7,416 matches
-
ai febră, tu ești bólnavă. Trebuie să chemăm un doctor! Dar, mai Întâi, să ducem la el În casă. Doamna Alieta știe ce să facă În situații de criză. Domnul Húsvágó pășea fără greutate. Eleonora, cu haine cu tot, nu cântărea mai mult decât un șoldan de câteva luni, chiar dacă ea avea 25 de ani. Cu vremea, se știe, te faci tot mai ușor, gata să Îți iei zborul când sună ceasul. Dacă așa stau lucrurile, Își spuse zâmbind domnul Húsvágó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se cântă imnul. Orice imn. Pentru că nu e voie să râzi, unii fluieră. Ceea ce este cu totul altceva. De aceea și există stadioane. Ca să Își liniștească musafirul, doamna Ster Încercă mai Întâi să-și domolească râsul, apoi spuse: Deși nu cântăresc cât Cöcöke, domnule Húsvágó, sper să am o moarte aproape la fel de ușoară ca și el. La câte cărți am citit degeaba, sper să câștig ceva măcar acum... Începu să râdă din nou. De data aceasta acompaniată de domnul Húsvágó Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sân de femeie roata dezumflată a unei Dacii roșii cu cinci viteze și frână servo, parcată regulamentar la câțiva pași de sediul miliției. Într-un târziu, apăru și șeful. Călca rar, apăsat, cu mâna la pistol, mirosind a transpirație, după ce cântărise Îndelung situația, aparent calmă, dar capabilă oricând să le joace o festă. Mirosul Înțepător de transpirație Împărți pe loc lumea În două. De emoție și respect, unii abia mai respirau. La vederea șefului de post, ceferistul se ridică sprinten, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la de-astea că e farmacist doar, sunt mai scumpi decât ăi vii, după cum reiese și dintr-un vers pe care dom' Zegrea ni-l mai recită din când În când, și care sună cam așa: Ca păsările, mort voi cântări mai greu decât viu... Puneți „costă” În loc de „cântări” și versul are Înțeles. Păi, știi de ce? Nu. Pentru că o pasăre moartă nu mai poate cânta. Pe ele cântatul le face ușoare și le ajută să zboare. La fel și cu pictorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai scumpi decât ăi vii, după cum reiese și dintr-un vers pe care dom' Zegrea ni-l mai recită din când În când, și care sună cam așa: Ca păsările, mort voi cântări mai greu decât viu... Puneți „costă” În loc de „cântări” și versul are Înțeles. Păi, știi de ce? Nu. Pentru că o pasăre moartă nu mai poate cânta. Pe ele cântatul le face ușoare și le ajută să zboare. La fel și cu pictorii. Moartea, Sebastiane, orice s-ar spune, dă greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
greutate... Cui? dom' Brândușă ? La toate. Și nouă? Da, numai că nu În părți egale. Păi, eu am cântat ceva la viața mea, zise Gheretă: imnul, și nou și vechi, Internaționala, romanțe... Ei, atunci poți muri Împăcat. Toate astea vor cântări ceva pe cântarul Judecății de apoi, căci de el e vorba... Brândușă tăcu. Părea mulțumit. Vorbise pentru prima oară În viața lui despre moarte. Și nu i se păru atât de greu. Să Înțeleg că veniți și dumneavoastră? Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lor, de identitățile lor, de toți și toate. Făcu un gest care voia să spună „dispărut din senin“. — Pleacă pur și simplu. Înainte să continuăm, ești sigur că nu ai simțit dorința de-a face așa ceva? Nu cred, am zis, cântărind bine ideea. Nu. Nu cred că vreau să plec undeva. — Bun. Îmi poți spune o replică din Casablanca? — Poftim? O replică din Casablanca. Simțeam că eram de-a dreptul depășit de toate astea, dar am făcut așa cum mi-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
