1,323 matches
-
aibe în paza Lui! -Pe rând vă pierdeți tovarășii de joc. -Mai sunt aici colegi de...pensie. Privind în jur la cei cinci pensionari răspândiți pe la mese cu câte un pahar în față. Auzind conversația, Gavrilă, un bătrân cu fața brăzdată de riduri adânci, se ridică de la masă. -Joc eu! -Bravo! Privindu-l Sorin își zise:” A fost marinar, după cum se văd ridurile“. Urmară același ritual. Gavrilă joacă cu negrele.Așezară piesele, în timp ce ceilalți se mutară în jurul lor. Jocul era încins
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
hulpavă Își împroșcă veninul din culise Se transformă iubirea lui în pleavă Și tânăra fecioară-ajunse sclavă Căci pajul ei, ca un păgân mințise. II ...Era trecut de-amiază. Încetinel se coborî îngândurat feciorul Cu fața arsă, cu turma după el Brăzda poteci înseninându-și dorul Cu ochi sclipind, și-n mână un inel. Se-opri în drum. În liniștea turbată Un lung convoi preumblă prin cetate ...De printre toți, un trandafir cu pată Îi face-un semn în zarea-ndepărtată. Se-
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
sabia spre cer, Sunt cei veniți din iadul de unde-a fost odată Război și întuneric și molimă și ger, Ei vin din locuri unde, ca dintr-o veche rană Mai sângeră-amintirea un ultim strop de-atunci. Azi fruntea li-e brăzdată nu-n colb și mărăcine Și sufletul dintrânșii nu sângeră sub lunci, Ci trupul lor lumină emană de la sine Ca prefăcând în soare tot ce a fost pustiu. Și tremură-n uimire vecia-ngenunchiată Cântării biruinței ce singuri ei o știu
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
a fost, că s-a dus să vadă ce fac păsările, sau oiile... Zicea că a auzit câinele lătrând, dar nu-mi dădeam seama, măcar după vocea ei care era pirdută (ca a unui om bolnav), iar pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
național să fie exploatate la maxim în beneficiul spiritului național. Practic, el este promotorul unei direcții ortodoxe în filozofia românească, deschizând o poartă pe care însă nu a putut să intre și să cerceteze într-o viață relativ scurtă și brăzdată de atâtea lupte, căci într-adevăr, viziunea și poziția lui unică la momentul respectiv nu i-au făcut foarte ușoară viața între gânditorii vremii, fie ei laici sau clerici. Într-adevăr, „Nae Ionescu s-a ridicat împotriva a tot ce
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
Acasa > Strofe > Creatie > TATĂLUI MEU... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Tatălui meu... Icoana casei părintești mi te-nchipuie adesea: cu grijile prinse-n tâmple, cu mâinile brăzdate de timp și cu privirea adâncită de gânduri... Îți simt brațele de iederă ce mă strâng de fiecare dată cu harul lor părintesc. Îți văd sanctuarul sufletului în care m-ai așezat din prima clipă când am desfăcut fașa lumii
TATĂLUI MEU... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348293_a_349622]
-
În timpul liturghiei am fost cuprins de o bucurie misterioasă. O greutate uriașă mi se lua de pe spate". În acel moment începea eliberarea Poloniei de sub jugul comunist. Mesajul pe care ni-l trimite Maica Domnului de la Czcestochowa este emoționant. Fața ei brăzdată de tăieturile sabiei este fereastra inimii sale străpunsă de sabia prevestită de Simeon. Maria apare ca Maica durerilor și cea asociată de Isus la mântuirea lumii, prin contribuția ei de suferință. Acest gând îl exprimă foarte frumos poeta Maria Pawlikowska
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
80 s-au schimbat timbrul poetic, registrul stilistic, sensibilitatea și viziunea poetică. Caragiale a devenit complicele și partenerul noilor corifei. Au fost lăsate deoparte inspirația, talentul și celelalte. Poezia lui Vasile BURLUI este o Africă de gheață, sub o tâmplă brăzdată de fulgerele unor revelații dramatice și îmbrobonată de o emoție insesizabilă. Poetul pune la bătaie figure caracteristice ‘'evului baroic'', ca și motive și teme ce ilustrează pentru finii cunoscători de Shakespeare o lume ce poate fi atât de bine anti-lume
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
