1,242 matches
-
strig de două ori la masă, gata restaurantul s-a închis, și tu, Daniel, ce te zgâiești la mine? poate vrei să-ți ard una... Conflictul meu cu tata s-a extins, cuprinzând-o și pe Luchi, ceea ce a spart buba. Tata se văicărea acum din ce în ce mai des că nu știa cum să procedeze cu mine și într-o dimineață m-a vârât la școala de corecție după ce mi-a explicat că asta era spre binele meu. Probabil, Luchi apăsase cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de bărbat. Asta a fost Gelsomina... Takamori se aștepta s-o vadă pe sora lui mișcată până la lacrimi. Ascultă, continuă el cu un aer grav. În viață mai trebuie să și pierzi, să fii și mână spartă. Tocmai aici e buba cu tine. Îi aruncă iute o privire, să vadă cum reacționează la vorbele lui de duh, dar ea râdea. — Prostii. Chiar ești demodat. Cred și eu că vă convine, vouă, bărbaților, să gândiți așa. Dacă nu o înțelegi pe Gelsomina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să-l ridice. De regulă, i-o iau Înainte. Vorbesc cu alte femei despre soacrele lor, iar problemele sînt mereu aceleași: nu cred că soțiile sînt destul de bune pentru preaiubiții lor fii. Dar eu și Linda nu avem problema asta. Buba este că ea nu știe cînd să se retragă și să Îmi dea, să ne dea, timp să respirăm. Deci, deși există momente În care Încheiem un fel de armistițiu, acesta nu pare a dura prea mult. Linda face mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noapte. Blestemată să fii și blestemat să fie rodul pântecelui tău. Se cutremură la gândul răutăcios că și Emma - peste vreo douăzeci de ani - avea să devină ca și mama ei. O babă acră și plină de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub roțile unui autobuz decât s-o mai suporte. Emma, În curând informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu burta revărsată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de miel și ouă roșii, a băut o cană de vin și a cântat în rând cu toată lumea Dă-ne, Doamne, viață multă/ Și să-avem ce pune-n burtă. Vătaful a venit la el și i-a privit de aproape bubele de pe gât. Apoi l-a îmbrățișat și i-a îndemnat și pe ceilalți să uite de necazul care dăduse peste Pampu, nu era nimic rău, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne curăță toate păcatele. Spătarul a trimis la masa slugilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-l pună în inferioritate. Își dădea seama că ar fi putut să ducă singur cele trei vase, dar îi plăcea să-l vadă asudat și chinuit de efort pe băiatul blond și umflat care acum îl trata cu tot respectul. Bubele de pe gât aproape că nu se mai cunoșteau. Se făcuseră ca două puncte maronii, abia vizibile. Popa Barbu era de părere că, orice ar fi fost, ieșise de mult din el. Pampu era iarăși ca înainte, poate nu tocmai la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire albe în barbă, cu obrazul rozuliu, denivelat de urmele bubelor. Ochii micșorați de vârstă purtau o privire obidită, de om învins. Se ruga în țărâna drumului ca Dumnezeu să-i ierte păcatul cel mare și ascuns, pe care nu putuse să-l povestească nimănui: vânzarea lui Pampu, drumul prin livada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin postul Crăciunului până aproape de Paște. În mănăstire se țineau slujbe, iar oamenii credeau că stafia lui Dracula stăpânește încă locurile. După incendiul care a făcut scrum icoana făcătoare de minuni, duhul necurat s-a strecurat în călugări, lăsând două bube roșii pe gâturile lor. Starețul a trimis vorbă la Târgoviște, la palat și la mitropolit, a cerut ajutorul altor mănăstiri și a aprins o cruce mare, făcută din busuioc uscat și crengi de salcie, care a ars un ceas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spusese Andrei, sprijinit cu o mână de biroul negru, poate mă aștepți să termin cu băiatul ăsta, care e pentru angajare, și