889 matches
-
vechi. Hramul satului se ținea de sărbătoarea Sf. loan Gură de Aur. Sătenii se îndeletniceau cu agricultura, viticultura, apicultură, comercializînd în cantități mari miere pe piața locală. Între anii 1836-1850, 28 de familii din acest sat s-au strămutat în Bugeac, la Carabetovca, unde după strămutarea tătarilor din Bugeac urmau a fi valorificate pămînturile. Recensămîntul din 1859 numără în sat 197 de case cu 390 de bărbați și 336 de femei, o biserică ortodoxă. Fundul Galbenei este atat o comună cât
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
loan Gură de Aur. Sătenii se îndeletniceau cu agricultura, viticultura, apicultură, comercializînd în cantități mari miere pe piața locală. Între anii 1836-1850, 28 de familii din acest sat s-au strămutat în Bugeac, la Carabetovca, unde după strămutarea tătarilor din Bugeac urmau a fi valorificate pămînturile. Recensămîntul din 1859 numără în sat 197 de case cu 390 de bărbați și 336 de femei, o biserică ortodoxă. Fundul Galbenei este atat o comună cât și un sat mare, ce este situat în
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
alcătuit deja din 154 gospodării țărănești, altele 6 aparțineau clerului bisericii Sfântul Mihail. La 29 aprilie 1835 moșia trece în prorietatea lui Carp Osmolovcki, iar 20 din cele 187 familii țărănești, nemulțumite de exploatarea noului moșier, iau calea bejeniei spre Bugeac. Preotul Constantin Prepeliță încearcă să-i dojenească, dau nu i s-a dat ascultare. Sătenii Ion Nereuță, Tudor Bîrsan și Toader Stratan creșteau în familiile lor cîte 6-7 copii. Printre cele 13 sate mari din județele Soroca și Bălți, care
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
s-au întemeiat (în sec. XIX) două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de "sat de stat". în Moldova au fost întemeiate la vreo sută de astfel de sate, mai ales, în cîmpia Bugeacului, dar vreo zece au apărut și în țin. Hotinului, printre care și Halahora, Tețcanii ș. a. Halahora sau Holohorenii, cum a mai rămas să circule vechea denumire, devenind, astfel, sat de stat, proprietarii de pămînt și-au pus casele ceva mai
Halahora de Jos, Briceni () [Corola-website/Science/305225_a_306554]
-
patronajul căruia se află Despărțământul moldav al Astrei - a fost cel care a „inspirat” calea de urmat a „Revistei române”, bineînțeles că în funcție de realitățile de astăzi și anume apărarea și, mai ales, susținerea drepturilor românilor din Basarabia, Bucovina de Nord, Bugeac, Bulgaria, Macedonia, fosta Iugoslavie și Ungaria.
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
000 de români care încercau să se refugieze în România au fost blocați de trupe ale NKVD și un număr estimat la 200 dintre ei au fost uciși la Fântâna Albă. Teritoriul RSS Moldovenească a fost compus din Basarabia (cu excepția Bugeacului, și a ținutului Hotinului, alipite Ucrainei) și dintr-o parte a fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești (Transnistria), înființată în 1924 pe teritoriul Ucrainei. În documentul de creare a RSSA Moldoveneaști, din 12 octombrie 1924, frontiera de vest a republicii nu
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
limba maternă, situația fiindu-le mai rea decât în timpul regimului sovietic . Cetățile moldovenești din Ucraina (Hotin, Cetatea Albă) sunt prezentate ca fiind succesiv slave (ale principatului Halici, Polono-lituaniene) apoi turcești, fără vreo referință la trecutul lor românesc. Satele românești din Bugeac au rămas cu numele schimbate în ciuda cererilor exprimate de localnici (1991: Adămești=Primorske, Păpușoi=Rascoșne, Gălilești=Desantne, Jibrieni=tot Primorske, Frumușica-Veche=Alexandrivka, Frumușica-Nouă=Mykolaivka, Zoreni=Staroselie). În Ucraina, prezența românească în dreapta Nistrului este caracterizată exclusiv ca ocupație străină, nicidecum ca
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România. În 1878, după victoria din Războiul de independență, România s-a scuturat de jugul otoman, dar a intrat imediat în conflict cu aliatul rus în privința Bugeacului. În cele din urmă, România a primit Dobrogea, dar a trebuit să cedeze sudul Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad și Ismail). În 1881 avea să se proclame Regatul României, Carol I fiind încoronat primul Rege.