nou în Eden. În cartea Numeri capitolul 13 ni se relatează cum o generatie întreaga ajunsese la hotarele Canaanului pământesc ce poate fi folosit ca o ilustrație a celui ceresc. După o ieșire supranaturala din Egipt, după mai multe întâmplări brăzdate de elementul supranatural, conduși în mod vizibil de Dumnezeu în stâlpul de foc și în nor, evreii ajung la hotarele țării promise, Canaanul pământesc. Țară despre care li se spusese că acolo curge lapte și miere, țara cea mult dorită
LA HOTARELE CANAANULUI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348420_a_349749]
-
lor iubire Sunt condamnați la suferință și la nemurire! MAGIA PĂDURII Regină a ta, pădure! tu m-ai încununat Cu-n cântec nepereche ce-ai adunat din brad Sub binecuvântarea amurgului, o rază O rugă a plopilor, a norilor ce brăzdează Văzduhul, inundat de lumina mistuitoare Adunată în ochii tăi, tărâmuri visătoare Din care năvalnic izvorăște fluidul flămând Și adierea desprinsă dintr- un suspin fecund, Stârnind barbar tot codrul ce cântă neînfrânt Cu crengile încrucisate, sunătoare-n vânt . Aici, toate mi
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
Publicat în: Ediția nr. 821 din 31 martie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de ȚÎȚÎNA NICA ȚENE Întrebare A cîtă primăvară-i asta? Au înflorit din nou castanii iute și pe nesimțite trecură peste mine, anii. Izvoare reci și-nvolburate brăzdară fața mea curată luînd cu ele tinerețea ce nu se-ntoarce niciodată. Drumul vieții ce am parcurs e mult mai lung că cel din fața și nici nu pot că să-nțeleg că sînt la margine de viață. Mă străduiesc din
ÎNTREBARE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345501_a_346830]
-
-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Ștefan, surprins de reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. După câteva secunde, urmară un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată, diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
adunați recolta, Ea va hrăni iubirea, tăcerea sau revolta. Căci fiecare-adună ce a sădit în brazdă Și la sfârșit va spune de-a fost stăpân sau gazdă, Sau numai trecătorul prin niște anotimpuri Ce crede că au rolul, de a brăzda doar chipuri. Dar singurul ce lasă adânci urme în suflet, E aurul iubirii pus în al toamnei sipet. 16.10.2016 Referință Bibliografică: timpul recoltei / Ilie Marinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016. Drepturi
TIMPUL RECOLTEI de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376895_a_378224]
-
Acasa > Poezie > Familie > COPII CE-Ș UITĂ PĂRINȚII Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe chipul tău blând,de anii brăzdat Durerea sufletului se citea. Dar tu în inimă ai purtat Pe copilul tău bun,ce te iubea. Citeam în ochii ce mă priveau, Când mâna ți-am mângâiat-o încet, Că doar iubirea lui o doreau, Iar tu cu dragoste
COPII CE-Ș UITĂ PĂRINȚII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376881_a_378210]
-
își desfăcu palma - sângerie corolă - văzând în ciobul salvat imaginea ce-l călăuzise, doar că acum era apropiată, clară: la doi pași, la poalele unui munte, o căsuță albă ocrotită de brazi falnici își deschisese ușa primitoare... și două chipuri brăzdate de timp și așteptare, acum fericite - mama și tata - îl îndemnau prin zâmbete, perechi ale unor gesturi largi, să intre. De undeva din spatele lor, țâșnise într-o explozie de lătrături chiar Câine, bătrânul său ciobănesc... Pătruns de clipă, simți cum
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
aproape, sub nava care îndreptându-se spre aeroportul aflat nu prea departe de metropolă, se tot apropia de pista de aterizare. De sus se putea vedea multă verdeață, cursuri de apă ce traversau orașul, străzi lungi și drepte care-l brăzdau în toate direcțiile, zone industriale, sau Alpii profilându-și semeția nu așa de departe de oraș. Adriana stătea emoționată în scaun, cu centura fixată așa cum se anunțase prin microfon și privea prin hublou cum aeronava se îndreaptă spre pista de
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