ne repezim undeva, poate la mine, ce zici? Scurtăm relația. - Adică? Giulia își fixase privirea pe cele două bube mici de pe gâtul lui. - Adică poate ne-o și tragem, spusese și-o privise cu buza de jos făcută guler pe lângă dinți, încât Giulia nu știa dacă glumește, și până să-și revină din uluială, Andrei Ionescu aruncase mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am aici pe gât, îi arătase Bobo, în timp ce se cuibărea în celălalt fotoliu. Ai mai văzut așa ceva? Pe Giulia o trecuse un fior iute, ca o pișcătură, pentru că își adusese aminte de gâtul lui Andrei, la fel, punctat de două bube mici, ca niște neghine. - Da. - Tu vorbești serios? Unde? Mă interesează în cel mai înalt grad. Eu am făcut chestiile astea în timp ce examinam o pacientă care avea exact așa, două înțepături, și pe urmă am mai văzut la cineva. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i-a întărit credința că înțepăturile meritau atenția lui. La Spitalul de Urgență a fost adus un senator. Omului i se făcuse rău chiar în fața spitalului. Leșinase, era stors și nici nu mai putea să vorbească. Pe gât avea două bube, de parcă i-ar fi fost înfipte două ace cu gămălii roșii. I-au făcut analizele și părea otrăvit. Au trimis probele de sânge la Cantacuzino, dar senatorul a murit. Zogru își pierduse o sumă de timp cu acest bărbat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit și l-a amenințat că-l blesteamă să-și piardă bărbăția și să se umple de bube și atunci el a jurat să nu se mai atingă niciodată de fetele lui și să-și spele vina într-un fel. Le-a cumpărat Adei și tuturor fiicelor lui - chiar și Zilpei și Bilhei, pe care le-a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar ăsta i-a fost, totuși, norocul, pentru că i-au dat drumul și nu l-au mai reeducat, că atunci nu și-ar mai aminti nimic din viața lui de dinainte, pe când așa s-a schimbat doar la față de la bube, dar atât de mult încât devenise de nerecunoscut, și de-aia moare de rușine, și de-aia nici scrisori nu mai scria, și de-aia nu mai are nici curaj să ne viziteze, pentru că-i e frică de ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
poate. CĂLĂUL: Ba se poate, se poate... Ce știi tu? O să iasă foc și pară. O să ni se înnegrească fețele! O să ne cadă părul și dinții! Sunteți nebuni! O să ne scufundăm cu burta în sus. Ascultați-mă și pe mine. Buba nu e coaptă. E prea devreme. Să se plângă după ora unu. Ăsta nu e timp să te plângi. Să se plângă după execuție. GARDIANUL: Lașule! Fricosule! Huo! Tu, care-ai căsăpit atâtea capete, să te temi, tu... care-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocotește. Auziți clăbucii? Fierbe zeama în el, se înroșește. Dă pe afară. Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați-vă înăuntru... Stau bubele acolo, pline de venin... Stau să crape... ARTUR (Privind.): Da, da... Ăștia înghit cu tot cu bube... Au firimituri negre de pâine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați-vă înăuntru... Stau bubele acolo, pline de venin... Stau să crape... ARTUR (Privind.): Da, da... Ăștia înghit cu tot cu bube... Au firimituri negre de pâine pe cerul gurii... GUFI: E vina mea. Eu le-am dat de mâncare. ARTUR: Nu trebuia. GUFI: Am greșit... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați-vă înăuntru... Stau bubele acolo, pline de venin... Stau să crape... ARTUR (Privind.): Da, da... Ăștia înghit cu tot cu bube... Au firimituri negre de pâine pe cerul gurii... GUFI: E vina mea. Eu le-am dat de mâncare. ARTUR: Nu trebuia. GUFI: Am greșit... Am crescut trei șerpi la sânul meu. Era cât pe ce să mă sugă de viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lăsat al dracului. GRUBI: Mai puțin și se dă peste cap. O să crape. Ha! Ce-aș mai râde să crape și să-i împroaște. (Cei doi se așază pe marginea gropii și privesc în adânc.) BRUNO: