1,967 matches
-
nr. 496 din 10 mai 2012 Toate Articolele Autorului Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă Când ghiocelul te-a vestit Ițindu-se de sub zăpadă Pământu-ntreg s-a-nveselit Iar fulgi au încetat să cadă Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă Venit-au berze și cocori Și multe flori s-au dezvelit Iar ciocârlia de prin zori Spre înălțimi s-a sumețit Când vioreaua a-nflorit. Referință Bibliografică: Rondelul primăverii / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 496
RONDELUL PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358638_a_359967]
-
crucea vieții și a suferinței, vreme de mai mulți ani! ... De aceea, pentru noi, din anul 1992, această zi va comemora totdeauna, acest eveniment închinat blândului logofăt spiritual al Oradiei sfârșitului de secol XX - care a păstorit aceste meleaguri „de la brazda de NV a țării” între anii 1971 - 1992... Drept urmare, în iureșul zilei și în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Preasfințitul Părintele nostru Episcop Vasile a cărui plecare o regretăm foarte mult și astăzi... De ce acest
PREA SFINŢIA SA DR. VASILE COMAN – EPISCOPUL ORADIEI (1910 – 1992)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358615_a_359944]
-
pe stradă, după ajutor. Atât poate gândi! Pe stradă va găsi ajutor... Pe stradă sunt oameni... Pe stradă... E slăbită, amețită și aproape oarbă. Nu știe că fața ei este o rană. Nu știe că trupul ei este arat de brazde însângerate. Zărește prin valuri de foc și usturime, neclar, ușa bucătăriei. Vrea disperată să iasă. Să fugă. Să scape! Nu apucă... Fiara e în spatele ei!...''- Ce faci fă? Pleci? Un' te 'uci??? Un' te 'uci fă?! După p...lărău' tău
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
lemn de cireș, moștenită de la bunicul său din partea mamei. A scos caii din grajd și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de la Spoială cum numeau zona aceea localnicii, undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când soarele se ridică de
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii încep să spargă liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu unde au dormit peste noapte. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și o zbughește pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește iar în
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
din maldărul de grâu și o zbughește pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește iar în urmă încep să se vadă snopii aruncați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă speră să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele sau ud. Razele
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
a împărăției cerurilor înlăuntrul nostru”. Volumul Credința ca filosofie. Marginalii la gândirea Tradiției este un breviar al interogărilor celui care voiește ca, deopotrivă, teologi și filosofi să vină sub stindardul lui Hristos și toți să reverse din inimile lor în brazdele cerului părtășia credinței Lui, care este cel mai veridic semn al devenirii ființei întru cuvântul Adevărului. Bine ar fi să trăim timpul în care filosofii să vadă în creștinism “filosofia adevărată”, adică viața întru Adevăr. Lucrarea este structurată în opt
CREDINŢA ŞI FILOSOFIA – DOUĂ LUMINI, ÎNTR-O NOUĂ CARTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344622_a_345951]
-
zare. Obosit, se așeză pe iarbă. Trebuia să mai străbată încă două dealuri și o pădurice de ulmi până la casa lui dintre ruine. Deodată tresări. Își puse mâna streașină la ochi și privi spre înălțimi. Un avion tăia cerul, lăsând brazde adânci. Și se făcu, brusc, atât de mic încât și un fir de păpădie ar fi rezistat atingerii privirilor cu aeronava de pe cer. Pe acesta însă, l-a îngenuncheat, creând un tablou gri-ceruit, înrămat automat acolo, pe culme. Asta i-
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
