927 matches
-
a atins Făt-Frumos din colindă acest statut explică alte colinde de fecior, unele balade și basme. Flăcăul vine în lumea cunoscută aproape zburând și în fruntea unei suite nobile: „Cam în soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer,/ Zboară-un cârd de porumbei./ Și nu-i cârd de porumbei,/ Ci-i stobor de mari boieri.” Versurile conțin două elemente fundamentale pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
statut explică alte colinde de fecior, unele balade și basme. Flăcăul vine în lumea cunoscută aproape zburând și în fruntea unei suite nobile: „Cam în soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer,/ Zboară-un cârd de porumbei./ Și nu-i cârd de porumbei,/ Ci-i stobor de mari boieri.” Versurile conțin două elemente fundamentale pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice, precum și de efectele concrete pe care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o trăiau, probabil, cei câțiva maeștri ai culturii, filologi, simțind, trăind acel seism ciudat și neașteptat al istoriei, al instituțiilor, al criteriilor pe care le deprinseseră în Apusul luminat, de care erau mândri și pe care încercau să le inculce cârdurilor de învățăcei ce îi înconjurau. M-a primit cu gravitate în biroul său, era într-o dimineață, și, ca să-mi dea curaj probabil, cu multă eleganță mi-a făcut o confesiune: arătându-mi una din încheieturile mâinii, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apărarea în fața unor sarcastici amici sau convivi la numeroasele „mese” la care luam, atunci, parte și unde se amestecau și artiști plastici, un Piliuță, Dipșe, Apostu sau Victor Roman, uneori și artiști muzicali, interpreți sau compozitori. Eram, trăiam atunci în „cârduri” de tineri ce se strângeau instinctiv laolaltă, înfricați de sistemul dur post-stalinist, dar cu inconștiența și vitalitatea fericită a tinerilor și sperând pentru fiecare dintre noi, dar și pentru „națiune”, o artă veritabilă, expresivă, mare! Cu timpul, estompându-se obsesia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce-și iese din contradicțiile profunde ale științei și ființei prin acțiunea spre binele, spre salvarea colectivității harnice și credincioase! N-am fost fatalist sub cele două dictaturi comuniste, prima barbară și a doua vicleană, nu sunt nici azi, când cârduri de tineri fug de un prezent ce-i dezamăgește, de parcă prezentul unei națiuni se poate zidi fără efortul și fără credința lor, tocmai a lor! Patriotism, în acest caz, înseamnă credință, acea facultate de neînvins a spiritului care se bazează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spun c-am spart tăblița. Să strig pe sora mea cea mare Să-i spun că-mi este foame. Să-mi dea și mie să mănânc Că măicuța mea doarme. Să merg cu frățiorii-n crâng S-ascultăm pitpalacul, Cum cârduri de cocori se duc Lăsând în urmă satul. Să căutăm prin iarba verde Fluturi zburând și melci. Să curățăm de mărăciuni Poteca pe unde treci. Of,... doamne, fă-ne iar copii Întoarce, Doamne roata, Să mă duc la bisericuță Cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
când urcam pe deal spre casă, în dreapta era moșia marelui istoric Marghiloman care trăia la Paris, a lui Vizante și Kogălniceanu, mari boieri sau descendenții lor, cu mari întinderi de vii și păduri. Din Ardeal veneau zeci de tineri, în cârduri, ca să muncească la vie, să câștige un ban, iar unii mai isteți, ajungeau să fie logofeți, să răspundă de oameni, de muncă. Așa se făcea că unii se căsătoreau și rămâneau pe loc, își făceau căsuțe, cumpărau vii și deveneau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și m-am lungit cu fața în sus. Era o minunăție. De jur-împrejur, bâzâit de gâze, concert în aer liber dat de greierași și un conglomerat de ciripit de tot felul de păsări și păsărele. Numai că, în înaltul cerului cârduri de puncte argintii - bombardiere nemțești - zburau încet spre răsărit. Abia li se auzeau zumzetul motoarelor. Fiind, cum spuneam, cu urechea la pământ, auzeam niște bubuituri înfundate, venind de undeva de departe. Sunt tunurile de pe Prut, bă Grigoraș, m-a lămurit
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
