3,671 matches
-
complet. Se răsucește doar în eternitate precum acel mister pe care fiecare copil îl poate face dar nimeni nu l-a dezlegat până acum: bucla lui Moebius, spațiul cu o singură suprafață. Frumoasă dar și foarte incitantă această metaforă a buclei, una dintre multele ce pot fi găsite în carte și, de ce să nu recunosc, absolut specifică stilului lui Zoltan Terner, un scriitor ale cărui rânduri, departe de a ne explica problema abordată, ridică atât de multe întrebări, încât puțini sunt
REALISMUL INCREDIBIL AL EXISTENŢELOR DE SUB POD de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351890_a_353219]
-
află în permanență în acțiune, era un mod extraordinar, din punctul ei de vedere, de a se detașă de orice alte probleme. Detașarea, însă, lua sfârșit odată cu finalul deplasării. Întoarsă acasă, primul ei gând extra-afaceri se îndrepta spre actorul cu bucle negre, angelice, cu ochi scânteietori ca niște bijuterii de onix și cu trup de zeu. Făcu un duș fierbinte-înghețat-fierbinte, se înfășură în halatul din mătase japoneză cu imprimeuri de cocori în zbor și se așeza confortabil în salonul japonez, pe
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
în inima mea, călcai prin nori, pe turme de crini, prin ierburi virgine, în asceza unui amurg sentimental, între izvoare și mare, culoarea părului tău lung se făcea aer de noapte, viscol de val, prin somnul vameșilor treceau încolonate culorile buclelor tale, piciorul clintit prin iarbă răsuna ca aroma-n somnul meu pierdut. umbra lui Holderlin plutea peste noi și ne blestema, curgea întunericul și abisul și steaua curgea către stingerea sa numai noi eram fericiți cum vine fericirea din neant
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
ce s-a ales de” peda” Kiss. Pedagogă, zeci de ani, la un internat de fete, “peda”Kiss, a ieșit la pensie...tot domnișoară. Minionă, mereu elegantă și foarte severă, femeia era spaima celor mici și modelul celor mari. Nicio buclă rebelă, nicio cută la haine...mereu impecabilă, perfect rujată, cu pantofi îngrijiți și bluze de mătase. Era o apariție...din alte vremuri. Singurul lucru care „o umaniza” era pasiunea ei pentru ...fumat! Avea o voce plăcut-tabagică și n-ar fi
LA MARGINEA TIMPULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352470_a_353799]
-
douăzeci. Purtau niște rochii lungi, din fâșii de cânepă semitransparentă, legate la mijloc cu niște curele împletite din piele neagră. Sânii, nu prea mari, dar fermi, tresăreau ștrengărește la râsetele și chicotele fetelor. Părul lor sclipea sub razele soarelui, iar buclele uneia îți luau privirea cu apele fascinante de un azuriu-violet. O șuviță împletită îi era răsucită în jurul capului, în semn de coroniță, iar în partea dreaptă, părul îi era prins cu o clamă rotundă, probabil din argint, sau poate chiar
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
la Grecia antică - lumină difuză, doar câteva obiecte (de fapt, o încăpere goală în care se află o lampă și un divan, model cunoscut astăzi ca ‘recamier’). În această pânză, ea poartă o rochie tunică și are părul coafat în bucle. Sculpturile lui Antonio Canova o înfățișează pe Juliette ca una dintre grații, acoperită de voaluri diafane. Iubită de toți „Avea o minte ce nu strălucea prin ea însăși, dar care-i făcea pe alții să strălucească. Avea un talent special
JULIETTE RÉCAMIER, O FEMEIE CA ORICARE ALTA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350641_a_351970]
-
1837-1838), Gregorius Iakabus (1838-1839) și Ludovicus Kovács (1839-1840 și 1840-1841). Gimnaziul din Zlatna Iancu îl absolvește la vârsta de 17 ani, cu rezultate foarte bune. La terminarea gimnaziului el este descris ca fiind un adolescent bine făcut, destul de înalt, cu bucle blonde și ochii de culoare deschisă. Avram Iancu este înscris apoi, în anul 1841, în clasa superioară de umanități la Liceul Piariștilor din Cluj. Tot aici va absolvi și cele două clase de filozofie. Din certificatele cursului de filozofie reiese
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
împreună cu mine, pentru că Tu ai suferit împreună cu mine.” Reporter: Mântuitorul ne face o promisiune fantastică: “Eu și Tatăl vom veni la el și vom locui împreună cu el.” Sunt cuvinte de o putere inimaginabilă, ceva extraordinar. Aici, în pribegia noastră prin bucla deșertăciunii, să putem merge de mână cu Dumnezeu, iar uneori, în locurile cele mai dure și mai grele, să fim luați în brațe, chiar dacă nu ne dăm seama, și chiar dacă avem impresia că am rămas singuri. România este pe primul
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