mai avem și noi culori creolate, plăcute ochiului, dar ne entuziasmăm în fața frumuseții femeilor metise. Nu glumesc. Într-o seară, la un elegant restaurant din Dar Es Salaam, într-o atmosferă specifică unui local de noapte, cu orgă de lumini brăzdând fondul roșu al salonului, m-am pomenit urmărind, fără jenă, două perechi dansând printre mese. Nu eram un copil să nu mai fi văzut femei frumoase, dar cele două partenere de dans, m-au fascinat pur și simplu. Privirile mele
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
-i vreo glumă și pentru că tentația de afla un răspuns e prea mare, bat încet la ușă. - Intră! aud un glas răgușit, urmat de un acces de tusă. Vocea aparținei unei femei trecută de cincizeci de ani, masivă, cu fața brăzdată de milioane de riduri, care stă în spatele unui birou și scrie ceva la calculator. - Bună ziua! zic destul de stângaci. Mă măsoară preț de câteva clipe, dă din cap, apoi îmi face semn să mă așez pe scaun. - Cu ce pot să
DRUMUL APELOR, 23 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376321_a_377650]
-
amulete norocoase în coliere și toate nopțile-n care iubindu-te n-am uitat să-ți șoptesc te iubesc . O... mică eroare pe-acest șevalet, dorind să îi pictez un suflet! Și toate culorile au ieșit, sub un cer infernal brăzdat de flăcări, ca o lavă furișată viclean, surpând și înghițind în cenușă, ... Citește mai mult am pictat valuri curgând mereunumai apusuri și răsărituriîn culorile unui balans continuu ignorând ziua în minore acorduripicuri mari de ploaie-n căderedoar zborul vulturilor cavaleriamulete
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
de ploaie-n căderedoar zborul vulturilor cavaleriamulete norocoase în coliereși toate nopțile-n care iubindu-ten-am uitat să-ți șoptescte iubescO...mică eroare pe-acest șevalet,dorind să îi pictez un suflet!Și toate culorile au ieșit,sub un cer infernal brăzdat de flăcări,ca o lavă furișată viclean,surpând și înghițind în cenușă,... XXI. TATA A PLECAT, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014. Am rămas cu mama, același copil fricos, ce nu s-a depărtat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
avânt. Peste ani, cu frumusețea acelor clipe încă în suflet, am ajuns iar la Cetate. De data asta singur. Mi-am instalat cortul chiar in incinta cetății, hotărât să-mi petrec noaptea, o noapte frumoasă de vară, caldă și înstelată brăzdată de o lună argintie cât roata carului, pe unul din locurile cele mai dragi copilăriei mele. După ce am umplut termosul cu apă proaspătă de la izvorul ce-și poartă firicelul de apă chiar de sub cetate, am adunat câteva brațe de surcele
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
Își pierduse pentru totdeauna cel mai fidel prieten. Adormi nefericit cu gândul la el. Deodată, un zgomot puternic îl trezi. Vântul furios și ploaia rapidă deschiseră cu repeziciune ferestrele camerei sale. O furtună năpraznică, cu tunete înspăimântătoare și fulgere sclipitoare brăzda cerul. Alexandru auzi în surdină un mormăit și văzu în vale, lucind prin întuneric, o steluță argintie, coborând încetișor. “Este Neânfricatul”, gândi fericit băiețelul. „I-a fost dor de mine. A venit să mă vadă. Acum, însă, nimeni nu-l
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
zarea ce dorului i-a șters din ochi lumina. Coboară peste liniștea din gânduri icoane ce-au zidit sub mir păcatul, și-n goana noastră împletind tributuri ne plânge peste suflet lin oftatul. Aripi de dor se scutură sub stele brăzdând înaltul cu azur de ape, scobind caverne-n ruguri de inele sub veșnicii de luturi pe sub pleoape.. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: ARIPI DE DOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016. Drepturi
ARIPI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376523_a_377852]
-
îi scânteia. Privindu-i adânc, le transmise mental să se urce pe aripile ei, spre ținutul Soarelui-Răsare al Templului de Aur. Cu viteza gândului trecuseră peste ținuturi cu o magnifică natură tropicală, peste câmpii întinse și pășuni, peste vegetații luxuriante brăzdate de fluvii și râuri ale căror maluri erau mărginite de palmieri și ferigi uriașe. Ajunseră într-o frumoasă grădină cu fântâni arteziene. La mijloc, străjuită de arbori ornamentali, o alee pornea spre Poarta Principală, asemănătoare unui văl, care odată deschisă
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]