836 matches
-
mă gândesc că după ce nu o să mai fie, nu va mai avea cine să facă asta pentru mine, nimeni care să-mi calce rufele cu atâta atenție. —Ce ai acolo deasupra ochiului, draga mea? Nimic. Se apropie și-mi ridică bretonul ca să vadă mai bine eczema, iar eu clipesc ca să mi se ducă lacrimile. —Știu eu ce Înseamnă „nimic“ la tine, Katharine Reddy, râde ea. Ți-a dat doctorul o cremă să te dai? — Da. Ți-a mai ieșit și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tulburase. Acum e doar concentrată asupra mea și asupra cuvintelor pe care le rostește. Am redevenit fiica ei.) Să-ți pui rochia aia galbenă din triplu voal, îți stă bine cu galben! Și-ar trebui să-ți mai tund din bretonul ăla care-ți acoperă toată fruntea și nu ți-o lasă să respire. Poftim, uite și tu ce coș ți-a ieșit taman deasupra nasului! Ți-am spus că trebuie să mergem la doctor și tu nu și nu, mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tot amâni cu vorba. Poate ne ducem duminica viitoare pe la Doina acasă, măcar să te vadă așa, în treacăt, dacă nu mai ajungem la ea la policlinică! Ce zici, tati? Tata a apărut lângă mine fără să-l simt. îmi dă bretonul la o parte de pe frunte și-mi studiază serios coșul, clătinând din cap dezaprobator. — Duminica viitoare e 19 ianuarie, mamă, mă duc la olimpiada de română, răspund, stăpânindu-mi cu greu nervii și simțind cum toată figura mea capătă culoarea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un grena închis spre mov, mișto de nu-ți vine să crezi! Ne facem unghiile, ne dăm cu albastru pe pleoape, dermatograf... Ne aranjăm pă rul cu fierul electric... — Ce păr să-mi aranjez, nu vezi ce moacă am cu bretonul ăsta pe care mi l-a tuns mama ca la o elevă din clasa I! Mi se văd toate coșurile de pe frunte! — Hai, Clara, dă-o-ncolo de treabă, zău așa! Tot timpul bombăni și cauți pricini ca să te eschivezi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
învârtejite care-ncotro (numai încotro vreau eu, nu!). De groază! De ce oare nu vrea să stea drept sau să fie creț de-a binelea, ca al Georgianei? Nici așa, nici așa - cum e totul la mine! Uf, cât mă urăsc! Bretonul tuns prea scurt de mama (ca la grădiniță - doar mama e educatoare!) încă nu mi-a crescut. Georgiana și cu mine ne chinuim degeaba să-l facem să stea cum va, stă tot ca o mătură cu paie scurte pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și eu după el, prostește. 4. Duminică dimineața. Ploaie, ploaie, ploaie... S-a dus naibii orice urmă de zăpadă. Stropii de ploaie se preling pe ferestre neîncetat. Mă uit pe geam, obosită. îmi trec mâna pe frunte, să mi dau bretonul la o parte, și simt iar multe mici inflamații care zvâcnesc, nervoase. Parcă nu ar fi niște banale coșuri de adolescentă, ci niște vietăți autonome și viclene, care îmi bat în fruntea care mă doare, la fel cum bat în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pantofii negri cu toc lat, care mă bat, apoi mă dezbrac, dârdâind - nu știu de ce, nu e chiar atât de frig în cameră -, și-mi trag rochia pe mine. îmi prind părul cu un elastic la spate și-mi dau bretonul într-o parte, încercând să fac abstracție de coșurile pulsatile pe care le mai simt ici-colo și să-mi eliberez fruntea. Nu-mi mai este frig, simt, dimpotrivă, că mi s-a făcut foarte cald, deși rochia mamei nu e
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe ochi se privi în oglindă. Pentru o clipă, o scurtă clipă numai, zări în oglindă un chip acoperit de un păr vâlvoi. Un chip chinuit și întrebător, de care uitase. Un chip zburlit de adolescentă, cu ochi încruntați, un breton scurt pe frunte și un coș în vârful nasului. Clara Martin? își dădu speriată părul pe spate și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine. Era tot ea, Clara Ionescu. Liniștea nu dură însă mult. Amintirile începuseră să o izbească
