704 matches
-
într-un răs metalic care o cam sperie pe Ela. Cosmos: Am făcut fotografia cu infraroșu cănd mestecai în borșul cu fasole. Roboții izbucnesc iar în răsul metalic cunoscut. Ela: Mă..., mă, tu vrei să duci în Universul vostru o bucătăreasă sau o doamnă ca mine?! Am un album cu 78 fotografii, îl țin într-un sertar din biblioteca profesorului nu în bucătărie. Ela aduce albumul, îl așează pe birou. După ce se termina “vizionarea”: Ela: Ei, spune care îți place? Pe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
bucătăria și, mai ales, borșul de fasole! Ela: Deci să aleg clonarea, nemurirea și să colind Universul cu tine?! Cosmos: Găndește... Ela: Nu găndește, ci am găndit deja. Cosmos mulțumesc de oferta ta cosmică, dar prefer să rămăn pe Pămănt, bucătăreasă și muritoare. și dacă sufletul meu se ridică la ceruri, îți promit că-ți fac o vizită. Să-mi lași adresa și codul tău de nemuritor. Păstrează fotografia. Ela iese. Cosmos: De ce Evelin n-a făcut oamenii nemuritori și fără
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de-a treia fiind învățătoare și măritată cu un inginer agronom, Ivanov, la Caracurt, o comună de albaneji. Se servea cu o jumătate de porție, numai bine pentru punga mea. Jumătatea însă creștea în farfurie cu suplimentul de bunătate al bucătăresei. De cele mai multe ori eram însă invitat la masă de doamna Uzunov, fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică. Avea o fetiță, Milăcica, de câțiva anișori. In sfârșit, sosirea la revizorat a directorului școlii din Galilești, Iancu Antoniu, mi-a deschis
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
emoția revederii și dragostea ce și-o purtau. Într-un târziu, după alintările atât de plăcute, Cecilia rupe tăcerea. Cum ți-a venit ideea aceasta? — Mi-era foarte dor de tine. —Mă scuzi că m-ai găsit în situație de bucătăreasă, dar... —Ești și mai apetisantă așa, îi sărută din nou buzele nelăsând-o să-și continue scuza. Poți să mergi în cameră să te uiți la televizor până împachetez ultimele sarmale. Le pun la fiert șiapoi putem sta de vorbă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și se descurcă. De ce nu ți-ai luat una descurcăreață? De ce mai luat pe mine, o bleagă, care să-mi mănânc viața cu tine, un pretențios și numai bun de gură. — Pretențios că cer să faci mâncare? Voi aduce o bucătăreasă ca să te scutesc. — Să aduci una tinerică să ai cu cine te distra. Iar începi cu prostiile? Iar, că tu te crezi grozav iar pe mine mă consideri o puturoasă. Dar ce faci tu, de fapt? — Asta fac de fapt
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
brânză în cantități mari. Le va plăcea și copiilor. —Mai ales Florinei. Ce faci acolo? — Pregătesc niște fructe pentru dulceață. — Hai să ne odihnim puțin. Ne uităm la televizor, mai răsfoim presa și mergem la culcare. Ca să-ți iei altă bucătăreasă cum m-ai amenințat cândva, îl necăjea Cecilia. Matei se duce în bucătărie, o imobilizează, privind-o drept în ochi și-i spune. Crezi c-aș mai găsi o bucătăreasă cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
răsfoim presa și mergem la culcare. Ca să-ți iei altă bucătăreasă cum m-ai amenințat cândva, îl necăjea Cecilia. Matei se duce în bucătărie, o imobilizează, privind-o drept în ochi și-i spune. Crezi c-aș mai găsi o bucătăreasă cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută la toate? Un Casanova ca tine găsește câte vrea. Ia spală-ți mânuțele astea delicate frumos, o duce la chiuvetă și i le spală ei ștergându-le cu șervetul de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de apă, dar poate și a spumei de șampanie ce se Împrăștiase-n jur, deasupra artezienei apăruse un curcubeu În miniatură. Același chelner sau poate altul ieșit de bucătărie (pe care stomatologul, În marșurile lui, o frecventa destul de des, ciupind bucătăresele de fund sau Înghesuindu-le În corset bacșișuri În valută) venise și Îi Întinsese un prosop de culoare purpurie. Atunci Noimann se urcase pe marginea de marmură a artezienei și, cu mâna stângă ridicată deasupra capului, imitând cumva un senator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Simți o lovitură ca de baros. NOUA