1,691 matches
-
aer. Un măcelar se agită: — Cu ce facem umplutura? Flaminul lui Marte își duce mâna pâlnie la ureche: — Umplutura, zici? Decide imediat: — Ne trebuie câte o bucată din coadă, din pulpă și de la gât. — Care umplutură? șoptește Velleius Paterculus. — Pentru cârnații ce vor fi arși pe altar, îi explică Tiberius. Simte o bucurie răutăcioasă să-l necăjească: — Ce, crezi că zeul se mulțumește numai cu ciurucuri? Tânărul tace rușinat. — Trebuie să-i dăm și lui ceva din ce mâncăm noi, adaugă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cuvântul NAȚIONAL în față. Așa poate ne-am reveni la demnitatea ce ni se cuvine... Pensionarul de serviciu Cu ziua de 7 ianuarie a fiecărui an, trebuie să fie clar pentru toată lumea, gata cu sinuciderile pe bază de sarmale, caltaboși, cârnați picanți cu ardei numai atât cât trebuie, ca să poți bea o oală de vin la o dușcă, fasole cu ciolan (sau ciolan cu fasole, mă rog, tot acolo ajungi), piftie bine fiartă și usturoiată, prinsă așa de bine încât poți
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
parale în buzunare în lumea asta mare care să nu viseze cu ochii deschiși la o asemenea eventualitate. Propun să fie instituit un concurs la nivel de țară cu premii în semințe prăjite și o porție dublă de fasole cu cârnați pentru cel care poate să spună, în mai puțin de o oră, ce ar face el cu purcoiul de parale. Să știți de la mine, că sunt extrem de puțini oameni care sunt capabili să răspundă prompt la această grea întrebare și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
În lături. — Eu intru. — La ora asta nu găsești taxi. Se schimbă tura. O să merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe grătar. Barele de la intrare măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare să se dezlipească de el. Feffer nu voia să tacă. Ce Îi trebuia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
au înfipt acul. Și când am luat-o s-o pun la loc în cușcă, n-a opus nici o rezistență; doar a scos un mieunat slab, vlăguit și s-a lăsat băgată înăuntru. Pe drum spre casă am luat niște cârnați și o cutie de smântână de la LoPrice, iar când am ajuns acasă am făcut un mic culcuș din perne și pături în bucătărie pentru ca Portia să se poată uita la mine când gătesc. Am tăiat cârnații în bucăți foarte mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
casă am luat niște cârnați și o cutie de smântână de la LoPrice, iar când am ajuns acasă am făcut un mic culcuș din perne și pături în bucătărie pentru ca Portia să se poată uita la mine când gătesc. Am tăiat cârnații în bucăți foarte mici și apoi i-am prăjit în unt - un vechi regal. Dar toate astea le făceam mai degrabă pentru mine decât pentru Portia. Era limpede că nu se simțea destul de bine pentru o ultimă cină extravagantă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mici și apoi i-am prăjit în unt - un vechi regal. Dar toate astea le făceam mai degrabă pentru mine decât pentru Portia. Era limpede că nu se simțea destul de bine pentru o ultimă cină extravagantă. Când i-am pus cârnații în față, a rămas nemișcată, uitându-se la ei plictisită. Am privit-o o vreme, apoi m-am aplecat și am luat-o. A fost un palid murmur de neplăcere, dar nu o luptă. Am luat-o în dormitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu cumva să fi gândit cu voce tare. Era un tip pătrat, cu umerii la fel de lați ca și șoldurile, avea brațele scurte și umflate de mușchi atârnându-i încovoiate fără să se atingă de trup, picioarele-i semănau cu doi cârnați făcuți în grabă părând că vor să-i iasă din pantalonii prea strâmți, capul lui mare ca de taur, aproape disproporționat, era acoperit cu păr scurt și țepos, ochii îi erau injectați și aspri, și gura mai mereu întredeschisă de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
prin care mă scăldam. În fața ochilor îmi veneau imagini cu tata aruncând cu banii în muzicanți ca să-i cânte nu știu ce melodie la modă, o terasă, o masă lângă care așteptau cuminți, în frapieră, două sticle de vin vechi, mici și cârnați aburind pe farfurii de carton și eu milogindu-mă să îmi dea trei lei să mi pot cumpăra un baton de ciocolată pe care să-l împart cu fratele meu. Am salivat toată ziua cu ochii pe acea tavă plină
