575 matches
-
ucidă în el tot ce e omenesc, adică să nu folosească reprezentarea artistică într-un scop strict estetic. Formalismul trebuie combătut nu doar pentru că este lipsit de valoare (”nu reprezintă nimic”), ci și dintr-un motiv de sorginte morală: artă burgheza contemporană este expresia unui ”viciu”, a unei ”degenerări”, este o ”schimonoseala degradanta” la baza căreia stau, pe de o parte, vanitatea artiștilor (care ”se întrec în a face pe originalii”), iar pe de altă parte, carentele sistemului capitalist, traduse prin
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
franceze”" și cel ce a închinat un volum de versuri "„Franței, singura patrie a intelectualilor”", este surprinzător de partea Puterilor Centrale. În 1915, de la 27 septembrie până la 29 noiembrie, apar zece numere ale ziarului "Cuvântul meu" cu ieșiri împotriva Franței „burgheze” și „advocățești”, iar articolele sale din alte ziare politice, precum "Dreptatea" sunt scrise în același sens. În anul 1916, activitatea politică trece pe un plan secund și se concentrează pe corectura romanului "Thalassa", care apare în "Flacăra" lui Constantin Banu
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
lui ar fi o apatie culturală, este văzut de asemenea că o modalitate de a vindeca aceste fracturi tot mai existente în sânul societăților combatante. Războiul era văzut că o catastrofă pentru că distruge lumea și valorile tradiționaliste și pe cele burgheze. Se nasc forme moderne, iar războiul reda viața tradiționalismului. Se manifestă Tirajele au crescut, iar volumele de poezie se scriu și sunt publicate în timpul războiului, în vreme ce proza modernă se bucură de un public restrâns. Războiul da un sens de inutilitate
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
cadre mai deschisă și au adoptat ideea cooperării cu alte grupuri socialiste și chiar unele nesocialiste din Rusia. Bolșevicii refuzau în general să coopereze cu partidele liberale sau radicale și chiar cu alte organizații socialiste (pe care le etichetau drept burgheze), deși, uneori, Lenin a făcut alianțe tactice Lev Troțki a fost mai întâi un menșevic în 1903, dar a devenit în curând un independent și nu a fost membru al nici unei facțiuni până în 1917, când s-a înrolat în tabăra
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
multor istorici, bazele leninist ar fi fost puse mult mai devreme, înainte de izbucnirea Războiului Civil, în august 1918, represiunea abătându-se la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, asupra celorlalte partide revoluționare decât asupra unora dintre mai multele partide politice „burgheze” sau asupra forțelor monarhiste. Acest punct de vedere este respins de către unii istorici, ca , care, într-o recentă carte, susține că politica represivă a regimului sovietic a fost practic produsul unor tensiuni interne (violența contra-revoluției), dar și externe (reacția puterilor
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
să-i protejeze. Ministrul Apărării Dmitri Iazov, Ministrul de Interne Boris Pugo și Gorbaciov au afirmat că nimeni din Moscova nu a dat ordin să se utilizeze forța în Vilnius. Iazov a declarat că naționaliștii încearcă să formeze o dictatură „burgheză” și că demonstranții au deschis focul primii. A doua zi au avut loc manifestări de susținere în multe orașe (Kiev, Riga, Tallinn). Deși ocupația și raidurile militare au continuat mai multe luni după aceea, nu au mai avut loc ciocniri
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
traducere din rusește. Continuă apoi să publice versuri și proză la „Adevărul literar și artistic", „Cuvântul liber", „Făclia" și „Societatea de mâine", semnând fie Bâcov, fie Bucov. Lirica este a unui insurgent gălăgios, care anunță „apusul Parnasului" și respinge poezia „burgheză" (în care include și „hârdăul eminescian"), cultivând programatic o tematică ostentativ proletară. Modelul era poezia sovietică a vremii, cu deosebire cea a lui Vladimir Maiakovski, din care a tradus și pe care l-a popularizat. Și-a strâns versurile din
Emilian Bucov () [Corola-website/Science/321675_a_323004]
-
Europene din cadrul Facultății de Litere a Universității din București și vice-președinte al Fundației Culturale Erbiceanu. În noiembrie 2009 a lansat un proiect de cercetare a strategiilor de transmitere a memoriei familiale și de grup, în cadrul descendenților familiilor boierești și mari burgheze românești. Denumirea inițială a demersului a fost "Memoria boierimii". Cercetarea urmează să se finalizeze printr-o carte care va utiliza metodele antropologiei istorice și se va baza pe răspunsurile obținute de la un Chestionar special conceput, cu întrebări despre istoria și
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
stat. Explicația cea mai frecventă, dar care nu este unanim acceptată, se referă la un jargon « miștocar » al studenților de la « Eton College » și de la universitatea din Cambridge, pe atunci în majoritate aristocrați, prin care aceștia desemnau un coleg de origine burgheza, care "se dă mare" și încearcă să pară și el aristocrat. Cuvântul "snobs" era atunci opus cuvântului "nobs", desemnând pe copiii din « nobility » (nobilime), "snob" provenind nu din "snab" ci din latină "sine nobilitate" (ne-nobil). Trei perioade caracterizează istoria
