1,020 matches
-
8, amiază la ora 12, vecernia pe la 4 după-amiază, seară e pe la 7-8 și miezul nopții, la 12 noaptea.74 În Bucovina, cele șase momente ale zilei au denumiri specifice, mai mult sau mai puțin schimbate, în raport cu alte zone: "pe cântatul cocoșilor" sau "când se zăre de ziuă" (3-4 dimineața), prânzul (8-9 dimineața), amiază, când "umbra este de-un stat de om", ujina (la 4 după-amiază), "când se-ngână ziua cu noaptea" (seara) și "în puterea nopții" (miezul nopții).75 Viața
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a primăverii, dar și simbol al timpului, al norocului și al ursitei. Alături de păsările care simbolizează timpul cosmic, există, în mentalitatea arhaică, o simbolistică a timpului terestru, reprezentată de prezența păsărilor domestice, statornice. Astfel, timpul satului tradițional era împărțit după "cântatul cocoșului": miezul nopții, la primul cântat, trei ore înainte de ziuă, la al doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate vestirea zorilor era considerată de origine divină, cocoșul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
timpului, al norocului și al ursitei. Alături de păsările care simbolizează timpul cosmic, există, în mentalitatea arhaică, o simbolistică a timpului terestru, reprezentată de prezența păsărilor domestice, statornice. Astfel, timpul satului tradițional era împărțit după "cântatul cocoșului": miezul nopții, la primul cântat, trei ore înainte de ziuă, la al doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate vestirea zorilor era considerată de origine divină, cocoșul, închinat diferitelor zeități Apollo, Minerva, Mercur
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care simbolizează timpul cosmic, există, în mentalitatea arhaică, o simbolistică a timpului terestru, reprezentată de prezența păsărilor domestice, statornice. Astfel, timpul satului tradițional era împărțit după "cântatul cocoșului": miezul nopții, la primul cântat, trei ore înainte de ziuă, la al doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate vestirea zorilor era considerată de origine divină, cocoșul, închinat diferitelor zeități Apollo, Minerva, Mercur, Marte era considerat un vestitor al răsăritului Soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și în funcție de anotimp. Astfel, se spune că, de Buna-Vestire sau Blagoviștenie la început de primăvară se dezleagă limba păsărilor, în special a cucului care, peste iarnă, a fost uliu, iar acum începe să cânte necontenit până la Sânziene sau până la Sân-Petru. Cântatul cucului este întâmpinat cu o anumită pregătire ritualică: când se dezleagă limba cucului e bine ca fiecare să aibă bani la el, să nu fie flămânzi și supărați, pentru a fi feriți, peste an, de boala sărăciei, de foame și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
261; Cucoșul e mare pază de la Dumnezeu. De casa unde e cucoș nu se apropie nici o necurățenie. (...). Noaptea, după ce a cântat cucoșul, poți merge oriunde și n-ai de ce să te temi, căci e curat peste tot pământul. Dar până la cântatul cucoșilor e mare groază; atunci necurățeniile umblă, sunt ceasurile lor..."262 Fie că este așezat la temeliile caselor, pentru statornicie, sau vestește timpul diurn sau nocturn, cocoșul este o pasăre binecuvântată, sfințind așezările omenești: Cucoșul este blagoslovit de Domnul Christos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pană sub aripă, care îl trezește și atunci bate din aripi și cântă. Care cucoș e bun cântă iarna în patru sferturi de noapte, în patru răstimpuri: la 10, la 12, la două și la patru. Spre ziuă îndesesc cucoșii cântatul. Noaptea, la miezul nopții, când cântă întâi cucoșul, toacă în cer și atunci îngerii dănțuiesc."263 În mitologia universală, pasărea care reprezintă armonia și plenitudinea, simbol al fertilității și ipostază zoomorfă a pomului vieții, este păunul care reprezintă imaginea spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
culc? / Cum să am glas de om, / Dacă plâng până adorm?"310 Simbolistica antinomică a cucului, ca încarnare a binelui și a răului, este prezentată într-un "bocet de zori" în care suferința despărțirii este ilustrată de ipostazele antinomice ale cântatului: "...C-astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să-mi las casa să mă duc; / M-a cântat pe-un crac uscat / Tot a scârbă ș-a banat; M-a cântat pe-un crac sucit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt menționați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în literatura noastră contemporană". 13 "Și dănțuie un dans bătut și frânt,/ De s-au oprit și stelele și vântul,/ Iar Eva cu priviri rătăcitoare cerea ieșiri în era viitoare/ Bătrâne șarpe, cântatul tău de-atunci/ Se furișează din părinți în prunci." 14 "Domnule, Domnule/ de ce v-ați împărțit/ aseară banii spurcaților/ ținându-se ca șerpii/ și-ați sărutat leproșii/ în loc să le-nfundați o talpă în gură" (Gh. Pituț Străinul"). 15 "Răsfrângerea de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
