2,383 matches
-
Pofti-i-aș s-adaste căci lung drum bătut-au.../ La țărmul doririi să-i poarte mai lesne,.../ Cometa se face când Cruce când iesle!...” (Virgil Maxim, Nuntașul Cerului.Ed. Sălajul S.R.L. Zalău, 1992) Lacrimile Suferințelor sunt izvorul haric ce brodează pe veșmântul sufletului creștin taina suferinței și a bucuriei Neamului în urcușul credinței sale spre cer, spre demnitate, spre moarte, spre înviere: „Iisuse, plâng ogoarele sărace/ Și toate visurile Țării plâng,/ De când în lanțuri Neamul nostru zace./ Și-a ridicat
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor și dă fâlfâiri azurului cu un zâmbet angelic de cântare, bucurie, rugă, armonie și pace. Frumusețea împodobește sufletul curat pe care își brodează anii veșniciei dace, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului înnobilat, ca într-un Rug mistic al înălțării. Frumusețea cerului sufletesc umple enigmatica zare a ființei și a persoanei cu cântecul duios al inimii ca pe
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
în fuiorul mierii rugăciunii de taină și când crucea Cuvântului e aurită de grâul spicelor dacice mănoase, înfrățite în grăirile înțelepciunii prisositoare de bine, adevăr și iubire. Frumusețea este un drum senin, auriu desprins de pe streașina cerului pe care se brodează Verdele de brocard al Primăverii Imperiale, care așteaptă în prag solii Astrului înrourați în Ziurelii bălai, cu beteala bunelor vestiri în restul timpului ce curge vremii binecuvântate. Dan Puric-Românul frumos și iubitor de har care, a străbătut pe jos colinele
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
propria frumusețe. Dumnezeu stârnește Frumosul dumnezeiesc spre îndumnezeirea frumuseții umane. Îngerii reflectă frumusețea angelică peste azurul ce poleiește turlele semețelor mănăstiri. Omul întâi: Bărbat și Femeie a odrăslit Paradisului frumusețea risipind-o apoi pe pământ. Sfinții torc Caierul frumuseții sofianice brodând Patericul vieților alese. Martirii întrupează frumosul mucenicesc ca pe o îngemănare a Vieții. Sfinții Părinți, Monahii, Monahiile împletesc în rugă și cânt frumosul filocalic. Românul creștin ortodox are frumusețea duhovnicească a sufletului său primenit. Țăranul român creștin crește cu frumosul
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
astfel în deznădejde, în depresie, în brațele traumei căutând salvarea doar în sinucidere. Durerea celor fără credință nu capătă înțelegere, ci cârtire, se amplifică atingând culmea neputinței și chiar infirmitatea sufletului. Viața omului este țesută pe un petic de cer, brodat cu mireasmă de țărână, cu înălțări și frângeri, cu surâsuri și lacrimi, cu mângâieri și întristări, cu dorințe și dezamăgiri, cu bucurii și dureri, cu biruințe și înfrângeri, cu azur și cu sânge. De aceea dreptmăritorul creștin alege durerea înfiind
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
decât călugări. În țara noastră acest fapt este o tradiție milenară, iar excepția o constitue în mod expres schimnicele hrănite de corbi, ce trăiesc secular încă, în pădurile noastre, în micile pâlcuri rămase virgine din Grădina Maicii Domnului, pustnice care brodează în verdele codrului unda cerului isihastă. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi L-a coborât pe Fiul Său pe pământ. Negrăita iubire a creștinilor pentru Dumnezeu a înălțat pământul cu martiri, a îndumnezeit peșterile, pustiurile și munții cu milioane de cuvioși
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
ori pentru semantica lui, ci pentru spiritul religios-ortodox al cuvântului, duhul lui, exegeza hermeneutică, mireasma suavă a sublimului purtător de lumină harică, de preaplin ca dar al creației artistice. Cuvântul dac se îmbracă literar cu Iia țesută a literelor românești, brodate pe altița metafizică a cugetului peste care se răsfrânge nimbul de borangic al exegezei hermeneutice. Însumându-se Neamului său creștin, Bisericii străbune ortodoxe deci, primește lumina Logosului prin chemarea la actul creativ, iar prin darurile, energiile necreate ale Duhului Sfânt
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de
AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381202_a_382531]
