1,102 matches
-
nu sunt jocuri pe computer, nici brățări magnetice, oamenii nu se îmbulzesc țipând vreau eschimosul meu, vreau asirianul meu cu barbă, vreau infirmiera, Foarte bine, îmi închipui că clienții Centrului nu se vor lua la bătaie din pricina mandarinului, sau a bufonului, sau a măscăriciului, dar asta nu înseamnă, totuși, că nu trebuie să ne terminăm lucrul, Sigur că nu, dar nu mi se pare, totuși, că are rost să ne pripim, Îți amintesc că n-avem decât o săptămână pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va usca, preschimbându-le în praf, dar acesta e destinul fiecăruia dintre noi, acum statuetele nu mai fac de gardă numai în fața casei, apără și intrarea în olărie, la sfârșit vor fi peste trei sute de păpuși privind drept înainte, măscărici, bufoni, eschimoși, mandarini, infirmiere, asirieni cu barbă, până acum Găsit n-a răsturnat nici una, Găsit e un câine conștient, sensibil, aproape uman, n-are nevoie să i se explice ce se întâmplă aici. Cipriano Algor închise ușa cuptorului, spuse, Acum putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un bufon al minciunii, căruia i se aruncă fărâmituri de la marele ospăț al vieții, la care alții, mai dotați, cu un egoism mai viguros sau cu ambiții mai îndrăznețe, își satisfac toate poftele. În fața pescarilor mă purtam ca o zdreanță. Și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
al Vieții noi începe să fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei literare bucureștene, minulescianismul - un „simbolism popular” - are un aer bufon, jovial și exterior. Retorismul cabotin, histrionic, și poza estetizantă a romanțelor sale întîlnesc, într-o variantă lirică de cafenea, „miticismul” mentalității mic-burgheze bucureștene: pus pe muzică, minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în corpul poemului Amér aile soir din același volum. Descompunerea poemelor pînă la nivelul unităților minimale de semnificație și recontextualizarea permutațională a nucleelor semantice țin de estetica esențialmente combinatorie („cabalistică”!) a lui Tzara, iar pasiunea sa tîrzie pentru hermeneutica „rebelilor”, bufonilor Villon și Rabelais nu reprezintă decît un avatar al ei... Oricum, migrația „particulelor” textuale din producțiile românești în cele franceze ilustrează un proces complex de reconfigurare a identității sale poetice „migratoare”, aflată într-o vitală metamorfoză. Ion Vinea și Dadaismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
căruia gravitează arta cinematografică, omul, nu este prin firea lui element abstract”. Articolul „Cei trei clowni. Schiță de studiu” este o mică schiță de tipologie culturală, eroul de cinema fiind plasat în descendența eroilor comici: „peste bilanțul inteligenței, clownul și bufonul au intrat în conștiința colectivităților intuitive ca tipuri veșnice. Pentru că reprezintă un tip general uman, un standard permanent de artă, pe care nu-l clintesc nici teorii estetice, nici revizuirile vremii. Și cel din urmă avatar l-au găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
informațiile oferite de Eliza Vorvoreanu despre geneza „paginilor bizare”, criticul subliniază — în Istoria... — imaginea unui Urmuz-parodist al academismului: „Numai pentru a-și distra frații și surorile, Urmuz compune niște false automatisme, parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
engleză, absurdul apare ca un principiu „producător” al operei, nu doar ca simplu „efect”, iar caracterul kafkian și cel suprarealist, oniric, sînt mai bine puse în evidență, deși altminteri Urmuz rămîne un „cerebral”, un ironist lucid care știe să „solemnizeze bufonul”. În schimb, atributele ținînd de sfera ironicului se estompează mult prin traducere. Prin urmare, caracterizarea lui Urmuz ca „precursor al suprarealismului” e valabilă mai ales în engleză... Monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă (1970) poate fi considerată - pe acest fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se zbată ca să poată respira. — Te doare, Gas? Te doare? — Mă doare. Dacă te doare, atunci ascultă. Nu pot să sufăr prefăcuții ca tine. Nu că nu-i sufăr, îi urăsc. — Mă lovești și mă doare. — Nu mai face pe bufonul. Pe mine nu mă duci. Știu eu câtă bunăvoință există pe lumea asta! „Dragoste“, „încredere“ - vorbe goale, de circumstanță. Nu mă mai duci de nas. — Mă doare. Dacă mai faci un singur pas în urma mea, jur că te ucid. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că a fost un instrument al laturii obscure a lui Dumnezeu. Astfel, lăsând deoparte cărțile, am căutat calea puterii în discipolii Iscarioteanului, în chinuiții mijlocitori între bine și rău, între viață și moarte. Îi consideram pe ucigaș, pe călău, pe bufon și pe prostituată drept uși ascunse spre casa de taină a puterii. Dar nu găseam răspunsul, și acele porți, odată deschise, dădeau la iveală numai pustiul sufletesc. Astfel, din eșec în eșec, din blasfemie în blasfemie, m-am stricat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se bâlbâia binișor, iar cele două pârțotine de alături scoteau niște cotcodăceli cu adevărat stridente. Și dă-i cu reîncarnarea lui Osiris, și dă-i cu marionetele egiptene... ignorându-și cu desăvârșire vecinii. La un moment dat, Bruno pricepu că bufonul Îi vorbea despre activitățile lui profesionale. „O, nu cine știe ce...”, făcu el, vag; educația națională era ultimul lucru despre care avea chef să discute. Cina asta Începea să-l calce pe nervi și se ridică să fumeze o țigară. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fruntea. — Probabil ai suferit foarte mult..., spuse ea În cele din urmă cu tristețe. — Sophie, exclamă din nou Bruno, știi ce-a scris Nietzsche despre Shakespeare? „Cât trebuie să fi suferit acest om ca să simtă atâta nevoie să facă pe bufonul!...” Shakespeare mi s-a părut Întotdeauna un autor supraevaluat; Însă, ce-i drept, e un bufon fără pereche. Bruno se Întrerupse, Își dădu seama surprins că Începea să sufere cu adevărat. Femeile sunt, uneori, atât de drăguțe; la agresivitate răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din nou Bruno, știi ce-a scris Nietzsche despre Shakespeare? „Cât trebuie să fi suferit acest om ca să simtă atâta nevoie să facă pe bufonul!...” Shakespeare mi s-a părut Întotdeauna un autor supraevaluat; Însă, ce-i drept, e un bufon fără pereche. Bruno se Întrerupse, Își dădu seama surprins că Începea să sufere cu adevărat. Femeile sunt, uneori, atât de drăguțe; la agresivitate răspund cu Înțelegere, la cinism cu blândețe. Care bărbat s-ar purta așa? — Sophie, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca să-și reorganizeze percepțiile auditive, apoi trecu rapid În camera de alături. Așezat lângă pat, Bruno cânta cât Îl țineau bojocii: I-a adunat pe toți aici Chemarea scumpei looor mămici, Căci e pe moarte, Maammaaaaaaa... Nestatornici; nestatornici, ușuratici și bufoni, așa sunt oamenii. Ridicându-se, Bruno cântă și mai tare strofa următoare: Da, au venit, sunt toți aici, Și ăia mari și ăia mici, Până și fiul blestemat, Veni cu daruri Încărcaaaaat... În tăcerea care urmă acestei demonstrații vocale, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din spate a casei e acoperită cu stegulețe, iarba e Împînzită cu corturi, pe o scenă cîntă o formație, iar copiii țipă, sărind pe un castel-trambulină. — Emma ! Ridic ochii și Îl văd pe Cyril Înaintînd spre mine, Îmbrăcat ca un bufon, cu o pălărie cu colțuri roșii și galbene. Unde ți-e costumul ? — Costumul ! Încerc să-mi iau un aer surprins. Doamne ! Îhm... Am uitat că trebuie să vin În costum. Ceea ce nu e În totalitate adevărat. Aseară pe la ora cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tata. — Emma e sufletul companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci pînă la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! ZÎmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vîntului. Să nu uitați, vă rog, să vă luați și bilete la loterie... — Ne luăm, cum să nu, spune mama. Și ne Întrebam.. Îi zîmbește. Nu-i puteți da Emmei liber măcar o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