carele însă nu se mănîncă. Găina care cîntă ca cucoșul nu este bine a o ținea lîngă casă, deci se vinde ea cu cît se poate, și pentru banii luați se cumpără tămîie, care se dă la sfînta biserică, ca cîntatul gă inii să nu fie de stricăciune pentru casnici. Cînd găina cîntă cucoșește nu e semn bun; trebuie a-i jumuli penele de pe cap, și de vor ieși altele albe, nu ai a te teme; ieșind însă negre, rău prevestește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
viață îndelungată. Cere lunea de împrumut, ca să ai noroc la căpătuială. Vinerile, unele fete mari mănîncă numai o dată, ca să aibă noroc. Ca să ai noroc, să nu mănînci în Ajunul Crăciunului. în noaptea Ajunului de colind, cine vede cerul deschis la cîntatul cocoșului și unde toacă în cer are noroc de bani și sănătate. în sara de Sf. Vasile se pun linguri pline cu apă într-o tavă; a cui o fi seacă, nu are noroc. Fetele mari la Sf. Vasile pun
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul, arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești, atenta supraveghere a mamei, dorința de a o impresiona pe Smărăndița, și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. Școala este, însă, întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană.După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache, pe care textul îl descrie ca
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
toate ulițele" (sugestia gerunziului este puternică). Preotul, "singurul din sat care nu curvise cu puterile florii-ntunecate", îi păstorește pe cei patruzeci de Badislavi 104 care căutaseră adăpost în locul sfințit. Cadavrele au un scurt răgaz pentru a cuceri lăcașul: "până la cântatul cocoșilor". Când focul refuză să cuprindă cetatea Domnului, strigoii fac apel la magie neagră. Forma circulară desenată pe pământ evocă rotundul unei oglinzi, din spatele căreia pândește dublul exacerbat al trupurilor corupte, i.e. demonicul: Se adunară, ca ghizdul unei fântâne, împrejurul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rădăcini pe margine de pagină, pe chenare și file albe din vechile cărți bisericești, unde careva scria pentru ca să se știe: că au năvălit tătarii, ca au venit moscalii, că au trecut turcii, că s-a născut fiul cel mic la cântatul cocoșilor sau că a murit bunicul în amurgul serii. Toate erau consemnate pentru ca să se știe, întocmai ca în unele pisanii de la bătrânele biserici de lemn, unde meșterul încrusta bârna scriind ca să se știe cine a făcut lăcașul. Și rostul cel
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
în revista „Dunărea de gos”, Galați, nr. 117, 2011, p. 22-23) Andrei Cornea Printre povești impertinenteși apocrife De la Platon cetire... ne putem crea poveștile noastre (subiecte avem... Slava Domnului!...), pentru amiază, „șoptite de muzele ieșite din minți și însoțite de cântatul greierilor miezului de vară...”, pentru miezul de noapte, „inspirate de Lunăși de duhurile zănatice ale nopții” și pentru asfintit, „despre nemurirea sufletului discipolilor strânși roată în jurul lui...” o spune, degajat, filosoful Andrei Cornea. în viziunea d-sale, poveștile sunt fie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pe un sătean invitînd oaspeți să rămînă peste noapte, cu condiția să spună un basm înainte de culcare; sau, în alt caz, gospodarul însuși dădea înconjurul casei rostind povestea de unul singur. Sunt voci din anonimat care certifică funcția magică a cîntatului și a povestitului. Și de data aceasta Miorița ocupă loc privilegiat. Întîmplarea baciului moldovean este dată ca poveste cu tîlc, demnă de a fi memorată solemn și cu statut testamentar din generație în generație. Să nu ne mire că a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de mistere. Fluierul și bota (lancea) sunt instrumente profesionale, nelipsite, cum am văzut, lui Dumuzi, ca și păstorului carpatic. Le unește sacralitatea (e vorba de liră și de fluier), ca instrumente dăruite și cu har, ca și funcția magică a cîntatului; ca să creeze comuniune în lumea vietăților pămîntului, dar să producă și efecte terapeutice, adică temperarea tensiunilor erotice, cît și alinarea suferințelor sufletești după pierderea unei ființe