CEASURILE PARCĂ SE TÎRAU ÎN DIMINEAȚA ACEEA. ÎMPĂRĂTEASA PĂȘEA PRINTRE OGLINZILE ÎNȘIRATE PE PEREȚI. ERA O TÎNĂRĂ ÎNALTĂ ȘI BINE FĂCUTĂ. LA UN MOMENT DAT GÎNDI: "CE ÎNCORDATĂ PAR, CA O AJUTOARE DE BUCĂTĂREASĂ TRUDITĂ PÎNĂ LA EPUIZARE. ÎNCEPE SĂ-MI FIE MILĂ DE MINE ÎNSĂMI ȘI PARCĂ REGRET TOATE ACȚIUNILE ASPRE PE CARE SÎNT SILITĂ SĂ LE ÎNTREPRIND. ÎMBĂTRÎNESC". Și chiar se simțea mai bătrînă. Pentru a nu știu cîta oară, aprinse unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tăi, poate scapi de tristețe", nu a scăpat, a văzut casa cu alți ochi, o ajuta pe directoarea Casei la administrarea acesteia, nu aveau bani, nu aveau de niciunele, femeile de serviciu erau tot mai obraznice și mai fără suflet, bucătăresele, în cârdășie cu tot restul personalului, furau mâncarea de la gura copiilor, aveau copii care nu se ridicau din pat nici la șase ani, unii trebuiau legați de pat ca să nu se mutileze, alții arătau ca după Hiroșima, puțini erau sănătoși
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înconjurată de o liotă de copii, își imagina că este la Scala din Milano, la început cânta melodii cunoscute, apoi asculta vocea din creierul ei, rând pe rând au ieșit la geamuri educatoarele și infirmierele, apoi femeile de serviciu și bucătăresele, apoi s-au adunat toți oamenii din cartier, copiii stăteau hipnotizați, la unii a început să li se întărească părul, copilul care se izbea cu capul de pereți a putut fi dezlegat pentru prima oară, a adormit cu mânuțele pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
asigură el, ca și cum, în vremile acestea, caii ar fi început să consume hoituri de câini. Nicanor se deșertă de îngrijorare, respirând șuierător, ca un burduf de cimpoi, și îi făcu vânt lui Marin Tărniceru, înapoi în post. Degrabă, comandă Nataliei, bucătăreasa-șefă, Janei, Mariței, Cătălinei, Zenoviei, Catrinei, Carolinei, Bertei, cea sfioasă și bălaie, să umple masa de garafe pline ochi și împodobite cu salbe de floricele, împrejurul gâtlejurilor prelungi. Se grăbiră să execute comanda, în cinstea copilei, care intra pe poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cel cu panarițiu la degetul mare că i-ar sta mai bine pavazat cu un sugel, ca un felinar aprins, la un ochi. Constatând că Jana fuge de el, Chirpic o luă la învârtit pe Natalia, șefa peste cele șapte bucătărese. Deși cumnatul lui Nicanor și alți comeseni dezbăteau, cu tărie, problema monopolului de stat al alcoolului, instituit de statul de democrație populară, Iuga nu-l scăpa din ochi pe Chirpic, care, dezlănțuit, în felul lui, lângă agera bucătăreasă-șefă, Natalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cele șapte bucătărese. Deși cumnatul lui Nicanor și alți comeseni dezbăteau, cu tărie, problema monopolului de stat al alcoolului, instituit de statul de democrație populară, Iuga nu-l scăpa din ochi pe Chirpic, care, dezlănțuit, în felul lui, lângă agera bucătăreasă-șefă, Natalia, cea mereu doritoare să fie scoasă la joc, tropotea dezlânat și mereu în contratimp. Îl sfătui cu hazlie îngrijorare: Măi, Faraoane, joacă, bre, mai repede, că acuși se termină iar cântecul! Ia vezi! îi adresă el o strigătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor. În răstimp, parfumurile miezului fraged mâlul roșu, ca steagul Partidului difuzaseră în fiecare, astfel încât, cu toate că soarele scăpăta spre apus, poftele mesenilor de la Goldana se întețiră și mai aprig. Primul care dădu semnalul insatisfacției a fost Chirpic de la Kotonoaga, care evocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dinți. Ieși dezolat și mânios, mai mânios decât atunci când, la un restaurant de cinci stele din Brooklin, în ciorba servită de către un chelner în vestonul lui alb și scrobit, ar fi găsit înotând un fir creț din părul pubian al bucătăresei. Întră în biroul lui și închise bine ușa după el. Se zgribuli imediat, de cum intră: E frig, își zise Profesorul. Probabil oi fi uitat deschisă fereastra... Palpitând molatic, flăcările din șemineul cu horn clădit din pietre îi dauriră ușor trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și repartiție. La „Calu’ Bălan“. Slab. Aveam pretenții mai mari pentru