723 matches
-
Ca s-o aperi de strigoi!". Sau altul: Pe cel câmp pustiu și-ntins Arde-un foc de noi aprins. Las' să ardă și să crească Că-i în țara Ungurească! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc! Ungurean, câne turbat! Multe-n lume ți-am răbdat, Dar venit-a timpul meu, Ca să mă răzbun și eu! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc". Sunt rușii, cazacii și alții: "Frunză verde de mohor, Vai de sânu-ți plin de dor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dispară lupii și urșii, iar celelalte specii să se reducă simțitor. NN-ar trebui neglijate și situațiile de braconaj care se practică de către unii locuitori din satele Alba sau Baranca, punând lațuri pentru căprioare, cerbi și chiar iepuri. Apoi înmulțirea cânilor face ca vânatul să scadă și mai modern, alergatul cu mașina pe timp de noapte după iepuri. Fauna pădurilor noastre este râvnită de guri hămesite, care vor să transforme bogățiile naturii comunei în bani, să pună la sărbători câte un
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
îi pare rău azi; Ce ți-e scris în frunte ți-e pus; Goliciunea înconjoară, dar foamea dă de-a dreptul; Cu bani cumperi și mamă și tată; La așa cap, așa căciulă; îi vine a lucra cum îi vine cânelui a linge sare; Mai bine să-ntreacă, decât să n-ajungă; Din coadă de câine nu faci sită de mătase; Dacă plouă în luna mai, la toamnă culegi mălai; Să ne vedem când s-or vedea iepurii în biserică; E
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
veghea în râpă a lui Gheorghiță are atributele unei probe inițiatice, topografia locului putând fi asimilată grotei și metaforic, unei recluziuni simbolice „Flăcăul nu înțelegea din toate decât o frică strecurată din pământ în el și începu să vorbească cu cânele și cu calul, adresându-le cuvinte fără noimă”. Gheorghiță din film, a cărui interpretare lasă de dorit, țipă, tremură ca un copil, speriat de pași iluzorii. Ritualul înmormântării (mai puțin de două pagini în roman)e cel din vremuri vechi
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
cum că un om de condiția socială și de cultura d-lui general Manu ar putea întrebuința în Parlament un cuvânt care să nu fie strict parlamentar? Cuvântul "cinic" are a face tot așa de puțin cu cuvântul grecesc Kucov (câne, și încă nelegiuit și spurcat) precât de puțin are a face d-l C. A. Rosetti cu partidul Rozei Roșie din Anglia"525. Cea de-a șasea ipostază a jurnalistului Eminescu, artistul, se înscrie pe linia contaminărilor constante dintre creația
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
specialitate au reu?it o anumit? profesionalizare ?i au continuat s? formeze sociologi (Istoria sociologiei rom�ne?ți, p. 326). �n 1974 la Bruxelles, conferin?a internă?ional? a UNESCO aprecia c? �n Rom�nia sociologia a avut r?d?cîni profunde, de aceea a putut supravie?ui. Sociologia a supravie?uit prin eforturile sociologilor care au r?mas �n ?ar?. Aceasta nu �nseamn? s? nu urm?rîm continuarea traiectoriilor unor mari personalit??i �n domeniu care au ales s? tr
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Saint-Simon care, dup? o via?? foarte agitat?, a ajuns s? descopere ?tiin?a la patruzeci de ani ?i s? �mbr??i?eze o nou? carier?, �fizico-politic?� de aceast? dat?. De?i vl?star al unei ilustre familii cu r?d?cîni �nc? de pe timpul cruciadelor, Saint-Simon rupe leg?turile cu ai s?i, merg�nd p�n? la a dori lichidarea definitiv? a feudalit??îi. Contrar tradi?ionali?tilor, el g�nde?te c? Vechiul Regim nu se poate reinventă. Trebuie
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
regatului ungar”. El era temut de rege pentru că urmărea independența românilor, așa de numeroși și, mai ales, așa de necesari ca ostași ai Coroanei ungare, dar, pe care regele îi lăsa morți cu nepăsare pe câmpiile de bătălie, ca pe câni. Așa privită problema, e greu de admis teza recent lansată că, prin turburările din 1349 din Maramureș, Bogdan ar fi devenit o unealtă în mâinile rutenilor și lituanienilor în scopul de a împiedica o colaborare ungaro-polonă în contra Haliciului și Lituaniei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mobilizare. Nicolae de Zyrma, comitele de Solnoc, retransmitea, în 8 aprilie, porunca regală în Transilvania. Printre alții, Petru, castelanul