iubite. O istorie mitică a instrumentelor muzicale de veche tradiție ar aduce lămuriri necesare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în uz, în mediul de jos, profesional, ca un suport sufletesc în viața stînii. Marele corpus de texte mioritice alcătuit de Adrian Fochi aduce dovada sigură că fluierul a constituit un însemn profesional multisecular, fiind conservată și funcția cultică a cîntatului multă vreme în decursul istoriei. Situația predomină în colinde. De aici nu înseamnă că trebuie supravalorizat elementul creștin propriu-zis. Fenomenele spirituale din spațiul tradiției și al anonimatului nu cunosc apariții evenimențiale, „de început” și nici rupturi catastrofice în chip de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
om practic: “la ce-mi ajută asta, doar n-am să mă fac cântăreț!”, spuneai. Totuși, aveai un glas de bariton superb, chiar nelucrat cum era, noi moștenisem urechea muzicală și timbrul vocii de la părinții noștri, mari amatori în ale cântatului și ale petrecerilor cu muzică și dans. Ne împărțeam melodiile, fiecare era tare pe terenul lui. La melodiile tale, Gică, muzică ușoară veche, din perioada interbelică sau romanțe, timbrul tău de bariton se auzea blând și suav și ne mângâia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
își continuau nestingherit activitatea. Contele și garda începu să taie în albi, dar zadarnic tăiau aerul. Nu erau luați în seamă de cele două tabere, compuse în total, c-am dintr-o sută de oameni. Dinspre pădure se auzi primul cântat al cocoșilor, vestitori ai zorilor de ziuă, când și apărători și atacatori au dispărut în negură, înghițiți de neant. -Sunt fantome. Spiritele acestor oameni nu și au găsit liniștea încă, concluzionă contele. -Da, dar de ce jumătate de mileniu au avut
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vrea dracu, tămâie să-i dăm. Noapte de noapte timp de un an preoții au tămâiat și stropit cu aghiasmă arătările fantomelor luptătoare dar acestea fără să se sinchisească își căutau de treabă. Singurul lucru care le alunga era primul cântat al cocoșilor, la ivirea zorilor de ziuă. Ostașii din gardă au scotocit prin toate cotloanele comitatului, prin împrejurimi și prin cimitire, negăsind nimic suspect. Acum fantomele ioaniților și templierilor au pătruns în castel făcându-le viața insuportabilă. Vacarm. Urlete. Zgomote
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sfârșitul celor o sută de secunde. Holograma spiritului pitagoreean, dispăru fulgerător, absorbită de spectrul unei lumini albastre. Era trecut de miezul nopții. Luminile din tavan s-au aprins odată cu stingerea lumânărilor din sfeșnicile aurii. De undeva din îndepărtare se auzea cântatul cocoșilor. -Domnilor ședința noastră de spiritism a luat sfârșit. Ne vom întâlni mâine seară. -Noapte bună domnule colonel. -Noapte bună maiestre-spuneau spiritiștii, plecând pe rând la casele lor. A doua zi s-au întrunit, cu puțin înainte de miezul nopții. Aceiați
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vă bag în cazanele cu smoală topită. Vreți asta sau vorbiți? -Vrem pe hanul Timur îngropat sub casă-spuse stafia unui tătar ce părea să aibă grad mare. Casa a fost construită pe mormânt. Mijea de ziuă. Cocoșii erau la primul cântat. Stafiile tătărimii au dispărut fulgerător. -Căpitane cheamă pe episcopul Teoctist cu cele de trebuință. Să punem oamenii să sape. Au fost scose la iveală zece schelete. Timur -han cu fii și gărzile. -Părinte tămâiază și stropește cu aghiasmă păgânii ăștia
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
furișată - hoața - printre perdele mi s-a așezat pe pleoapa stângă îmboldindu-mă “să fac ochi”. N-am zăbovit prea multă vreme și am plecat cu pas proaspăt spre Târgul Cucului, acolo unde ieșeanul sigur s-a înființat cu ultimul cântat al cocoșilor... Merg cu spor îmboldit și de răcoarea dimineții care se prelinge cu șiretenie pe șira spinării. Ca un făcut, am avut dreptate și de această dată. Dragul meu ieșean ședea cu ochii în soare așteptându-mă. Cine știe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
oprit din nou din vorbire și a gustat din ulcica cu vin. Și-a dres glasul și a reluat povestea: În seara aceea, învăluind-o cu acei ochi sânilii ca într-un crâsnic, i-a șoptit: „Brândușa badii după primul cântat al cocoșilor te aștept lângă stejarul din poiană...” „Nu... nu pot, ba...” „Să nu spui asta, fato! Să nu spui asta!” Tremurând ca varga, hangița a întrebat: „Da’, da’ dacă se... se trezește barbatu’?” „Nu se trezește. Sigur nu se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]