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
afirmat că Dreyfus și-a schimbat scrisul și a dezvoltat o ipoteză a „autofalsificării”. La 13 octombrie, fără a avea vreo probă tangibilă și cu dosarul gol, generalul Mercier a cerut convocarea căpitanului Dreyfus pentru o inspecție generală, în „ținută burgheză”, adică în civil. Obiectivul statului major era de a dobândi dovada perfectă în dreptul francez: mărturisirea. Acesta urma să fie obținut prin efectul surprizei, punându-l pe presupusul vinovat să scrie o scrisoare inspirată din borderou după dictare. La 15 octombrie
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de o parte, și apărarea țării, liniștii sociale și rațiunilor superioare de stat pe de altă parte. Această mobilizare a intelectualilor nu este replicată și de stânga politică: la 19 ianuarie, deputații socialiști s-au distanțat de cele „două facțiuni burgheze rivale”. Generalul , ministrul de război, a depus plângere împotriva lui Zola și împotriva lui Alexandre Perrenx, redactorul-șef al ziarului "L'Aurore", care s-au prezentat în fața curții cu jurați a judecătoriei Senei între 7 și 23 februarie 1898. Defăimarea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și de fani cu reacții foarte puternice. Mulți cititori din clasa de mijloc au fost nemulțumiți de alegerea unui personaj principal care, prin felul său de a fi și acțiunile sale, se plasează în opoziție față de valorile morale și religioase burgheze. Sinuciderea era, la acea vreme, un subiect tabu. Mulți au susținut că opera îndeamnă tinerii să se sinucidă, afirmații care au părut confirmate în urmă „Werther-Fieber” (fervoarea „Werther”) și a ceea ce a fost numit "un val de sinucideri", care a
Suferințele tânărului Werther () [Corola-website/Science/326839_a_328168]
-
sovietic și poporul rus fraților lor oprimați din Basarabia”", iar pe de altă parte a putut fi un model de "„revoltă locală independentă și spontană împotriva dușmanului de clasă, român”", cea din urmă idee putând contracarea cel puțin, tendința istoriografiei "„burgheze”" vest-europene și românești de a afirma că acțiunea a fost complet străină de moldovenii basarabeni și că a fost planificată, instigată și executată de către agitatori și partizani bolșevici. Istoriografia comunistă din România a ignorat evenimente precum cele de la Hotin atât
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
-lea, un vasal al Sasanizilor, în secolul al VI-lea, de asemenea, s-a convertit la creștinism (la o sectă nestoriană). Creștinii arabi au jucat un rol important în al-Nahda (renașterea arabă), și pentru că arabii creștini formau clasele superioare și burgheze educate, ei au avut un impact semnificativ în politică, afaceri și cultură, dealtfel și cele mai importante figuri ale mișcării al-Nahda au fost arabi creștini. Astăzi, creștinii arabi joacă un rol important în lumea arabă, fiind relativ bogați, bine educați
Arabi creștini () [Corola-website/Science/330826_a_332155]
-
în bună tradiție cezaropapistă sau teocratică și șeful statului, a exprimat opinii antisemite și a dus o politică antisemită. Alături de alte segmente sociale, preoții ortodocși au preparat prin militantismul lor instalarea fascismului în România. Parte din clasa conducătoare a României burgheze fiind, Biserica Ortodoxă din perioada antebelică împărtășea și ea, prin elitele ei, convingerea claselor privilegiate că o țărănime educată și capabilă să gândească ar reprezenta un mare inconveninent. Astfel că profitând de natura superstițioasă a țărănimii, Biserica Ortodoxă a pregătit
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
La 15 august 1937, de Ziua Marinei Române, a fost decorată de Regele Carol al II-lea „pentru dragostea cu care a îmbrățișat marea”, cu Medalia maritimă, clasa III. După schimbarea regimului politic, a avut de suferit de pe urma originii sale „burgheze”, neputându-se angaja decât ca femeie de serviciu. A continuat să corespondeze cu Muzeul Marinei Române din Constanța, căruia i-a încredințat memoriile și fotografiile personale. Irina Constanziu-Vlassopo moare în 1979, la București. La data de 8 iunie 2015, cu
Irina Constanziu-Vlassopol () [Corola-website/Science/332538_a_333867]
-
pe munca în rândul femeilor și schimbarea condițiilor lor materiale după revoluție. Mai târziu marxiștii clasici încearcă să combine marxismul și feminismul ca o creație liberală a academicienilor și a reformatorilor de stânga care doresc să facă alianță cu feministele burgheze. Academiciana și socioloaga Rhonda F. Levine spune că lucrările lui Zillah Eisenstein reprezintă o ”discuție superbă a perspectivei feministe socialiste” în antologia „Enriching the Sociological Imagination: How Radical Sociology Changed the Discipline” . Levine descrie cartea ca „una dintre cele mai
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