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
cel mai evident al orogenezei hercinice de la sfârșitul Paleozoicului cu aspect de inselberg (munte insula). Ei ocupă colțul de nord-vest, ridicându-se deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-400 m și se prelungesc sub forma unei culmi înguste deluroase (numită Pintenul Bugeacului) până în apropiere de Galați. Spre sud-est sunt separați de Podișul Babadagului prin Pasul Iaila sau Carapelit. La vest sunt flancați de Ostrovul Brăilei, spre care cad în trepte, iar la sud-est ei depășesc valea largă a Tăiței și ajung până în
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
lățime între localitatea Turcoaia și valea Lozovei, unde ating 24 km. Ei se desfășoară pe direcția NV-SE sub forma unor culmi paralele, din ce in ce mai numeroase și mai fragmentate în parte de S-SV, având o culme principala, incepand în pântenul Bugeacului și până în Dealul Carpelit. Acest lanț muntos principal culminează că înălțime în vârful Țuțuiatul (467 m). În prelungirea acestuia spre nord vest se află vârful Pietrosul Mare (426 m) și culmea Pietrosu, după care înălțimile scad treptat, ajungând la 100-170
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
că înălțime în vârful Țuțuiatul (467 m). În prelungirea acestuia spre nord vest se află vârful Pietrosul Mare (426 m) și culmea Pietrosu, după care înălțimile scad treptat, ajungând la 100-170 m în apropiere de localitatea Văcăreni, iar în pintenul Bugeacului, la 95 m. Spre sud-est de vârful Țuțuiatu, culmea principala a Munților Macin se continuă printr-o serie de culmi deluroase, cum sunt Dealul Costiag (428 m), Dealul Negoiu cu vârful Piatră Mare (380 m), Dealul lui David (354 m
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Palanca este o localitate-centru de comună în raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova. Se află la granița cu Ucraina și este punctul extrem de est al Republicii Moldova. Șoseaua ce trece prin inima comunei este de importanță relevanță, făcând legătură între Bugeacul ucrainean și restul teritoriului acestei țări. Tot pe teritoriul comunei Palanca se află Vama „Bender”, ce contribuie și ea la importanța acesteia. Deși tratatul bilateral moldo-ucrainean din 23 octombrie 1992 nu făcea nici o referire la un eventual schimb de teritorii
Palanca, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305824_a_307153]
-
trei elemente să poată fi precizată (dar toponimia și sursele arată că Românii erau majoritari de-a lungul Dunării, Grecii de-a lungul mării, iar Bulgarii în interior ; tot din interiorul Dobrogei se trag și Găgăuzii, înainte de strămutarea lor în Bugeac în 1812-16). Transilvania începe a fi menționată ca formațiune politică (anume ca Voievodat) în prima jumătate a secolului XII. În a doua jumătate a secolului XII și în primul pătrar al secolului XIII se încheie cucerirea Transilvaniei de către regatul feudal
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
Chilia, Ceatea-Albă) la rândul lor împărțite în "Ocoluri" mai mici. Partea Țarii de Jos situată de-a lungul malurilor Dunării și mării se numea "Basarabia", fiindca aparținuse inițial Țării Românești, condusa de dinastia Basarabilor. Turcii au denumit această regiune "Buçak" (Bugeac). Din 1775 (anexarea de către Austria a regiunii de nord-vest, de atunci denumită "Bucovina") și mai ales din 1812 (anexarea de către Rusia a jumătății de la est de Prut, de atunci denumită "Basarabia"), teritoriul principatului Moldovei se compune din: ("„Valahia”" sau "„Vlahia
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
și atunci Rusia s-a declarat mulțumită și cu ocuparea "doar" a teritoriului Principatului Moldovei dintre Siret și Nistru. Evoluțiile militare și politice i-au determinat pe unii politicieni și generali ruși să ceară guvernului țarist să accepte doar ocuparea Bugeacului (viitoarele județe Cahul, Ismail și Cetatea Albă), care dădea acces la gurile Dunării. Odată cu îmbunătățirea situației sale pe front, Imperiul Țarist și-a mărit din nou pretențiile, cerând cedarea întregului teritoriu dintre Prut și Nistru (ulterior numit Basarabia, nume care
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
dădea acces la gurile Dunării. Odată cu îmbunătățirea situației sale pe front, Imperiul Țarist și-a mărit din nou pretențiile, cerând cedarea întregului teritoriu dintre Prut și Nistru (ulterior numit Basarabia, nume care până atunci desemnase doar teritoriul numit de Turci „Bugeac”). În această ultimă fază, negociatorul otoman a fost prințul fanariot Dumitru Moruzi (1768-1812, fiu al domnitorului Moldovei Constantin Moruzi și Mare Drogman al Imperiului Otoman din 1808), iar negociatorul rus a fost prințul francez emigrat Alexandre-Louis Andrault de Langeron (1763-1831