unui alt spirit îi inundă trupul. La prima vedere era un magazin de antichități ca toate celelalte. Déjà-vu. Cuprinse dintr-o privire încăperea nu prea spațioasă. Părea că se mărește cu fiecare pas al său. Ca o dilatare într-o buclă a spațiului temporal. Câteva persoane răzlețe, admirau în tăcere mărfurile diverse. În spatele tejghelei, bătrâna doamnă, în haine viu colorate îl întâmpină cu voce joasă. -Te așteptam. -Poftim? Femeia îi înmână un inel cu mai multe chei. Bărbatul în blugi, cu
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
iar cade! Fac cu ochiul și zâmbesc publicului! Cânt și aplic spontan un bobârnac șmecheresc marginei pălăriei de Arlechin. Cânt! Pălăria iar cade pe ochi. O prind din zbor. Ridic pălăria din cap, o rotesc ca un cowboy, lăsându-mi buclele răvășite, ca ale unui Arlechin adevărat. Pălăria cade, mă răsucesc în timp ce cânt, mă învârtesc, mă aplec ca și când aceasta ar fi făcut parte din coregrafie. Ridic căciula, cânt, o arunc în sus să conving și mai mult publicul că stăpânesc foarte
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
iar cade! Fac cu ochiul și zâmbesc publicului! Cânt și aplic spontan un bobârnac șmecheresc marginei pălăriei de Arlechin. Cânt! Pălăria iar cade pe ochi. O prind din zbor. Ridic pălăria din cap, o rotesc ca un cowboy, lăsându-mi buclele răvășite, ca ale unui Arlechin adevărat. Pălăria cade, mă răsucesc în timp ce cânt, mă învârtesc, mă aplec ca și când aceasta ar fi făcut parte din coregrafie. O ridic, cânt, o arunc în sus să conving și mai mult publicul că stăpânesc foarte
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]
-
cu ochi de migdal femeie am înțeles de ce dreptul a dispărut tija balanței bucuriei pentru o vreme acum adaugi a doua fundă roz conturului sânului stâng zâmbești sub palma cupă prinzând bărbia îți reconturezi fericirea bucuria s-a încurcat în bucla a doua a fundei de pe sânul stâng... unite în inima vie devin covrig infinitul durerii într-un poem nescris Referință Bibliografică: fundă sau covrig / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 826, Anul III, 05 aprilie 2013. Drepturi
FUNDĂ SAU COVRIG de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345679_a_347008]
-
ajunge, am văzut o sală de lectură de formă ovală, înclinată spre dreapta la circa patruzeci și cinci de grade și aflată în cercul de jos al cifrei opt. Și, mai departe, o a doua sală deasupra, în a doua buclă a aceleiași cifre opt. Și dintr-odată acestea două și-au schimbat locurile, în sens contrar acelor de ceasornic. Un opt care desenează cu încetinitorul parcă, un semicerc. Moment în care am auzit sau mi s-au fixat în memorie
TRĂSNETUL de ION UNTARU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356326_a_357655]
-
pe aceleași linii. S-a răsucit încet spre stânga, apoi spre dreapta. Nicio cută, nicio urmă a depunerilor de grăsime. S-a oprit la sâni, i-a săltat ușor, i-a palpat și le-a zâmbit mulțumită. A aranjat câteva bucle răzlețe, și-a scuturat capul și cu ambele brațe a desfăcut și acoperit gâtul și umerii cu părul bogat, bine întreținut. Încă sunt frumoasă! Și sexi! Aș putea merge la un concurs de frumusețe... M-ar strânge Fănel de gât
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
se văluresc marginile de vânt peste șipotul deslușit al pâraielor. Dimineața, pe sub cerul decolorat, când orizontul își mărește distanțele, apari ca o limbă mișcată pe semicerc, în direcția în care fuge timpul. Vine primăvara ca o mângâiere de femeie cu buclele peste obrazul zilelor; simt cum și-n mine sângele se răsfață în pendulări după un fluture mut. Referință Bibliografică: Poveste de iarnă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 455, Anul II, 30 martie 2012. Drepturi de Autor
POVESTE DE IARNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354817_a_356146]
-
semiîntunericul din încăpere pluteau plăcut acordurile din "Valurile Dunării" ale lui Iosif Ivanovici. Anca adormise, întinsă pe pat, acoperită doar de halatul ce-i lăsase descoperită coapsa dreaptă, cu capul între două perne cu fețele imaculate peste care se revărsau buclele blonde într-o bogăție de scânteieri, cu o mână pe lângă corp și cu cealaltă întinsă lateral, ușor îndoită din cot. Fănel s-a apropiat fără zgomot și s-a oprit privind-o admirativ câteva clipe. A îngenuncheat încet lângă pat
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
adaug. 29.08.2011 Restituiri În candela veche mai arde un rest de fitil egal cu sfârșitul culorii în hăuri de galben respir suflarea măsoară și albul cenușii din vipii glisând printre semne de tus vrăjit caligraf este ochiul în buclă mătăsii cuvintele ghem îmi șoptesc doar să fiu desprinderi de verde în sâmburi striviți sub carâmb absorb în spirală aritmic ecoul când zmeiele frunză sunt scrum și zidul străpuns de un gând răspunde în magma primară Eu Sunt respir între
