667 matches
-
bine îl punea în poartă pe fundașul ăla umflat cu pompa. La cât e de gras umple poarta, nici nu mai știi pe unde să tragi. Când unul de-al lor rata. Nu ajungea la minge „făr’ un cui de briceag“, îi ziceam să pună mâna de la mână toți din echipă și să-i găsească bocanci mărimea 48. Îl demoralizam pe portarul ăla, îl tachinam, îl îmbolnăveam de nervi. Aici mi-am exersat pentru prima dată vocația pamfletară. Cu aceste invective
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un trai nesuferit/ Mai bine un glonț de pușcă și moarte la minut! - „mutat“ (ucis) dintr-o „nasulie cu căfteală“ (scandal mare cu bătaie) și, după ce a „mierlit-o“ (a murit), isprăvit cu șișurile (pumnale), cu cuți tele și cu bricegele, așa „muliu“ (mort) cum era, de toți [cei] care tremuraseră până atunci de spaima acestui „mardeiaș“ (bătăuș) peste toată această mahala din jurul bisericii Dichiu, [mahala] În care s-au născut și au copilărit câteva glorii ale scenei noastre: Elvira Popescu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bunul meșteșug al vieții noastre“, dar și memorabile În amin tirea brutală și fanfaroană a unuia ca mine și a câtorva alții ca mine, introduși de patruzeci de ani Încoace În tainele grăta rului nostru național, unde oficiez Încă, cu briceagul meu de o singură limbă, ascuțit pe buza farfuriei și care nici azi nu-mi lipsește din buzunar. Dar, după ce ajungeai la toate astea, mai rămâneau Încă unele specialități ale grătarului, puține la număr și de aceea puse mai deoparte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un săpun, două perechi de ciorapi și un schimb de lenjerie de corp. La marginea orașului, lângă spital, s-a întâlnit cu Stan. El avea un rucsac de pânză, mai încăpător și mai bogat: pe lângă pistolul cel grozav, mai deținea briceag, lanternă, o busolă, plus o carte de Jules Verne, plus pâine și o bucată de slănină afumată și una de salam uscat. Până-n pădurea Galimea, unde sperau să-i întâlnească pe partizani, erau cam cincisprezece kilometri. Dacă vor merge în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Victor s-au apropiat tiptil de colibă și au deschis ușa cu infinită precauție: Stan pășea în față cu pistolul în mână gata încărcat, fratele meu venea după el ținând strâns cealaltă armă de care dispuneau, mult mai puțin eficientă, briceagul cu lama ascuțită. Așa cum prevăzuseră, nici în cabană nu se afla nimeni. Au aprins lanterna: nici un semn nu arăta că pe acolo ar fi trecut cineva în ultimul timp. Erau obosiți și tensionați. S-au așezat pe un soi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se zărească, fiecare dintre ei era sigur de reacția celuilalt - nu, nu vor ceda, nu vor cădea vii în mâna ticăloșilor. Aproape în același timp, au izbit cu umărul ușa șubredă a colibei și au ieșit. Victor avea în mână briceagul său, Stan ținea revolverul. Nici n-au apucat să schițeze vreun gest că vocea dinainte a și ordonat, la același megafon: -Foc! Bandiții, legionarii, foc! Rafale au pornit din zeci de pistoale automate. Victor și Stan au căzut ciuruiți. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a doua vine cu câteva observații. La pagina 23, eroul navetist ațipește cu capul sprijinit de umărul fetei navetiste și visează, cu nasul în buclele ei, parfumuri. Or, mușamaua canapelei, chiar și când e nouă și nu și-au răsucit bricegele în ea colegii navetiști, pute de trăsnește a țuică și a sudoare, a tutun prost, a ce vrei și ce nu vrei. Apoi, personalul nr. 5008 de 7,23 nu merge și n-a mers niciodată în direcția Călărași. Acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
relației, nu-ți garantează și stabilitatea afectivă. Tot omul are o definiție a prieteniei, pornind de la un „Hai noroc și să trăim!“ rostit când ciocnește halba de bere la crâșmă cu „pretenii“ și încheind cu frăția de cruce practicată cu briceagul în pușcărie. Ideea ar fi că totul e nesigur pe lume, cu excepția cuvântului prietenului X, care, când îți zice: „Nici o problemă, se face!“, înseamnă că poți dormi liniștit. De la acei ani în care am ratat, din cauză că n-am talent la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