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "gubernia Bessarabia". Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a orașelor Anapa, Poti și Akhalkalaki, dar ocuparea de către Rusia a portului Suhumi și altor localități din Caucaz. La București s-au
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
Vodă; 120 km de capitala Republicii Moldova, orașul Chișinău; 36 km de orașul Căușeni; 10 km de la râul Nistru și 100 km de la Marea Neagră. Relieful localității este determinat de câmpia văluroasă - deluroasă, cu unghiuri de înclinare mici, face parte din Stepa Bugeacului. Vatra satului este amplasată pe 2 văi și 3 dealuri: dealurile alungite cu direcția Nord - Sud. Văile sunt pătrunse de două pâraie care curg și se unesc pe o câmpie joasă numită „Valea Satului”; de la intersecție râul se numește Hagider
Slobozia, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305256_a_306585]
-
turism și Profesii Liberale din România "Pentru contribuția la dezvoltarea parteneriatului turistic cu România" (2008). A elaborat mai multe itinerare excursioniste prin R. Moldova, Ucraina, printre care: "Chișinău - oraș european", "În căutarea orașelor antice" (Soroca-Cosăuți-Rudi-Drochia), "Donici - cuib de-nțelepciune", "În Bugeac la Căușeni" (pe urmele lui Alexei Mateevici), "Bugeac - unduiri de lanuri și popoare...", "Mănăstiri codrene - oază de spiritualitate în Moldova", " Pe urmele războaielor ruso-turcești", "Țipova - mistere și spiritualitate", iar impreună cu Vasile Grișco a fost elaborat itinerarul "Moldova de Sud
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
la dezvoltarea parteneriatului turistic cu România" (2008). A elaborat mai multe itinerare excursioniste prin R. Moldova, Ucraina, printre care: "Chișinău - oraș european", "În căutarea orașelor antice" (Soroca-Cosăuți-Rudi-Drochia), "Donici - cuib de-nțelepciune", "În Bugeac la Căușeni" (pe urmele lui Alexei Mateevici), "Bugeac - unduiri de lanuri și popoare...", "Mănăstiri codrene - oază de spiritualitate în Moldova", " Pe urmele războaielor ruso-turcești", "Țipova - mistere și spiritualitate", iar impreună cu Vasile Grișco a fost elaborat itinerarul "Moldova de Sud - veacuri de glorie și eroism", ș.a. Ion Berghia
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
denumesc "Silistre" în limba turcă otomană. Cetatea și orașul fac parte din Eyaletul Rumelia, fiind centrul administrativ al sangeacului Silistra. Ulterior, spre sfârșitul secolului al XVI-lea, acest sangeac este transformat în Eyaletul Silistra, numit și Özi, care cuprindea Dobrogea, Bugeacul și Edisanul, teritoriu din litoralul vestic al Mării Negre coresponzând, bisericește, cu Mitropolia Silistrei la sud de Dunăre, și cu Mitropolia ortodoxă a Proilaviei, având sediul la Brăila, la vest și nord de Dunăre. În perioada 1819-1826, savantul evreu Eliezer Papo
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
expunându-și propriile idei de patriotism și liberalism. Piesa este pusă în scenă pentru prima dată la 1 aprilie 1873, având ca urmare exilarea lui Namik Kemal în orașul Famagusta din Cipru. Provincia otomană Silistra este redusă în dimensiune, deoarece Bugeacul și Edisanul sunt cedate Imperiului Rus respectiv la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. De asemenea, Provincia Edirne fusese desprinsă de Silistra încă din 1830. În cele din urmă, Provincia Silistra fuzionează cu provinciile administrate
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
doară capul. Camera sa are numărul 9 și acest număr pare să fie ales cu mare grijă, pentru că după victoria de la 1877 s-a creat o situație nouă: Curtea imperială de la Sankt-Petersburg a „forțat” un schimb de teritorii românești, cedarea Bugeacului în schimbul Dobrogei. Scena luării câinelui la tărbacă simbolizează căderea Plevnei din 1877, când după patru luni de asediu din partea trupelor rusești și românești, trupele turcești au fost determinate să ceară un armistițiu. Armata otomană condusă de Osman Pașa a fost
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
Vălișoara) • (Vărădia) • (Vrăniuț) • (Zăgujeni) • (Zăsloane) • (Hodoni) • (Sânnicolau Mare) • (Timișoara) • (Arad) • (Berinda) • (Chișineu-Criș) • (Felnac) • (Sântana) • (Șimand) • (Zădăreni) • (Cociuba Mare) • (Ghenetea) • (Girișu de Criș) • (Haieu) • (Livadă de Bihor) • (Mișcă) • (Oradea) • (Râpă) • (Sânnicolau Român) • (2 Mai) • (23 August) • (Adamclisi) • (Agigea) • (Albești) • (Băltăgești) • (Băneasa) • (Bugeac) • (Canlia) • (Capidava) • (Casian) • (Castelu) • (Ciobanu) • (Cobadin) • (Cogealac) • (Constantă) • (Corbu) • (Costinești) • (Credință) • (Crucea) • (Cumpănă) • (Cuza Vodă) • (Dorobanțu) • (Dunărea) • (Eforie Sud) • (Fântânele) • (Floriile) • (Galita) • (Gălbiori) • (General Scărișoreanu) • (Ghindărești) (Grădină) • (Gură Dobrogei) • (Hațeg) • (Istria) • (Izvoarele) • (Lazu) • (Luminița) • (Moșneni) • (Năvodari) • (Negru Vodă) • (Nisipari) • (Nistorești
Listă de așezări daco-romane din România () [Corola-website/Science/314624_a_315953]