îi întreabă : - Unde mergeți cu pași așa fermi, se pare că mergeți ca mine, mai departe ? - Nu chiar așa departe, dar nici prea aproape ca să mergem, pe vremea asta, agale, răspunde o măicuță ce se afla în fața ultimei persoane din cârdul ce se formase. Apoi continuă : « Eu cu persoana aceasta mergem la Schitul Mălinești, ce se află colo după pădure, aproape de vârful dealului, iar dumnealor din fața noastră sunt Gârceneni. Dar dumneata unde mergi? Săndel, oarecum surprins de răspunsul prompt dat de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cinci pâni a hrănit cinci mii de oameni. Apoi dacă-i vorba pe păcăleală, stai să-ți arăt eu. Vei ști, bădiță, că sătuii au clădit cetățile și flămânzii le-au dărâmat. Să te ferească Dumnezeu să-ți fie în cârd cu flămânzii!... Cu voia sau fără voia ta vom mânca cum știm noi, iar nu ce ne dai tu. Dacă nu vă ajunge, mâncați-vă vânatul ce-ați adus. A, bun! Care vra să zică acuma ne iei și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
este nici filosof ca să vă informeze despre cine știe ce evenimente sau fenomene sociale ori naturale. Sunt un biet fiu de țăran, categorisit cu gospodărie mijlocie, cum erau considerați țăranii într-o perioadă istorică, nu prea îndepărtată, dar care ținea cîte un cârd de animale în gospodărie. Eu fiind cel mai mare dintre cei trei feciori pe care-i dăruise mama, Dumnezeu să o ierte acolo sus și pe dânsa,trebuia să le asigur existența la toate aceste animale,plus treburile în gospodărie
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
astfel de program nici când eram copil acasă la părinți. Dacă nu trebuia să merg la școală, mă trimiteau cu mieii la păscut,iar după ce am crescut mai mărișor, aveam treabă tot înainte, că ținea tata,fie iertat, câte un cârd de vite pe lângă casă de care trebuia să grijesc.Pe vremea aia nu erau societăți din astea neguvernamentale plătite de stat cu mii de dolari sau euro,destinate „ocrotirii” copilului și nici baronese să apere libertatea și integritatea copiilor,să
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
lor a plecat la Brașov unde a stat vreo săptămână, iar mama la București, câteva zile cu o delegație sindicală, iar fetele au rămas libere cu lumea lor de dor și dragoste. Cine a zis că mai bine păstorești un cârd de iepuri decât o fată, a avut mare dreptate.Numai că după ce au venit părinții, vecinii spionaseră toată activitatea lor, probabil au avut consemn de la tata sau mama și le-au pârât pe fete.Astfel părinții au aflat tot ce
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți de mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și această ambianță lustruită îți amintește că participi la o înscenare. Urc într-un turn să contemplu împrejurimile: râulețul Nogat, cârdurile de gâște, pașnicele căsuțe țărănești de pe celălalt mal, șoseaua flancată de carpeni și câte mai implică un peisaj rustic, desolemnizat, plasează castelul în derizoriu, cu întreg trecutul său fabulos, zbuciumat și sinistru. Un loc în care poți avea cel mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
electronică. În sfârșit, ajung și la podul de unde se vede clădirea înaltă a hotelului Belarus. Câteva perechi pe malul râului, în costume de baie, stau întinse pe cuverturi și ascultă muzică la casetofon. Niște copii dau cu pietricele într-un cârd de rațe. E, totuși, un cadru mai plin de viață... VITALIE CIOBANU: E o după-amiază ploioasă, mohorâtă, și singurul lucru mai bun pe care îl pot face este să plec la festivalul Yanka Kupala - poetul național al belarușilor, la Vyazynka
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au spart ușa bisericii și au fugit cu sicriul Sfântului Dumitru. S-au tras clopotele, mitropolitul a trimis să scoale pe Lupu Costache, pe C. Arion, pe Marghiloman. Dimineața, o fierbere strașnică în oraș, sute de femei au sosit în cârd la fața locului, plân gând și văitându-se. Doamnele de la Ortodoxie aler gau în toate părțile. Ceea ce nu se făcuse la intrarea germanilor era acum iminent. Mackensen, aflând de această agitație și temându-se de o răscoală în București, dete
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
