în același copac unde era Rameses. Piciorul lui Rameses sângera neîncetat, sfârtecat de colții crocodilului. Văzând asta, Tamir scosese brâul său de la mijloc, cu care înfășură strâns piciorul rănit al băiatului, să nu mai piardă sânge. Șacalii așteptau fioroși și nerăbdători. Nu trecu mai mult de un ceas, până când, în amurgul serii ce stăpânea toate întinderile Deltei, în depărtare, dinspre
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1423467249.html [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
colindăm prin parcul Copou, pe aleile sale bine iluminate, pline cu statui reprezentând diferite personalități culturale , sau reprezentative ale unor timpuri de distinsă și memorabilă glorie ale Moldovei. Așa am ajuns în fața teiului lui Eminescu, acum încins cu un rezistent brâu metalic, pentru a nu i se risipi în zeci de bucăți trunchiul secular, ajuns într-un real grad de putrezire. Cum Eminescu va dăinui pentru cultura românească de-a lungul timpurilor viitoare, în pofida faptului că aceasta a devenit o soră
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1397022205.html [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
așa, cu una cu doo! Într-adevăr, după cinci-șase oale de apă turnate pe cap, moșu’ mi-a spus: - Ia aruncă, bă, o stranchină de apă rece pă foc, ce, vrei să mă opări? Când apa l-a acoperit până la brâu, cum stătea el „stârcit” în ciubăr, și-a scos izmenele, le-a stoars bine-bine și le-a pus pe marginea ciubărului. A continuat să se spele până a terminat toată apa din cazanul de pe „plat”. - Acu’, ia căldarea aia cu
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1445377465.html [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
își trăsese o vestă din „pănură”, iar pe sub poalele ei - niște izmene albe, largi, legate deasupra labelor picioarelor cu băieri; în picioare, „pă gol”, avea niște papuci din „trențe”, iar peste mijloc se încinsese de mai multe ori cu un brâu lat, brodat peste tot cu romburi roșii și negre. A luat de pe pervazul ferestrei o sticlă cu „gaz”, din care și-a turnat puțin în palma de la mâna dreaptă, și, cu ambele mâini, și-a masat bine pielea capului. Eu
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1445377465.html [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
-l împrăștie. I-am mângâiat ușor cu podul palmei și i-am simțit cum freamătă și se-ntăresc ridicându-și sfârcurile catifelate către bolta cerească. Priveam pofticios si admirativ, având senzația de moment că amândoi, atât de fragili, susțineau acel brâu luminos al cerului, numit Calea Lactee... Și Jupiter trăgea cu ochiul, strălucitor și vesel, încă de când soarele apusese, îndemnându-ne la veselie si dorința de a ne cunoaște, la bucuria de a trăi făcând dragoste. Am sărutat acei sâni pierduți câtre
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1477340724.html [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]