Gabba, Valeria Girardello, Claudio Levantino. Bărci cu personaje mașcate străbat canalele Promisiuni de căsătorie, schimbări de persoane, solidaritate între comeseni, un inel pierdut și regăsit. Gina, operă compusă pentru sfârșitul studiilor de compoziție ale lui Cilea este o delicată comedie burgheza, mai curând Liberty decât verista, în care se întrevăd deja intuițiile melodice și armonice ce se vor regăsi apoi în Adriana Lecouvreur și în Arlesiana. La Teatrul La Fenice poate fi aplaudata, din 16 febrarie până în 2 martie, La Bohème
Bongiorno, Siora Maschera by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105785_a_107077]
-
au convocat în grabă, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română (camera superioară a Parlamentului țării, Senatul, nu mai exista, probabil fiind considerată „burgheză”). Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară (20 decembrie - 20 ianuarie), iar deputații fiind plecați în circumpscripții (pe vreme de iarnă), o adunare legal constituită (conform Constituției și Regulamentului Camerei) nu se putea face în aceeași zi, pentru că nu existau nici
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Europa. Mișcarea revoluționară a avut și o componentă religioasă, fiind și un conflict între Biserica Anglicană (reprezentantă a vechiului regim) și puritanism. Premisă a revoluției industriale de mai târziu, revoluția engleză a asigurat trecerea de la monarhia absolută medievală la cea burgheză. În ceea ce privește gândirea politică, se afirmă tot mai intens ideea contractului social, opusă teoriei statului feudal-teologic. Printre cei mai de seamă reprezentanți ai noului curent sunt poetul John Milton și politicianul Algernon Sidney. Conform acestor reprezentanți ai taberei revoluționare, care aparțineau
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
pe care il subînchiriase lui Truman Capote pentru a scrie Un arbre de nuit, Patricia a scris câteva note. Femeia blondă îi dăduse idea unui român care să cuprindă idila dintre Therese, o tânără vânzătoare la magazinele Frankenberg, si o burgheza din New Jersey, Carol. În toată perioda în care a scris românul, terminat în 1950, Patricia s-a gândit la misterioasă doamna Senn pe care o cunoscuse doar câteva minute. Carol a apărut în 1952. Publicul nu știa că autoarea
Despre cărți: „Dacă nu revezi trecutul, nu vezi prezentul și nu prevezi viitorul” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105540_a_106832]
-
totul neobișnuită. începe ca o istorie balzaciană: o fată bătrână nu-și găsește perechea în amorfa provincie unde a fost aruncată de destin; evoluează exotic (Alvina se îndrăgostește de un circar-actor în trupa cosmopolită, cu nume indian - Natcha-Kee-Tawara și, din burgheză aproape mucezită, devine o "păcătoasă" artistă), trece prin faza de "roman al doctorilor" (Alvina oscilează din nou către solida ei rațiune engleză, părăsește trupa și iubitul italian pentru a deveni soră într-un spital unde, în noua ei strălucire, e
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
1938 și 1944, în perioada dictaturii regale și apoi în dictatura antonesciană. După Armistițiu, când Constituția din 1923 este repusă în drepturi, PNL revine pe scena politică. Proclamarea Republicii, la 30 decembrie 1947, a dus însă la interzicerea tuturor „partidelor burgheze” și deci la întreruperea activității politice a PNL. O mare parte a fruntașilor săi au fost închiși, mulți murind în închisorile comuniste - cel mai cunoscut, dar departe de a fi singurul, fiind marele istoric și om politic Gh. Brătianu. Mulți
Partidele istorice pe scena politică românească by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296485_a_297814]
-
1987, partid creștin-democrat, membru al Internaționalei Creștin Democrate. Mutilate însă de cinci decenii de manipulare a istoriei, de ignorarea deliberată și de îmbătrânirea inevitabilă a reprezentanților partidelor istorice, de neîncredere invidioasă față de emigrați, imaginea și mai ales legitimitatea partidelor tradiționale („burgheze” în vocabularul stereotip comunist, chiar atunci când era vorba de social-democrați) păreau foarte îndoielnice. Din generația martirizată a vechilor membri mai trăiau câțiva bătrâni domni anonimi, care supraviețuiseră, exilați - fie în propria țară, fie în cîteva capitale ale lumii libere - în
Partidele istorice pe scena politică românească by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296485_a_297814]
-
politică”, așa cum erau categorisiți ziariștii în acei ani, proveniți în marea majoritate dintre muncitorii fruntași în producție, absolvenți de școli profesionale și, pe ici pe colo, câte un fiu de funcționar de la oraș sau sat, din așa-numita categorie „mic burgheză”. Au existat însă perioade, unele mai scurte, altele ceva mai întinse, ce au fost nevoite să țină seama de convulsiile regimului, când mulți ziariști absolvenți, de-acum, de licee și deveniți studenți la diferite facultăți au sărit zăgazurile, dedicându-și
„Limba de lemn” într-o emisiune… () [Corola-website/Journalistic/296509_a_297838]