curând. În acest moment, îmi dau seama că nu sunt nici pe departe în măsură să te conving de ceva. Decizia îți aparține și, până când identitatea ta va începe să-și facă un loc în lumea largă, îți vei putea cântări opțiunile în siguranță. Mă tem că, după aceea, timpul tău de gândire va fi limitat. Înăuntrul acestui plic se găsește un al doilea, pe care scria RYAN MITCHELL. Te rog, citește cu atenție informațiile dinăuntru și reține cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Chiar în clipa asta își spune: „E ca și când ai fi...“ „Nu-i spune“, am îndemnat lucrul acela absurd, „știu ce ești tu și nu te cred, nu astăzi.“ — Pur și simplu așa simt, am zis cu voce tare. Ea îmi cântări cuvintele. — Pur și simplu așa simți. Adică, o știi în adâncul sufletului. Așa ceva? Încerca să mă ia peste picior, dar o anima prea multă curiozitate, în întrebarea exista o urmă de sinceritate. Simțeam că lucrul acela absurd mă supraveghea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întors și am pornit-o înapoi spre scări. Am lăsat rucsacul lui Scout sprijinit de unul dintre fotolii, am mai băut un pahar din whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână. — Pis pis pis pis. Rătăceam pe coridor, cu cușca în mână. Pereții de cărți erau nesfârșiți. Eu eram nedumerit, nehotărât, năpădit de sentimente. — Pis pis pis pis. Cabinetele lui Fidorous treceau pe lângă mine. Nu m-am sinchisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pensula am terminat, am zis, dar hârtia din pahar este și acum doar hârtie. Este... Pur și simplu n-am știut cum s-o fac. — Hmmm. Unde-i pensula? Am găsit-o și i-am întins-o lui Fidorous. O cântări în mână, gândindu-se o clipă. — Ești sigur că ai scris totul cu ea? Am încuviințat. — Am scris ore în șir. N-am apucat să adorm decât la... Acum cât e ceasul? — Opt. — Am dormit trei ore. — Ei bine, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Știu sigur că-l putem înfrunta în condiții de siguranță. M-am gândit la asta. — Nu-mi pasă de modul în care moare, am spus într-un târziu. Doctorul încuviință tăcut, căzând pe gânduri. Îmi întinse sulița și eu am cântărit-o în mâni, așa cum făcuse el. Părea solidă, bine echilibrată. Va trebui să-l lovești în cap, aproape de creier sau aproape de gură. — În cap, am repetat, creierul sau gura. — Bun. Fidorous se uită înspre mare, ducându-și palma streașină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
A accentuat că, de fapt, Germania ar trebui să plătească pentru ca etnicii germani să rămână, nu să plece! La scurt timp, negociatorul din partea Cancelariei federale a informat că vizita cancelarului nu va mai avea loc și că argumentele respective au cântărit în decizia luată. Informarea despre decizia părții germane a declanșat o reacție violentă din partea Secției Relații Externe a C.C. al P.C.R. la adresa însărcinatului cu afaceri a.i., făcut răspunzător pentru eșecul unui proiect de cel mai mare interes pentru șeful statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în dialog cu companiile pe baza înțelegerii comune a obiectivelor. E.2. Evaluarea informațiilor oferite de conducere - la evaluarea aranjamentelor conducerii companiei, mai ales în privința celor legate de structura Consiliului de administrație și compoziția acestuia, acționarii instituționali ar trebui să cântărească toți factorii relevanți aduși în atenția lor. E.3. Votul acționarilor - acționarii instituționali au responsabilitatea de a se folosi de dreptul de vot. În teorie, Codul combinat este voluntar, dar este acceptat de majoritatea companiilor datorită presiunii exercitate de investitori
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
Dacă nu vrea să intre în anonimitate (Antofiță spune anonimitate în loc de anonimat, mai precis, ano'imi'ate), tre' să să ducă d-aicea". Formez numărul afișat pe ecran, să-l întreb dacă altruismul, loialitatea necondiționată, atașamentul față de valorile neamului nu cîntăresc în balanță mai mult decît pasiunea exclusivistă pentru sine. "Hei, Iordana, s-aude nesuferita voce de-a doua, iar scoți din foc, cu mîinile goale, cărbunii încinși ai realității politice? Renunță". Nu renunț. Reușesc să dau de-un redactor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Mistrie: îi păzea poroncile, nu dădea prin băț. "Maître, îi spunea, maître, pot să..." Tonul, ce zic tonul?, tonurile pe care pronunța Milucă maître! Ce vorbă era vorba asta, maître! Tu ești Ditamai