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a mea ascultă muzică tot timpul! suspină Georgiana. Nici n-am timp să vorbesc cu ea. E cu gândul numai la distracții, cum îți spuneam! Tocmai atunci intră pe ușă Iulia. Avea un chip prelung, spre deosebire de mama sa, și un breton care aproape că-i acoperea ochii. în schimb, pe obrajii ei ușor îmbujorați Clara văzu câțiva pistrui care, pentru o clipă fugară, îi readuseră în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită cu ridurile fine caracteristice vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi până la genunchi unde se îngustează și intră în cizme. Uniforma este dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Roger Gilbert -Lecomte, al revistei Le grand jeu (1928), din care au apărut doar trei substanțiale numere, a marcat un moment de mare rezonanță spirituală, în paralel cu mișcarea suprarealistă, de care s-a delimitat totuși, considerându-l pe André Breton prea interesat de Ťistoria literarăť, în timp ce el și camarazii săi se vedeau Ťînscriși pentru posteritate în istoria cataclismelorť. Poezia lui René Daumal, din care Editura Gallimard a publicat în anul 2000 o Ťediție definitivă ť (în colecția ŤPoésieť), cuprinde textele
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
din pantofii lor clonați. Alianțele se formau pe loc, rânduri întregi căutau să mă supună, în grup, mișelește. Fetele se uitau fix, cu cârligele de rimel în colțul ochilor; băieții, mai puțini și mai prudenți, mă urmăreau pe sub sprâncene sau bretoane. Nu le mergea. Zâmbeam neclintit, mă plimbam printre ei, sfidând amfiteatrul desfăcut îndrăzneț, ca un fluture Cap-de-mort. În plus, aveam ochii verzi și, dacă nu mă născusem fiul unei vrăjitoare, asemenea lui Corto Maltese, fusesem oricum inițiat în tainele privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îndemnat. Maria mi-a tras un cot. „Apropo de finanțe, îi știți pe frații «Brothers»?“ Îi știam. Cinci băieți de cartier, toți frați, trași la indigo; îi deosebeai doar după vârstă și înălțime. Capete țuguiate, ochi mari, albaștri, aceeași tunsoare: breton scurt, oligofren. Dacă i-ai fi pus să dea la pedale pe-un tandem, ar fi ocupat cinci locuri, în ordine descrescătoare. Habar n-aveam cum îi cheamă. Se zice că erau făcuți de-un bătrân cu fi-sa. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ora 8 dimineața se încolonau pe holuri și-n cancelarie colegele mai vârstnice, „găluștele“, „bombeurile“, „epavele“ (cum le porecliseră golanii), o întreagă armată de creaturi fosilizate după un sfert de secol de învățământ. După ele soseau achizițiile tinere, „nașpetele“ cu breton și tocuri isterice. Prin liceu se mai vânturau câteva suplinitoare și niște sectanți cu etichetă în piept (mormoni sau martori, aterizați din America să predea religie), îi recunoșteai imediat după cămașa albă îndesată în pantalonii negri. Seara, când evadai spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria fardată violent, în fustă scurtă și cu ghiozdanul pe umăr: uram fetele astea pe jumătate femei, care clipoceau pe tocuri la școală, cu muțuneii de pluș atârnând de fermoarul rucsacului. Nu ne jucam nici de-a studenta slăbănoagă, cu breton și picioare osoase, cu care să ieși doar noaptea prin Grozăvești; m-ar fi enervat să-i ating fundul plat și inert, de tocilară în blugi. Mă iritau și combinațiile asexuate în care, sub fusta mini și dresurile groase, apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de cuvinte rotindu-se ca niște stele pitice după Marea Implozie. Acolo e copilul pe care l-am pierdut, embrionul cărnos desprins cu racleta de corpul femeii tăcute, tăcere mai apoi devenită groază, silă, ură. Acolo sunt eu, puștiul cu breton și-o mașinuță Matchbox îndesată-n buzunarele cu nuci și corcodușe.. „Poet, omul nostru...“, l-a apărat Mihnea. „Și savant. Stele, hyper-spațiu, avorturi. Mereu mi-am dorit să scriu despre moarte.“ „Ți-au luat-o alții înainte. Vezi că scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acțiunii care este contrar intereselor celui manipulat, persuasiunea nu. În sfârșit, manipularea presupune impresia libertății de acțiune, însă nu și prezența efectivă a acesteia, pe când în persuasiune există și conștiința influenței și posibilitatea de a refuza. După cum exprima plastic Philippe Breton, "a manipula înseamnă a intra prin efracție în mintea cuiva, pentru a-i forma o opinie sau a-i provoca un comportament fără ca el să știe că efracția s-a produs"102. Așadar, persuasiunea și manipularea sunt două mecanisme de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