de Orăștie trebuia să fie gata de plecare, cu oastea sa de saxoni și români, în timp de două săptămâni împotriva cânilor de tătari. Cronica arhidiaconului Ioan de Küküllo descrie evenimentele din anii 1351 și 1352 în capitolele XXIX și XXX intitulate De exercitu contra lithvanos și De exercitu ad rutheniam, fără a da amănunte prea multe. Expediția din anul 1351 a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pauze în muncă, indiferent de anotimp, ea avea mereu ceva de înfăptuit. Port în minte și suflet multe momente din viața de a casă, unde ea era sufletul a tot ce se întâmpla. Este cunoscut că de la semănat și strânsul câne pei - și până la realizarea pânzei albe din fuiorul cu care ne îmbrăcam, dar pe care o realiza mama, era o perioadă lungă, dar în majoritate încărcată de fel de fel de treburi, toate aparținând ei ca înfăptuire. Ea o culegea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în -i au fost asimilate și alte substantive, precum cele de declinarea a treia, care în latină aveau pluralul în -es, -e fiind trecut la -i pentru a se evita omonimia cu singularul: lat. canis canes > it. cane cani, rom. cîne cîni; lat. vulpes vulpes > it. volpe volpi, rom. vulpe vulpi. Desinența -i a trecut în română și la unele feminine care au singularul în -ă (poartă porți) manifestîndu-se chiar o tendință spre preferarea pluralului în -i, așa cum atestă evoluția încadrării
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-i au fost asimilate și alte substantive, precum cele de declinarea a treia, care în latină aveau pluralul în -es, -e fiind trecut la -i pentru a se evita omonimia cu singularul: lat. canis canes > it. cane cani, rom. cîne cîni; lat. vulpes vulpes > it. volpe volpi, rom. vulpe vulpi. Desinența -i a trecut în română și la unele feminine care au singularul în -ă (poartă porți) manifestîndu-se chiar o tendință spre preferarea pluralului în -i, așa cum atestă evoluția încadrării unor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
transmis, fără modificări esențiale, limbilor italiană și română (limbi care au păstrat și desinențele de nominativ plural): lat. casa > rom. casă, it. casa (la declinarea întîi); lat. annus > rom. an, it. anno (la declinarea a doua); lat. canis,-is > rom. cîne, it. cane; lat. pars,-tis > rom., it. parte (la declinarea a treia). Cele mai îndepărtate de latină sînt franceza și provensala, care au o singură clasă de substantive (la fel ca engleza în cadrul limbilor germanice) și nu mai păstrează nimic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost atribuit influenței slave vechi. Extinderea redării prepoziționale a funcțiilor cazuale a avut drept consecință dispariția treptată a diferențelor formale dintre cazuri, încît substantivele au rămas cu o singură formă pentru toate cazurile: casa, dominu, cane (de unde rom. casă, domnu, cîne). Aceste forme latinești tîrzii se aseamănă în general cu cele de acuzativ și de ablativ și, pornind de aici, mulți specialiști au considerat că substantivul latinesc s-a transmis limbilor romanice prin forma de acuzativ (cea de ablativ fiind însoțită
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca mine de al furorei spasm,/ Nu un poet de frunte cu turbă și sarcasm.../ El, om de lume, vesel, încununat cu roze/ Asistă chiar în viață l-a sale apoteoze (I 9). Acest versificator/ Schimbat prin turba urei în câne lătrător (I 9), cum îl califică alt personaj, se alătură gelosului Scaur care vede că Neera îl neglijează din pricina lui Horațiu, ea fiind mult mai sensibilă la talentul poetic decât la cadourile scumpe ale unui admirator înstărit, dar lipsit de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un lup și o lupoaică. Bietele animale! Când ne-am oprit în fața lor, și-au ascuns cozile între picioare și au rânjit spre noi a intimidare cu dinții gălbejiți și cariați ca o reminiscență a vremurilor apuse. Având statura unor câni de mărime medie, cu blana de culoare alb-cenușie, arătau mai degrabă a maidanezi subnutriți decât a lupi sadea. Smocurile de păr căzute lăsau să se vadă, indecent, porțiuni din pielea zbârcită. Oasele bazinului, lipsite de părul protector, își etalau proeminențele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