POEMELE TOAMNEI (ANA URMA, VASLUI) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356938_a_358267]
-
în brațe un mare buchet de flori și era îmbrăcată ca o arăpoaică din haremul sultanului din Stambul cu o rochie înflorată cu toate florile câmpului pe ea. ținea în poală un cățel și privea la noi nepăsătoare. Îi cădeau bucle blonde peste față și peste obrajii ei roșii, iar din piepții rochiei prea sumară îi ieșeau niște țurloaie de țâțe ca două delușoare rotunde și cu moț în sfârc. Deasupra capului peste părul ei cârlionțat își pusese o coroniță de
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
spune peste-o lună Când voi fi un fost om bun Care a-ncetat să spună.. Ieri și azi și mâine iar, Și-n vecia care vine M-aș ruga s-auzi măcar Un suspin venind la tine... Și-ntr-o buclă de ecou Într-un veșnic du-te-vino, Eu să te dezmierd din nou, Tu să mă dezmierzi, divino! Referință Bibliografică: Ecou, ecou, ecou... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 903, Anul III, 21 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
ECOU, ECOU, ECOU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346138_a_347467]
-
privesc cu atenție picturile pe pânză, atârnate pe un perete al salonului. Erau câteva peisaje, însă multe dintre ele, erau portrete în costume de epocă, probabil strămoși de-ai familiei. Mă opresc în fața unui portret al unei tinere femei cu bucle negre ce-i încadrau chipul de o frumusețe meridională, cu ochi negri, cu un zâmbet frumos zugrăvit pe chipul încântător, care mi-a amintit de un alt zâmbet, ce mă întâmpinse la sosire și întocmai ca acela și zâmbetul frumoasei
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
de pom o stea e-ndrăgostită De sărbătoarea începută-aseară. La geam colindul sfâșie tăcerea! În galbenul plecat dintr-o lumină Feeric arde privirea-n culoare Și,... începe ruga în slava dlvlnă. Deschid fereastra! Apa-n puf dansează, Uimită, prinde ochiu-n bucle de nor, Văd satul meu de naștere, o cere În dorul lui, sufletul meu în zbor. Mă rup de mine, umbră a tăcerii, Imaginară clipă-n infinit... Și strâng la pieptul meu o amintire Ce-o duce, în visare, dorul
NOAPTEA DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368902_a_370231]
-
-i întinse tinerei femei paharul, așezându-se cu fundul pe porțiunea de masă din dreptul acesteia. O pătrunse adânc cu privirea și stărui un pic. Tânăra se înroși și se fâstâci. Iar Radu începu să se joace ștrengărește cu o buclă de-a ei. Se apropie încet, încet și o sărută delicat. Fata nu se opuse deloc, ceea ce îl făcu pe bărbat săcontinue cu curaj. O sărută mai aprins, îndelung, în timp ce mâinile începurăsă i se plimbe cu ardoare, pe corpul acesteia
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
drumul spre casă. Radu demară zgomotos, mândru și sigur pe el. Nu pleca la drum singur! Circulă cu viteză pe șoseaua spre Brașov. În dreapta sa, visa romantic tânăra profesoară de matematică, cea înaltă, subțire, cu părul negru, lung, spiralat în bucle inelare. În spate se așezaseră noile profesoare de geografie și biologie, micuțe, emoționate că le invitase domnul director să le ducă cu autoturismul său propriu, în oraș. Bărbatul băuse ca de obicei, câteva păhărele de tărie. Dulapul său de director
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
de care se tamponase și tatăl său, cu ani în urmă. Și în aceeași curbă unde avusese acesta accidentul! Auzi o bubuitură puternică, simți o durere groaznică și nu mai reuși să se miște. Văzu apoi ca prin ceață, alături, buclele inelate, negre ca pana corbului ale tinerei profesoare, care pluteau haotic într-un lichid gros, de un roșu intens. Rochia ei albă, mulată pe corpul suplu, părea o pictură impresionistă. În spatele lor, celelalte două tinere stăteau încremenite. Se auzi apoi
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
La semnele făcute cu disperare de Ofelia, Emilian își înghiți ultimele cuvinte și tăcu rușinat. Tocmai intrase în salon o femeie care corespundea întocmai descrierii făcute de el. Pe gulerul bluzei sale de culoarea paiului din holdele coapte, se revărsau bucle bogate, negre, răvășite, se pare, în marea grabă cu care se deplasase. Privirea i-a rătăcit fugar pe fețele celor trei persoane din salon și s-a oprit exact la patul pe care se afla trupul racordat la mai multe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]