crucea vieții și a suferinței, vreme de mai mulți ani! ... De aceea, pentru noi, din anul 1992, această zi va comemora totdeauna, acest eveniment închinat blândului logofăt spiritual al Oradiei sfârșitului de secol XX - care a păstorit aceste meleaguri „de la brazda de NV a țării” între anii 1971 - 1992!... Drept urmare, în iureșul zilei și în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente de Preasfințitul Părintele nostru Episcop Vasile, a cărui plecare o regretăm foarte mult și astăzi!... De ce acest
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
crucea vieții și a suferinței, vreme de mai mulți ani! ... De aceea, pentru noi, din anul 1992, această zi va comemora totdeauna, acest eveniment închinat blândului logofăt spiritual al Oradiei sfârșitului de secol XX - care a păstorit aceste meleaguri „de la brazda de NV a țării” între anii 1971 - 1992!... Cu alte cuvinte, pe lângă provocările administrative, ca preot și episcop, părintele Vasile Coman a avut o înclinație deosebită pentru studiu și scris încă din vremea studenției, rămânându-ne și azi, spre lectură
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
mai cresc, / Și-n loc de pâine, țestul să-mi dea să gust lumina, / Să dărui toată holda cătunului ceresc - // Și îngerii de-acolo să fie ei, țăranii, / Șezând lângă ștergare, tot așteptând, de sus, // Semințele luminii să-ntoarcă-n brazdă anii / Venirii-n sat, la vatră, a Domnului Iisus.../ 22 august 2006”. De o tulburătoare gingășie este poezia-omagiu dedicată mamei, intitulată “ În livada cu meri”, o elegie-pastel și imn de recunoștință, dar și un ecou de dor pentru Ardeal, unde
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Îi strângea spatele, simțindu-i pielea fină. Valuri de nuferi se destrămau pe umerii clipelor. Erau singuri, inhalând aroma calendarului fără date exacte, plutind în voia cerului, pe o pală de senin, care tot încerca parcă să intre într-o brazdă de nor. La plecare se oferi să-i conducă acasă. - Sunt cu mașina, n-ar avea rost. Va trebui să-l duc mai întâi pe bunicul, stă în partea opusă a orașului, în Dumitrești. Eu locuiesc tot acolo, unde știi
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
UN LOC Drum de o rugăciune Până la calea strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. CRUCEA Betoane în loc de lemn, Piatră în loc de suflet, Deznădejde în loc de credință. Aripi schingiuite de ghimpii răutăților. Undeva, în visul tău, Iisus coboară
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
Publicat în: Ediția nr. 700 din 30 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului să stingeți lumina din calea viforului și-a hoardelor de trădători ce-au pornit vânătoarea în lume... să-ntindeți capcane pe fiecare câmp roditor și să-ngropați sub brazdă ticăloșia vânzătorii de semeni ... acești diabolici născuți dintr-un blestem... și cine mai știe vreo rugă ( de mai știe...) s-o murmure ușor ( ca pentru sine) iar fiecare lacrimă prelinsă în țărână să stingă iadul cuibărit ca o fiară în
VÂNĂTORII DE SEMENI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359398_a_360727]
-
veche din bordei, Cu ulcica de pământ, Ți le-au furat pe toate ei. Drumărind prin munții tăi, Doar în fotă și-ntr-o ie, Ți-au luat aurul și sarea, Grânele de pe câmpie. Limba ți-a rămas curată, Printre brazde, printre lacrimi Doina ta a curs a jale, Îngropând dureri și patimi. Referință Bibliografică: Dacie sfântă (România mea) / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 700, Anul II, 30 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu
DACIE SFÂNTĂ (ROMÂNIA MEA) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359396_a_360725]
-
precum măgarul între oi, el crede că-i un stup de minte. Cum de pământ s-a săturat umblând cu turmele haihui, privește zi și noapte cerul de parc-ar fi moșia lui. Dar l-aș vedea să stea pe brazdă și să lucreze cum fac eu; atunci de stele nu i-ar arde, ci patul l-ar căta cu greu... (Adresându-se de data asta direct lui Abel): Coboară, frate, pe pământ, menirea să ne-o împlinim! La țarină vom
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