1906 până la cele din 1956 s-au succedat întreruperi frecvente. Volumele Cele mai vechi amintiri (1935), Anii de ucenicie (1944), Mărturisiri (1960) și altele se constituie în necesare întregiri. S-au menținut, la nivel lexical, fonetisme și forme precum pâne, câne, sară, fluer, boer, bielșug, îmbielșugat, bae, ploae, femee, barbat, păreche, răpeziciune, proect, simțimânt, credinți, suferinți, delicateță, întăi, chiamă, cătră, ceiace, novembre, dechembre, prietin,aceia, aceiași, ceia, creiază, câte odată, deadreptul, dela, dinapoi, deschee, eri, es, greeri, înnalte, însfârșit, nicio, pentrucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și fetele joacă înfloriți și veseli. Zice răzășul. "Uite, vezi d-ta, hora nu-mbătrânește." D. [...]* în articolele sale încearcă a fi subtil și gingaș. Așa odinioară un măgar încerca să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot și a băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acuma viață mai potolită. Și în amurg, trecând cu pădurarul prin umezeala și întunerecul pădurii după ploae, înțeleg că el a ucis pe boer. El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele, sare o prepeliță, bang, jos, o pun în torbă. Mai merg eu, sare un sitar: bang, jos, și la torbă. Mai merg eu, ocolesc prin niște popușoi, iaca un epure: bang, jos, la torbă. După aceia trec într-o margine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jos, o pun în torbă. Mai merg eu, sare un sitar: bang, jos, și la torbă. Mai merg eu, ocolesc prin niște popușoi, iaca un epure: bang, jos, la torbă. După aceia trec într-o margine de pădure și intră cânele în pădure; scoate, domnule, un porc sălbatec. Bang, cade jos..." Atunci se scoală cel ce ascultă, scuipă în palmă și se pregătește mânios: "Ho! dacă-l vâri și pe ăsta la torbă, te trăsnesc, mizerabile!" Unul merge la vânat. Isprăvește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e unul Irimescu, fost sergent major în armată, fost perceptor, un om gras, mâncău, fără scrupule, care cu orice preț vrea să facă pe boerul: țăranul, domnule, nu trebue să te uiți la el, cum nu te uiți la un câne! Notar e un băiat tânăr, eșit tot din sat, care se simte că va evolua spre starea de suflet a lui Irimescu. Vameș e Niculescu, un om molâu, care are o cucoană de toată nostimada. Vameșița de la Cornul Luncii. Vameșița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vânt rece. Vâjâie prin arborii mari de la margine, fâșâie prin câțiva stejari cu frunza uscată rămasă pe ramuri. Depărtările se pierd în ceață, întăiu ușoară ca un fum, apoi tot mai deasă. Din sat de la Oprișeni vin lătrături întărâtate de câni; țărci în crâng se chiamă cu țipete aspre. Clopotul de la biserică sună un timp. Și cum vântul crește, se umflă prin copaci și prin crâng, zgomotele împrejurimilor parcă tac, și rămâne numai sunetul de ape în răscoală a vântului toamnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
calea flăcăilor obosiți de drum pășind greu sub raniță prin praful șoselei și zăpușala văzduhului. La o haltă, un soldat din a 6-a companie începe a cânta din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile pădurii de la Probota, pe când luminile amurgului scădeau și bolțile se umpleau de umbră tainică. Seara, la popotă, unii din rezerviști mânâncă borșul în pahare. Marșul mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu mai poate umbla la vânat. Isprăvile vânătorești ale lui Boboc: cum a împușcat ursul Țiganului; cum a împușcat un urs în care a dat întăiu cu ploae de găinuși și cum tot fugea făcând ocoale și încărcând pușca, și cânii îl năcăjeau pe urs... Cum pe urmă l-a împușcat. Cum cânii lui au purtat un cerb prin târgul Neamțului și după o zi ș-o noapte l-au dus de unde l-au sculat. [Boboc " Când a căzut Moș Calistru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a împușcat ursul Țiganului; cum a împușcat un urs în care a dat întăiu cu ploae de găinuși și cum tot fugea făcând ocoale și încărcând pușca, și cânii îl năcăjeau pe urs... Cum pe urmă l-a împușcat. Cum cânii lui au purtat un cerb prin târgul Neamțului și după o zi ș-o noapte l-au dus de unde l-au sculat. [Boboc " Când a căzut Moș Calistru pe Deleleu" și "Singurătate"] Râsul cum se iscă: când lupoaica fată 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]