uit: m-am cântărit cu un cântar electornic de precizie la sala de sport. Am 33 de ani, 1.81 înălțime, 78 kg și 77 de grame. Nu știu de ce scriu toate acestea. Ca și cum ți-ai scrijeli numele cu un briceag știrb pe scoarța unui arbore sau pe fresca unei mănăstiri. Ionel din Târgu Bujor a vizitat cu drag această mănăstire. Mănăstirea vârstei mele. În sală de lectură de la etajul doi la care locuiesc, găsesc abandonate pe masa de lucru, alături de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
știam foarte multe despre Antoaneta Ralian, dar de un lucru eram con vins: că detesta pufoșeniile spuse sau scrise, elu cu bra țiile conjunc turale, lirismul tembelilor suficienți, mâzgălelile și gângăvelile omagiale născute de inter locutori manie ratsuavi în poziția briceag, cu ochi apoși, pradă me la sei și limbajului flaușat. Mi-am propus, prin urmare, să nu cad în capcană și să adopt un ton firesc în „Lau datio“. Ușor de zis, greu de făcut. Orice idee aplicată e un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de răniți, lângă Segovia (Spania), striviți sub sfărâmăturile unui acoperiș de restaurant, proaspăt construit. Clasa coafură masculină-seniori: 1. Philippe Cataldo (Annecy) 2. ex-aequo: ... Pentru a amâna apariția în fața tribunalului, Fernand Savoy - autorul unui furt de 60.000 franci - înghite un briceag și bucăți de cutie-conservă. La precedenta încarcerare înghițise în același scop o furculiță. În Carolina de Nord, de-a lungul a 160 km de coastă, mii de păsări ale mării cad și mor pe plajă; specialiștii sunt stupefiați și n-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care țăcănea biletele (el pleca în cele din urmă, cu capul mare de toate argumentațiile părinților), venea momentul în care toți cei din compartiment își sco teau pachetul cu de-ale gurii. Pahare de plastic „raba tabile“, roșii tăiate cu briceagul, termosuri, brînză, furculița de la briceag, pulpe de pui, piept de pui, castraveți, cîrnați, cașcaval afumat, sarea din flaconul de medicamente - toate acestea îl amețeau pe Dănuț. Dar și mai tare îl amețea mirosul de ou fiert, care, după ce era anunțat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în cele din urmă, cu capul mare de toate argumentațiile părinților), venea momentul în care toți cei din compartiment își sco teau pachetul cu de-ale gurii. Pahare de plastic „raba tabile“, roșii tăiate cu briceagul, termosuri, brînză, furculița de la briceag, pulpe de pui, piept de pui, castraveți, cîrnați, cașcaval afumat, sarea din flaconul de medicamente - toate acestea îl amețeau pe Dănuț. Dar și mai tare îl amețea mirosul de ou fiert, care, după ce era anunțat de cele trei ciocănituri succesive
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întoarce apoi în trecut, pentru a ne arăta ce s-a întîmplat. îi vedem pe Felix și pe prietenul său Hans (Axel Moustache) doi băieți cu capul împuiat de poveștile lui Karl May înrolîndu-se în Tineretul Nazist. Vedem în plan-detaliu briceagul pe care-l folosesc ca să se facă frați de cruce, deci înțelegem că rolul lui în film nu s-a consumat, mai ales că tocmai l-am văzut pe profetul orașului, romînul Mailat (Dorel Vișan), prorocind că între prieteni se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bolnăvicioasă, duhnind, printre alte efluvii mai dense, de mirosul cafeniu de coajă de măr oxidată, flacăra lămpii abia pâlpâia și pe masa de scris licăreau obiecte ciudate: o cutie de lac cu bețișoare de lemn dulce, din care hăcuia cu briceagul ei segmente negre pe care și le vâra sub limbă ca să se topească; o carte poștală ilustrată Înfățișând un lac și un castel presărat cu stele ca niște perle În chip de ferestre; o minge Îndesată alcătuită din bucăți de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu-i sigur că este Caratănase... Se caută prin buznare. În buzunarul interior al hainei s-a găsit o perie de dinți „Nivea” pe care-i gravat litera „H.” Se mai găsește un creion... Apoi o gumă de șters, un briceag, un țigaret... „E el!... Și un țipăt sfâșietor străbate liniștea...” Mama și-a recunoscut fiul. Familia lui Ion Caratănase deplânge moartea lui. Nu-i inimă care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu lipsea de la nici o discuție. Îmi aduc aminte de o ședință în care Deșliu a interpelat pe generalul Florescu asupra proastei fabricațiuni a cizmelor soldaților. Interpelatorul a venit cu o cizmă în ședință și i-a tăiat tocul cu un briceag, spre a dovedi domnilor senatori