că, într-adevăr, cunoșteam. În alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem la „Budapesta“, am rămas singur la bucătărie, unde erau trei bucătari și-un ajutor, plus bucătăreasa șefă. Eram singur. Făceam - tochituri, ciorbe, fripturi de toate felurile, salate. Am făcut și prăjituri. Când am fost mic și n-am avut ocazia să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o săptămână, o lună, nu știu. Nu am ciupit niciodată. Mi-a dat, odată, o gâscă, mi-a dat bucătăreasa șefă o gâscă, unde-am făcut practica, am luat gâsca. Mi-a dat două pungi cu castraveți. Acolo puteam să mănânc orișice vroiam eu, puteam să-mi pregătesc absolut orice vroiam. N-aveam de ce să fur. În timpul liber, făceam alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
femeia, are și gropița-n bărbie ca tat-su, m-a desfășat s-arate că-s dotat de mic, a pus mesele cap la cap, a cinstit pe toată lumea, au cântat și m-a uitat acolo, de m-au găsit bucătăresele orăcăind pe-un scaun... Acu’ l-au regulat pe directorul de la Mătase, nomenclaturist țeapăn, nu? Iar el e-atât de tont, încât nu s-a băgat la nici un partid, a ținut-o pe-a lui... „Bă, comunizmu’ n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vede. Dar eu nu cred că-l doare capu’, că n-are altceva mai bun de făcut decât să numere câte țigări a fumat Vasile, de câte ori a înjurat de Paște și de cruce, dac-a ciupit-o de cur pe bucătăreasă la ultima nuntă. Da’ ce, Dumnezeu îi învățător de țară, să te dea de urechi afară din clasă pentru c-ai scos limba și l-ai înjurat pe ăla de-alături de mâne-sa? - Și mie-mi vine greu să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul, iar ea se aventura tot mai departe. Îndepărtându-se, începea să viseze cu ochii deschiși. Era bucătăreasa regală dintr-un mare regat, își închipuia. Acolo, în vreun vechi oraș-port, vânători fără scrupule, aventurieri temerari, flote și armate întregi stăteau la chermul și la comanda ei, era atenți la fiecare ordin, la fiecare capriciu al ei. Și, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ciocănel. Era cea de-a șasea noapte pe care mi-o petreceam în apartamentul ei și, ca de obicei, gătise o cină care era aproape necomestibilă. Nu trebuie să o mâncați, să știți, zisese ea. N-am fost niciodată o bucătăreasă prea bună. — N-am fost niciodată oaspete la cină, îi replicasem eu și mâncasem aproape tot, nu din politețe, ci pentru că îmi era foame și învățasem în tranșee să nu fiu prea mofturos la mâncare. Acum ea închise dulăpiorul gramofonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prost administrat, unde medicamentele expiră și aparatele se învechesc înainte de a fi scoase din cutiile lor. Unde totul se petrece sub anestezie și lucrul cel mai viu este șoarecele care din când în când traversează bucătăria și le face pe bucătărese să țipe. Fiecare din noi, Angela, visează ceva care să scoată din țâțâni lumea lui obișnuită. Îl visezi stând pe divan, așezat comod în mijlocul beneficiilor pe care viața ți le adaugă zi după zi. Dintr-o dată, împins de o ridicolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ingrid Îi luase astfel și mințile, prostindu-l aproape de tot, nu se mai recunoștea; ar fi putut să sfîrșească urît. Dar cine termina bine? Poate Thomas ajunsese la o anume dependență; Ingrid aducea siguranță. Nu Îl Înșela, gătea ca o bucătăreasă, păstra ordine și curățenie, cîștiga mai mult decît el. Era frumoasă; ar fi putut, cu nu prea mulți ani În urmă, să ajungă top model și, Într-o astfel de situație, Thomas poate nu ar fi Însemnat pentru Ingrid mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
degrabă scrumieră! Și Augusto se întoarse acasă. II Când valetul îi deschise ușa... Augusto, care era bogat și singur, întrucât bătrâna lui mamă răposase în urmă cu abia șase luni înaintea acestor întâmplări mărunte, locuia cu un valet și o bucătăreasă, slugi ale casei de multă vreme și descendenți ale altora care slujiseră tot acolo. Valetul și bucătăreasa erau soț și soție, dar nu aveau copii. Când valetul îi deschise ușa, Augusto îl întrebă dacă venise cineva în lipsa lui. — Nimeni, domnișorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]