-
frângeri au urmat sute de mii de biruințe.... IX. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEȘNICII CARPAȚI (POEM), de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. (Stihuri dedicate prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură, Iarna în veșmântul hlamidei de nea, Peste pământ, peste viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina lui Iisus. Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând, Edenul se așterne ca umbra sub Stejar, ... Citește mai mult (Stihuri dedicate prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură,Iarna în veșmântul hlamidei de nea,Peste pământ, peste viață se scutură,Peste bucuria din care sufletul bea.Pământ și Cer sunt în veșminte albe,Regală se așterne heralda promoroacă,Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic de țărână sfântă care a brodat veșnicia Străbunilor pe Marama primei Dimineți a Creației divine. Versul său se răsfrânge cum se răsfrânge cerul peste ape, soarele peste pământ, viața peste trăire, credința peste existență, harul peste suferință, suferința peste rugă, iubirea peste jertfa sfântă care o
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic de țărână sfântă care a brodat veșnicia Străbunilor pe Marama primei Dimineți a Creației divine. Versul său se răsfrânge cum se răsfrânge cerul peste ape, soarele peste pământ, viața peste trăire, credința peste existență, harul peste suferință, suferința peste rugă, iubirea peste jertfa sfântă care o
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
la piept un minunat buchet. Inima îi începu să bată cu repeziciune de parcă visa și nu se putea trezi din somn. Se ridică în picioare și privea cu încântare la fata care zburda printre flori, îmbrăcată cu o ie albă brodată cu fir roșu și cu poale albe învelite cu un șorț negru. Pletele îi cădeau pe umeri ca niște podoabe de aur, iar fața îi zâmbea ca unui înger. „Oi fi având vedenii! Nu-i de mirare, după atâtea nopți
LEGENDA LĂCRIMIOAREI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381237_a_382566]
-
obsecvioasă,Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,Prin faldurile sorții rămânem cascadorii....... II. AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
o apă cristalină, Pe luciul său, grimasele lipseau, Acrobații secundele făceau, Dar șnurul e prea firav să mai țină... (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult Aveam cândva doar nuferi în privire,Petale se brodau în ochii mei,Pe trupul meu, suave flori de teiîși împleteau parfumul în neștire,Iar frigul arctic - un bătrân sihastru,În oaza-mi vie, nenăscut părea,Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru.Ce plin de sensuri
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
zâmbind, Eu îmi aprind grav, teatral, o țigară, Mă plimb pe aleile parcului, astăzi, sordid, Teiul mirat m- așteaptă, parfumul lui mă-nfioară. Nu-i chiar nimic de spus, nu mai e, Sfâșiat, trandafirul, părăsit și uitat, Doar lacrimi calde-mi brodează pe ie, Mi-e dor de noi și pledez" vinovat"... Referință Bibliografică: SENTIMENTALA / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2013, Anul VI, 05 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SENTIMENTALA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380842_a_382171]
-
un aplomb rebel. Agilitatea să nu este una de balerina, ci una de felina. Ana a României nu răspunde vieții și lumii, ci le provoacă. Gata mereu să se alăture unei demonstrații de stradă, Regina preferă să călăreasca decât să brodeze, să meargă cu jeepul sau cu bicicleta în loc să gătească, să facă tâmplărie în loc de conversație de salon. Reginei îi place fotbalul, preferă bocancii pantofilor cu toc și se simte stingherita în rochii lungi, cu diadema pe cap. Uneori, în compania ... Citește
CORNELIA CURTEAN [Corola-blog/BlogPost/380753_a_382082]
-
un aplomb rebel. Agilitatea să nu este una de balerina, ci una de felina. Ana a României nu răspunde vieții și lumii, ci le provoacă. Gata mereu să se alăture unei demonstrații de stradă, Regina preferă să călăreasca decât să brodeze, să meargă cu jeepul sau cu bicicleta în loc să gătească, să facă tâmplărie în loc de conversație de salon. Reginei îi place fotbalul, preferă bocancii pantofilor cu toc și se simte stingherita în rochii lungi, cu diadema pe cap. Uneori, în compania ... XXII