flori pe cari cad apoi mărgăritărele de rouă, el zice: vezi ce frumoasă mireasă. Și painjeni țes de la o tufă de flori la cealaltă un pod de diamant la mirele ce șade departe - pe altă tufă - s-aducă nuntașii, un cârd întreg de musculițe albastre ca oțelul... furnicile sânt servitori, căci aduc saci albi cu miere și făină, ba țin câte o iarbă în gură, cu care să apere de razele soarelui capul miresei. Clopoțeii albaștri a florilor sună de liturghie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu care să apere de razele soarelui capul miresei. Clopoțeii albaștri a florilor sună de liturghie, albinele cântă ca lăutari, bondarul în veșmânt de catifea murmură pe nas ca un popă bătrân, {EminescuOpVII 322} fluturii, don juanii grădinelor, vin în cârduri la nuntă - ci ceea ce nimeni n-aude a auzit miniaturistul meu, o nuntă în taina firei. Dacă se uită la icoană, zice că a zâmbit peste noapte și c-a rămas încă urma zâmbetului. Dar unde? Unde n-o poți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din loc, iar portarul socotea că mirosul e suficient de puternic încât să-l acopere pe cel de trăscău. Cu atât mai mult cu cât prânzul lui coincidea cu terminarea programului de lucru al funcționarelor de la universitate. Cetățencele părăseau în cârduri instituția, așteptându-se, strigându-se, povestindu-și fragmente de telenovele, detaliindu-și în fața suratelor lista de cumpărături. Cam una din patru se oprea să-și tragă ciorapii sau dresurile, punând un picior pe scară și aplecându-se pentru a efectua
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alergătură, să mai poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gesturi ample, se leagănă, mimează cuvintele și stârnește râsul puștimii din sală. După tiparul folosit de ani și ani, încep să se perinde, unul după altul, corurile de pionieri din mai toate clasele, punând la grea încercare răbdarea spectatorilor. Urmează cârdul de recitatori, mai mult ori mai puțin talentați, cu o înlănțuire de poezii învățate în timpul școlii și de care spectatorii sunt complet plictisiți. Un elev dotat cu un mare talent, cântă la pian preț de un sfert de ceas o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de mate era un dascăl excepțional. Plecai cu lecția învățată din clasă. Lucra mult cu elevii, zeci și zeci de probleme, de toate felurile. Cunoscându-și școlarii ca pe propriul buzunar, ea sesiză că Luana învăța mecanic, înșiruind pe tablă cârduri de demonstrații, ajutată doar de o memorie de invidiat nu și de un studiu aprofundat. Luana, ce-mi "pictezi" tu aici e memorie și nu judecată. În felul ăsta n-ai să ai rezultate prea bune la treaptă. Cu oarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Caia respecta legea: dacă nu aveai șapte ani împliniți nu puteai fi elev. Însă eu țineam numaidecât să devin elev. Nu aveam atunci conștiința că trebuie să învăț. Școala însă mă atrăgea. Era altceva. Altceva decât să am grijă de cârdul de rațe, care mereu se pierdea prin tufele de răchită de pe malul pârâului care traversează grădina. Altceva, decât să duc gâștile la păscut pe imaș și, din când în când, să văd unde mai sunt și dacă sunt toate. Și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
ulterior, pentru evoluția mea în liceu, în facultate și chiar după absolvire. Satul Dobârceni este așezat pe o pantă lină, cu oameni gospodari, cu grădini și livezi, cu un pârâu (leit motivul pârâul!) care îl străbate, pârâu pe malul căruia cârduri de rațe și gâște își duceau traiul de primăvara devreme până toamna târziu. La marginea satului era un parc, cu copaci seculari (stejari și fagi), practic o mică pădure în centrul căreia era un conac. Din păcate, conacul era în
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
urlînd Căzut din Rai și-ostil chipurilor vieții, Si totusi tăinuind femeia-ntunecată, Vala, ca într-un chivot și între Perdele, Urît și blestemat, pururi murind o moarte Veșnică, 255 Fiind puzderii de Tirani uniți în blasfemie În contra chipului Divin, cîrduri de ticăloși ce laolaltă se-Adunară. Los zise către Enitharmon, "Fiindu-mi Milă am văzut." Fiindu-i milă, Mielul Domnului prin porțile Ierusalimului se pogori Că Taină să o lepede vreme după vreme; și cum se naște 260 Pe Pămînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]