Crivățul aprins, O pârtie-n omătul moale, Mi-ar umple aurul curat Din lutul prispei ars de soare, Iar din șindrilă, picurat, Argint de rouă lucitoare, Din verdele-aguridei crud, Rugini de toamne în ulcioare, Iar din ogorul încă ud, O brazdă numai de sudoare, M-ar așeza printre feciori, Din satul meu în sărbătoare, La hore și la șezători Lângă Mării și Mărioare, Iar la-nceput de Cireșar, Când Taurul pe boltă-apare, Mi-ar înălța car după car Spre ale viselor
PRIBEGIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360294_a_361623]
-
-n aripile primului vânt Care merge spre casa Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele, Gătește sub cumpăna zilei Pentru întoarcerea mea abia licărind, Un dor al ei. II Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei Din podul
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
dulce, ardelenească, ci și prin valoarea morală și educativă pe care o are. Printre cântecele dragi Domniei Sale și spectatorilor, majoritatea interpretate și pe scena de la Valea Gurghiului, pot fi amintite: „De la Rebrișoara în jos,” „Someș pe marginea ta”, „Boii trag brazda se-ntoarnă”, „Ceterașule vestit,” „Cine joacă bătrânește”, „A fi om e lucru mare”, „Cântecul omului bun.” Una din temele preferate este dragostea față de locurile natale, de copilărie și de cei dragi: „Di la Rebrișoara-n jos/Mândru-i locu' și mănos/Di
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
și prin acoperiș... Nu știu de ce se grăbeau așa de mult oamenii în fiecare vară să strângă fânul, să nu vină ploile să-l ude. Căci acum, și mulți dintre oameni, și fânul din aceste locuri sunt de mult sub brazdă... Nu știu cu ce va fi mai bună iarba din anul acesta, cea care va răsări peste iarba uscată din anii trecuți! Nu știu de ce peste tot, în păduri, se văd pene de păsări mici mâncate de ulii și de
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
altă cărare, o altă speranță, o clanță pentru o altă, o altă... până rămâne măduva Limbii Române. În fiecare cuvânt e un oier, un țăran care face holda să cânte imnurile acestui pământ scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor. Rostiți un cuvânt în limba noastră și veți simți și gustul mierii și vânturile veacurilor și mirosul câmpiilor. Rostiți un cuvânt în Limba Română și veți auzi mângâierile mamei și vorbele tatei grele ca piatra din temelia casei. Ascultați un
GLORIA LIMBI ROMÂNE, POEM DE AL FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360407_a_361736]
-
tine. Ce cauți, mărite, în grădina mea?” Regenerarea spirituală se produce ori de câte ori se reîntoarce (fie și numai cu gândul) la pământul natal : „Pământ al meu, uitarea mă cunună, eu nu-ți mai sunt nici mire, nici cocon, mirodenii sădesc în brazdă plugarii, dansează Tăcerea pe un vechi gramofon!” ; „Tăcerea! Tăcerea vizibilă o vreau! Când sunt cu mine îmi mai rămân de-ndeplinit doar poruncile tinereții. Mai am de trăit copilăria, toată adolescența petuniilor, viețile cailor din Pădurea Nebună, rodul pământului, cele 1001
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
altă cărare, o altă speranță, o clanță pentru o altă, o altă... până rămâne măduva Limbii Române. În fiecare cuvânt e un oier, un țăran care face holda să cânte imnurile acestui pământ scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor. Rostiți un cuvânt în limba noastră și veți simți și gustul mierii și vânturile veacurilor și mirosul câmpiilor. Rostiți un cuvânt în Limba Română și veți auzi mângâierile mamei și vorbele tatei grele ca piatra din temelia casei. Ascultați un
GLORIE LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360002_a_361331]
-
albă. Privirea lui languroasă dădea frisoane, tulbura nopțile celor mai pioase fecioare care se rugau înfrigurate în fața icoanelor însă gândurile le fugeau la piratul negru, cum era numit enigmaticul personaj. Talia zveltă a femeii strânsă într-un imposibil corset, cu brazda opulentă dintre sâni, îl fascina. Cunoscuse multe doamne, dar...ea cu parul castaniu roșiatic, îi acaparase atenția. Râdea fără să-i pese de strâmbăturile din nas ale mironosițelor. Se desprinse de lângă balustradă și se îndreptă spre ea. Capetele se întorceau
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]