CORNELIA CURTEAN [Corola-blog/BlogPost/380753_a_382082]
-
parte în cugetul său! Tăria lor însă e dată de voința și credința cetățenilor! Tiberius îi privi îngândurat dar nu spuse nimc. Se întoarse în mijlocul sufrageriei și se așeză din nou pe o canapea luxoasă pe a cărei tapiserie era brodat în aur vulturul Romei. -Ce credeți magistre, care va fi destinul acestui Iisus din Iudeea? întrebă el. -Dumnezeu nu poate avea destin magnifice! El este creatorul a toate. El stă deasupra întrebărilor omenești! Totuși ceva se va petrece probabil. Bunicul
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
și sfintele răzvrătiri ale duhului dreptății. Cuvintele noastre carpatine sunt Magii de lumină care-nsoțesc alaiul de nuntă al Limbii noastre dacoromâne, gătită în princiarele sale straie populare: toarse din aurul duhului, urzite din azurul agoniselii, țesute din argintul rugii și brodate pe purpuriul jertfei. Limba cuvântului, ca un clopot al gândului trebuie să cheme la viață, la trăire, la înnoire, la înfrumusețare, la mărturisire, la o continuă sărbătoare. Inima este altarul Dragostei și amvonul luminii Cuvântului în care înmuguresc mărgăritarele sublime
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
zglobiu al Rândunelelor, din cinul monarhic al Albinelor, din spicul de Grâu pecetluit în Pâinea cea de toate zilele, din lacrimile sublime ale Viței de Vie, urzit de legănatul Mamelor în veșnicia Neamului, țesut cu fior din jertfa mucenicilor și brodat din apoteoza poeților creștini. Fiecare cuvânt are nuanța harului său: de lumină, de adevăr, de zidire, de înțeles, de dreptate, de unitate, de rug mistuitor, de comuniune, de veselire, de laudă, de bucurie, de cântare, de binecuvântare, de mărturisire, de
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
așezat în mormânt, înfășurat în giulgiuri, ca un nou-născut, ca într-un cocon, din care va ieși Înviat, este fidelă perspectivei ortodoxe asupra Patimilor și Învierii Domnului. Sfântul Epitaf bunăoară, este o bucată de pânză pe care este pictat sau brodat Trupul Domnului Iisus Hristos, iar pe margine este scris troparul: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgi curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou, îngropându-l, L-a pus". La slujba de
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
ascundă identitatea, așa cum se întâmplase până atunci, iar Hasim veni însoțit de câțiva dintre oameni săi. Ponțiu Pilat îl aștepta deja în loja micii arene din Manahat. Negustorul își făcu apariția îmbrăcat într-un scump costum arab de culoare albă, brodat în fir de argint. Procuratorul venise îmbrăcat în ținuta sa militară impecabilă inclusiv lorica segmentata, peste care era înfășurată toga din cea mai pură lână. -Neîntrecutul meu Hasim! spuse el apucându-i brațele. -Bine v-am regăsit mărite procurator! exclamă
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
se făcuse semn să se apropie. Magistrul persan era un bărbat de statură mijlocie. Îmbrăcat conform rangului său, acesta părea a fi un rege ori un prinț al orientului. Straiele sale lungi până la pământ dintr-o țesătură foarte scumpă erau brodate cu fir de aur reprezentând înflorituri orientale. La gât se zărea cămașa scumpă de mătase ieșind de după gulerul rotunjit și brodat cu raze aurii, iar brâul din catifea verde se zărea și el dincolo de pulpanele hainei sale. Degetele mâinilor sale
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
în fața lor un om cu un rang foarte înalt în Persia. Pe spatele mantiei sale din purpură violacee se putea zări o fumoasă broderie care închipuia cerul, unde soarele, luna și planetele erau reprezentate printre stele. Acolo undeva printre stelele brodate cu grijă se afla una deosebită de celelalte, având opt raze și care era cusută în mici perle în mijlocul cărora se afla un diamant. Alături se afla soarele brodat în fir de aur și luna în fir de argint. Cei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]