E OK, Cyril ! strig relaxată. Tată, taci, OK ? Îi șoptesc. E șeful companiei. — Poftim ? Toată lumea se uită la mine. Compania e a lui, spun, roșie la față. Așa că... vă rog nu mai faceți glume pe seama lui. — Tipul ăla Îmbrăcat În bufon e șeful companiei ? face mama, privind surprinsă spre Cyril. — Nu ! Jack ! Sau, mă rog, o mare parte din companie e a lui. Mă privesc cu toții la fel de bulversați. Jack e unul dintre fondatorii Panther Corporation ! șoptesc frustrată. N-a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai mari și mai profunzi profesori. Era un spirit viguros și dârz. Deși uneori, chiar În timp ce explica unul dintre dialogurile lui platonice, Își permitea câte o zburdălnicie. Uneori spunea: - Da, Îmi place să joc rolul de pitre. - De justițiar. - De bufon. Amândoi trăisem un timp În Franța. Francezii sunt realmente educați - sau așa fuseseră cândva. În secolul ăsta au luat‑o rău pe spinare. Totuși, au păstrat Încă un autentic simț pentru frumos, pentru tihnă, pentru lectură și conversație; nu disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie capul! CĂLĂUL (Bufon.): Eu? Minciună și iar minciună! (Către ARTUR.) E ranchiunos, se răzbună pe mine pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL (Arată către topor.): Iată dovada! (Către ARTUR.) Dacă nu intram adineaori pe ușă erați mort! ARTUR (Către CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de cealaltă FETIȘCANĂ) MAMA RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. MAJORDOMUL VIZITATORUL MARAT UN POLIȚIST UN MAȘINIST MAESTRUL DE CEREMONII Alți mașiniști, sufleori, plasatoare, garderobiere, orchestranți, Danton, Robiespierre, regele, purtători de cocarde, lachei, arlechini, dansatori, bufoni, trompetiști, toboșari, măști, figuri, spectatori, lume, lume, lume, păsări. Regizorul poate renunța la unele personaje. Regizorul poate compune personaje noi. Regizorul poate înlocui orice replică și poate renunța la orice replică. Regizorul poate renunța la spiritul piesei întrucât acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBAT: Nu uitați Sedanul! De aici a pornit totul! FETIȘCANA: Trăiască codul lui Napoleon! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru totala eliberare a teatrului! TOȚI: Ura! RECRUȚII: Ura? Ura? Asta vă duce la pierzanie. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru bufoni și pentru sufleor! Pentru personajele seculare! Trăiască personajele secundare! TOȚI: Ura! Sus cu personajele secundare! CĂLĂTORUL GRĂBIT (Care a stat vizibil în umbră, deși a făcut dese eforturi de a se impune.): Jos cu personajele principale! Această replică este spusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-și salveze onoarea și erau Încă În general considerați a fi neatinși de corupție. Odată recunoscut lucrul acesta, opinia generală trebuise să ajungă la un compromis și-i transformase pe aceiași carabinieri În calul de bătaie al mitului popular, bufonii clasici care nu Înțelegeau niciodată nimic și a căror stupiditate legendară era sursă de veselie pentru Întreaga nație. Și totuși, uite-l pe unul dintre ei, Încercând să explice punctul de vedere al celuilalt. Și aparent Înțelegându-l. Remarcabil. — Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Să mergem mai departe. O întreagă serie de mimetisme, de jocuri de imitație au o funcție analogă. Clovnul și cine nu este clovn într-un moment sau altul al existenței sale? metamorfozează o situație tensionată, tragică chiar, în situație comică. Bufonul înșeală cenzura. Pe un ton glumeț, el proferează adevăruri pe care curtenii nu îndrăznesc nici măcar să le murmure. Dintr-o trăsătură crudă de condei, uneori rizibilă, caricatura reproduce o idee sau un personaj de care nimeni nu și-ar putea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
celui menit să îndrepte greșelile. Prea bun cunoscător al împietririi inimilor ambițioase și a uscăciunii rațiunii lor, el știe că deținerea exclusivă a puterii, înconjurat de o orchestră de aclamații în care nu se mai aude nici măcar scîrțîitul arcușului unui bufon, tolerat de monarh, nu predispune nici la dreptate, nici la respectarea valorilor. Este însă convins că nevoile psihologice ale maselor nu sînt cele atribuite lor, iar Moise este oglinda în care acestea pot întrezări ce sînt de fapt. Pentru cel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
domeniu În care spontaneitatea vitală, iluzia, minunile simple ale Îndemînării sau ale stîngăciei Își amestecau farmecele pentru spectatorul obosit de monotonia sarcinilor vieții serioase”. În ce privește celălalt aspect al fenomenului, relevat de criticul citat, și anume identificarea poetului (artistului) cu condiția bufonului, saltimbancului sau clovnului, ca „mod deturnat și parodic de a pune problema artei” sau ca „epifanie derizorie a artei și a artistului În societatea modernă”, el nu va fi esențial la Voronca (deși nu va lipsi cu totul), poetul român
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]