Chiar! Să se spargă buba... GRUBI: Uite-o! Uite-o! Ei cred că se poate cu bruftuluiala. He! S-au mocoșit degeaba, s-au urcat degeaba până sus. BRUNO: Dă-i ’ncolo! GRUBI: Mi-e frică. Înțelegi? De aia. BRUNO: Dă-i în mă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rost să plecăm de aici. VOCEA LUI BRUNO: Vedem noi. (Pe fondul sunetelor, vocilor și întâmplărilor din groapă cei doi bărbați au dialogul următor.) PRIMUL BĂRBAT (Privind încordat în groapă.): Ăștia au să rupă ceva pe acolo. Au să spargă buba. AL DOILEA BĂRBAT: Las’ s-o spargă. PRIMUL BĂRBAT: N-am mai văzut de mult doi țicniți ca ăștia. AL DOILEA BĂRBAT: Uită-te la noi. PRIMUL BĂRBAT: Ce vrei cu asta? AL DOILEA BĂRBAT: Stăm aici degeaba. PRIMUL BĂRBAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ar trebui să vă dea voie să faceți chestii d-astea și mai ales în văzul lumii. Râd ăștia de voi. AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți doi proști. Amândoi sunteți proști. Astea nu sunt chestii care se spun. Asta e o bubă care nu trebuie spartă. PRIMUL BĂRBAT: Așa vreți voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă ia dracu’! PRIMUL BĂRBAT: Chiar! AL DOILEA BĂRBAT: O să muriți înghițiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai ales în văzul lumii. Râd ăștia de voi. AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți doi proști. Amândoi sunteți proști. Astea nu sunt chestii care se spun. Asta e o bubă care nu trebuie spartă. PRIMUL BĂRBAT: Așa vreți voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă ia dracu’! PRIMUL BĂRBAT: Chiar! AL DOILEA BĂRBAT: O să muriți înghițiți de buboiul ăsta, o să crească ș-o să dea năvală peste voi. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
arunce în groapă... Abia în acest moment groapa primește o semnificație, ea devine, nu-i așa, o victimă, o mocirlă, o groapă a pierzaniei... Pe de altă parte e interesant de văzut cum reacționează spectatorul la vederea lăturilor... Aici e buba! (Către PENDEFUNDA care se apropie.) Hai, Pendefunda, arată-i domnului cum ai făcut. FETIȘCANA: Întâi și-ntâi ar trebui să-i spunem că eu reprezint un fel de laitmotiv al piesei... BRUNO: Lasă, aruncă lăturile... FETIȘCANA: Nu se poate, Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
secătură ești... Vai, ce secătură ești... Dacă știam că ești așa o secătură, vai, cum te mai puneam să-ți lingi rahatul și să-ți sugi limba... Vai, cum te mai puneam... Te-aș fi pus să-ți lingi toate bubele, să ți le lingi și să te otrăvești cu ele... Vai, cum te mai puneam... PARASCHIV (Cântă; scuipă; tușește.) MACABEUS: Da’ nici tu nu mai ai mult... PARASCHIV (Furios.): Ce-ai zis? MACABEUS: Am zis că nici tu mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
genunchi în fața lui și el a spus minciuni. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știam că îngerii spun minciuni. IOANA: Toți îngerii spun minciuni dacă stai în genunchi în fața lor. Să nu stai niciodată în genunchi în fața lor. Uite, eu aram o bubă pe genunchi. (Îi arată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce frumoasă e! (Întinde mina.) IOANA (Speriată.): N-o atinge! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te doare? IOANA: Nu mă doare. Dar nu vreau să se murdărească. (Șoptit.) E amintire de la mama. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iau când și când la bătaie cărându-și pumni și picioare atât unii altora cât și maiștrilor care pășesc prin tuneluri de colo-colo cu pas larg, păzind ca treaba să meargă strună. Iar în ochii femeii spălăcite, o blondă cu bube, de la mașina de găurit nasturi, în ochii ei nici albaștri nici verzi se distilează o rază X, un venin fără pereche, scopul oricărui plan cincinal, și psss! Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină și-o răstoarnă, ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]