and method, University of California Press, Los Angeles, 1966. 18. BURKE, Kenneth, The philosophy of literary form: studies in symbolic action, Random House, New York, 1957. 19. BIDU-VRÂNCEANU, Angela et ali, Dicționar de științe ale limbii, Editura Nemira, București, 2001. 20. BRETON, Philippe, Manipularea cuvântului, Editura Institutul European, Iași, 2005. 21. CATHALA, Henri-Pierre, Epoca dezinformării, Editura Militară, București, 1991. 22. CARON, Jean, Les régulations du discours. Psycholinguistique et pragmatique du langage, Presses Universitaires de France, Paris, 1983. 23. CHAMBAT, Pierre, Spațiu public
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
et du mensonge, Documents de travail et prépublication, Universitata di Urbino, nr. 70, ianuarie 1978, serie B, p. 11. 98 Dicționarul enciclopedic, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 451. 99 Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993, p. 176. 100 Philippe BRETON, Manipularea cuvântului, Editura Institutul European, Iași, 2005, p. 22. 101 Alex MUCHIELLI, Arta de a influența. Analiza tehnicilor de manipulare, Editura Polirom, Iași, 2002, pp. 54 55. 102 Philippe BRETON, Manipularea cuvântului, Editura Institutul European, Iași, 2005, p. 25. 103
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de sociologie, Editura Babel, București, 1993, p. 176. 100 Philippe BRETON, Manipularea cuvântului, Editura Institutul European, Iași, 2005, p. 22. 101 Alex MUCHIELLI, Arta de a influența. Analiza tehnicilor de manipulare, Editura Polirom, Iași, 2002, pp. 54 55. 102 Philippe BRETON, Manipularea cuvântului, Editura Institutul European, Iași, 2005, p. 25. 103 Teun VAN DIJK, Discourse and manipulation, în Discourse & Society, SAGE Publications, London, Thousand Oaks, CA and New Delhi, 2006, p. 362. 104 Teun van DIJK, op. cit., pp. 364 366. 105
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
trădare” a idealului avangardist pentru care ordinea „priorităților” pare a fi inversată. Căci, în fond, toți avangardiștii proclamă revitalizarea demersului creator în funcție de reperele propriului domeniu, ale cărui limite le forțează în sensul unei cât mai mari apropieri de ceea ce un Breton numește „viața imediată” sau, în lectura lui Maurice Blanchot consacrată suprarealismului, „o punere în raport fără intermediar cu existența sa adevărată”. O relaționare, însă, realizată prin cuvânt, prin scris, ca o „amprentă” și „realitate imprimată” a eului. Poetul român nu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Integralului („plăsmuire abstractă”, „raport pur a două elemente...”) - subliniază, de altfel, acest statut antimimetic. Modelul amintitei definiții fiind cel oferit de Pierre Reverdy încă din 1917, pe care îl va prelua în mod mărturisit și Manifestul suprarealist al lui André Breton, trecerea dinspre „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, cerută de Manifestul activist către tinerime al Contimporanului, către definiția suprarealistă a poetului ca „aparat înregistrator” (al „funcționării reale a gândirii”) se va putea face fără mari dificultăți, deși cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a scrisului sunt importante, imagismul fiind nuanțat în consecință: imaginea-„plăsmuire abstractă” și „asociațiile-fulgere” din faza „integralistă” sunt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux” ale lui André Breton, vizând o nouă, romantică deschidere a ființei spre Totul cosmic. Afirmă și Voronca: „În fulgerul unei imagini, toate fântânile universului reînnoite”. Opțiunea pentru imagism fusese și a „integralistului” Voronca, ce așeza poemul sub semnul vizualității: „Fiecare poem o pupilă”. De
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre înalt și adânc, real și imaginar etc., într-o coincidentia oppositorum concentrată în conceptul de suprarealitate, apare și la el, parafrazată bunăoară în Radiografie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai încape nimic decât... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - în cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă. Căci și pentru Voronca frumusețea nu poate fi - ca să preluăm un calificativ al lui André Breton - decât „convulsivă”, iar dimensiunea ontologică a poeziei, atât de frecvent evidențiată de suprarealiști, este și pentru el o adevărată obsesie. Și nu trebuie neglijată, pe de altă parte, nici atmosfera românească a deceniului al treilea, marcată - nu numai în interiorul avangardei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]