că este de mucava. Și, în adevăr, tocul era de mucava. Deșliu stătea în capul băncii prelaților, față cu banca ministerială. Când Deșliu anunța o interpelare, tribunele gemeau de lume. Bineînțeles, nimenea nu ieșea mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de obicei acum, se plimba pe malul Oltului. Un soldat sau un gardian de încredere al direcțiunii îl urmărea addenda 423 la distanță. La un moment Pantazescu se pleacă ca să ia o piatră de gresie spre a-și ascuți un briceag. O lovitură de pușcă răsună și Pantazescu cade mort. Adevărul acestei drame cine l-o fi cunoscând? (Id., ibid., nr. 11869, 19 noiembrie 1922, pp. 1- 2.) În foileton sunt relatate în continuare alte întâmplări senzaționale petrecute după anul 1877
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care Sorescu și cine o mai fi au lucrat pentru Barbu. Vă rog să mă credeți, e grea viața aici, fără hrană, fără căldură și lumină, dar din când în când , când îmbuibații ies la drumul mare și-și ascut bricegele, cum se întâmplă acum, e o bucurie pe care o guști și cu burta goală. Regimul pare să știe asta și cred că i va lăsa să se spintece până acolo unde propriul instinct de conservare le va permite fiecăruia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
observat de la bun început o luminiță care pâlpâia. Când am ridicat privirile, era deja în fața mea, la o distanță de vreo șapte-opt metri. Am stins lanterna din reflex și am băgat mâna prin fenta pelerinei de ploaie ca să ajung la briceagul din buzunarul de la spate al pantalonilor. L-am desfăcut pe pipăite. Întunericul și susurul zgomotos al apei mi-au acoperit mișcările. În clipa în care am stins lanterna, luminița cea gălbuie s-a oprit. Apoi a înscris două cercuri mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în picioare. Mă simțeam chiar bine. Numai zgomotul din jurul meu mai slăbise. — Am venit să te iau, zise bărbatul. De data aceasta cuvintele lui s-au auzit clar. Am clătinat din cap, mi-am pus lanterna la subsuoară, am închis briceagul și l-am băgat în buzunar. Presimțeam că era vorba de o aventură de zile mari. — Ce s-a întâmplat cu zgomotul? am întrebat. — A, zgomotul? A fost prea tare, nu? L-am dat mai încet. Acum e bine, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fost o scenă dintr-o carte cu benzi desenate, aparatul s-ar fi zvârcolit în aer, dar așa ceva nu se întâmpla în realitate. Stătea cuminte pe măsuță, iar eu îl priveam și-mi vedeam de băutură. Lângă telefon se aflau briceagul, portofelul și cutia cea mare pe care o primisem cadou. Mă gândeam să o deschid și să văd ce conține. Dacă era ceva de băgat în frigider? Dacă se afla în ea vreo creatură sau ceva deosebit de important și urgent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu toate că n-aș fi avut motive. Mi-am rotit privirile prin cameră. Liniștea care mă învăluia mi se părea chiar stranie. Poate fuseseră scoase sunetele și de-acolo. Am încercat să-mi dreg glasul, dar a răsunat normal. Am luat briceagul și am bătut cu el în măsuță. Suna normal. După experiența pe care o avusesem cu desonorizarea, eram în gardă tot timpul. Am deschis fereastra de la balcon. M-am liniștit când am auzit zgomotul mașinilor și ciripitul păsărelelor. Ce bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
timpul. Am deschis fereastra de la balcon. M-am liniștit când am auzit zgomotul mașinilor și ciripitul păsărelelor. Ce bine! O fi evoluând lumea asta, nu zic nu, dar eu nu o pot concepe fără sunete. Am tăiat ambalajul cutiei cu briceagul. Foarte, foarte atent. Conținutul era acoperit cu niște ziare mototolite. Am desfăcut două sau trei și m-am uitat peste ele, dar nu prezentau nici un interes. Erau câteva numere Mainichi Shinbun apărute cu trei săptămâni în urmă. Am adus de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu aceea pe care o purtau lucrătorii de la gaze din Tokyo. Am întredeschis ușa fără să scot lanțul și l-am întrebat ce dorește. — Verificarea de rutină la gaze, zise el. — Așteptați puțin. M-am întors în dormitor, am luat briceagul de pe masă și l-am băgat în buzunarul pantalonilor. M-am dus să deschid. Nu-mi mirosea a bine. Abia cu o lună în urmă se făcuse verificarea gazelor. Bărbatul mi se părea și el cam straniu. M-am prefăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]