Mistrie; ceilalți, mărunțiș. Institutul îi înălța cîntări: metrî a zis, metrî a interzis. Ca să-l supradimensioneze, se făceau mai mici decît Mistrie. Și cel mai mic, parameciul de Milucă. Din coincidența scaun-persoană, răsare, crește și-nflorește cultul, dar și relația cu cel de sus, cu prea-înaltul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce-o să aleagă albina, floarea sau fata? Albina știe că floarea nu-i mai poate oferi prea mult polen la ora asta, iar fata, la fel de galbenă ca floarea, ar atrage-o mult mai tare. Dar albina are intuiția dezastrului. Ea cântărește și pune în balanță: ar putea să se consoleze cu polenul fad și trecut al florii mortificate sau să se expună sacrificiului suprem, în caz că fata se sperie, se apără și atunci va trebui să-și înfigă acul?! (Mai bâzâie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a aduce imprevizibilul în viața monotonă a brăileanului, ceea ce i-ar tulbura existența, prostia sa calmă i-ar fi inundată de informațiile mele, care ar părea izvorâte din creierul unui nebun, și anume, că viața lui de doi bani ar cântări cât greutatea sa în aur dacă ar ști câtă putere are de a schimba totul. Acesta ar fi biletul spre nemurire, tranzitul prin valea gunoaielor ar fi mai ușor de suportat, dar cum să spun aceasta Brăilei, dacă eu însămi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cine privește și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Hugo Mărăcineanu, pictor, al lui Năsuc și Samaliot, bețivi, Dumnezeului lui M6 Stoian și Teodor, pe care se sprijinea M3, Mioara Alimentară, al muzei inspiratoare Any Palade și Dumnezeul lui Moș Eveniment, profesor. Ei și-au dat obolul, măsurat și cântărit în talerele vremii fiecăruia pentru cernerea de mai târziu a nimicului rămas. Pe atunci luminau stele, dacă ora de sport era singura în care trecutul, prezentul și viitorul se uneau într-un singur timp, începutul și sfârșitul fiecăruia își strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o bucată de vreme, cadavrul ar trece drept al meu. Era un european de vârsta mea, așa cum am spus, cu păr negru. Am verificat pe cartea sa de identitate: un metru optzeci și unu, la fel ca mine. Trebuia să cântărească vreo cincisprezece kilograme mai mult decât mine, dar dacă ar fi descoperit în stadiul de schelet, asta nu se va vedea: Olaf ar prezenta zveltețea universală a morților după banchetul viermilor. Or, având în vedere modul meu de existență, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
că nu-ți place să bei singură, mie nu-mi place să mănânc singur. Manierele mele o stupefiară însă eram un bărbat suficient de important ca să mi se supună. Deschise frigiderul și, cu toate că dădea pe dinafară de provizii, ea îi cântări conținutul cu un aer descumpănit. Ai fi putut s-o crezi o cochetă detaliindu-și garderoba bine garnisită și gata să conchidă că nu are ce să pună pe ea. Am hotărât s-o ajut: -Uite, avem escalopuri, paste proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
oriunde în Europa, și de ce nu în Suedia? Georges Sheneve, nu suna a nume suedez. Aș fi liniștit, acolo. Ar începe o nouă viață. Nu m-am mișcat de pe scaun. De ce inerția asta absurdă? La gândul de a părăsi vila, cântăream o mie de kilograme. Pe ușa pe care o lăsasem întredeschisă, îl văzui intrând pe Biscuit. Cu o vioiciune uimitoare pentru volumul său, sări pe birou și se tolăni pe repertoarul deschis. Pricepui că nu se va mișca de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
spirit de revoluționar adevărat, iar în cazul ăsta, de ce să se complice aiurea, de ce să intre în combinații cu tot felul de șarlatani, cînd putea să pună pe picioare și să dirijeze din umbră o afacere în familie? începu să cîntărească atent situația, să-și facă socotelile cu rigurozitatea unui militar adevărat. Dăduse sau nu greș pînă la urmă? Mai avea rost să gîndească acum la tot ce-a fost, să facă evaluări despre ce și cum ar fi fost dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]