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rîului există deja hoteluri și restaurante. Și pe partea asta sînt tot soiul de micro... microbuze pentru copiii de grădiniță și alte chestiuni de soiul ăsta... Zeci de lanterne roșii În fiecare seară... Ce-ai zice de niște rămen ? Sau cîrnați ? Ți-ar pica bine un saké cald ? — Nu te mi amăgi! Scopul cîrnatului nu este doar umplerea mațelor, spuse cel mai În vîrstă dregîndu-și glasul și scuipind. Ce-i mai bun de vînzare e dincolo de tejghea... Știi ce se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
răcnetele americancelor pe tema: - Where is our vegetarian food? cu adresă la restaurantele poloneze, mi se păreau scălămbăieli și mofturi de doi bani. Veneam dintr-o țară în care carnea a fost decenii un status-simbol, unde căram în trenuri șunci, cârnați, slană, de la rudele de la țară, unde pomana porcului era adevărata sărbătoare națională, forma noastră de hedonism într-o lume chioară, tristă, cu mațele obsedante. Ea mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o greață la fel de elitistă: „Nu mi-a ieșit checul, că au fost mici gazele”, „Văru-so e responsabil de magazin și le dă câte ouă vor”, „M-a lăsat șefu’ la tăierea porcului, da’ las’ că și el se alege cu cârnați și țuică”. Doamne, îmi spuneam, da’ oamenii ăștia chiar nu înțeleg deloc ce viață umilitoare ducem? Alta decât să graviteze în jurul mațului gros mai știu? Vezi tu, Mircea, partea care mi s-a părut sublimă în Decembrie ’89 a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sub care arde porcul. În ziua de Ignat dispărea totul, dar totul. Lumea se compunea doar din carne, din miros de mațe calde, din mașina de tocat, din țuică, din damful primei porții de pecine la laboș și al primilor cârnați pe jar. În ziua de Ignat nu ne mai ardea de nici o salvare prin cultură. Deveneam pântecantropi, cu arme și bagaje, fără rest, fără nostalgii și fără regrete. Din acei ’80 pe care îi defilez prin fața ochilor dintr-un living
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
m-ar putea întreba: - De ce ți-e dor? De imaginea cu Buna Măriții spălând mațe de porc în fundul grădinii? Da, mi-e atât de dor de clipele alea, neseptice, în plină sălbăticie, aici lângă cuptorul cu microunde în care coc cârnați ambalați în vid, undeva, la poalele unei mari uzine intelectuale americane. Cred că am să îl închid pe Hrușcă. O să îmi iau un CD cu colinde americane și îmi spăl creierii de toate dorurile astea sfâșietoare care îmi vin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
satelor învecinate își luaseră obiceiul să se adune, cu mic, cu mare, pe pantele Sabikăi, la poalele Alhambrei, lângă cimitir, de unde puteau vedea, deasupra lor, nesfârșita ceremonie. Negustori ambulanți se instalaseră în preajmă, oferind spre vânzare atât papuci, cât și cârnați mirkâs, clătite sau sirop cu apă de flori de portocal. În a zecea zi de Paradă, cum anul arab 882 se încheia, sărbătorirea discretă pentru Râs-as-Sana abia de a fost remarcată în toiul acelor neîntrerupte festivități. Acestea aveau de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împărat. Am fost cu el în Germania Superior și am învățat să-l respect și să-l admir. I-a învins pe catti, și ăia sunt niște demoni dezlănțuiți, sângeroși... — Și eu am luptat alături de Galba! - ajutorul de bucătar adăugă cârnați și piper în linte. Nu făcea altceva decât să-i pedepsească pe soldați. Și ce pedepse! Galba e crud. — Galba e drept și sever! replică paharnicul. De multe ori soldații sunt aroganți și indisciplinați; ce se alege de o armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
când prins pe picior greșit de Fielding, am căzut și m-am rostogolit, luând câțiva metri de podea în buci. Și, în fine, deși nu tocmai lipsite de importanță, arsurile pe care cred că le am de la mizeria aia de cârnați. Sau poate că e doar vorba de o indispoziție generală. Nu știu. În prima zi am fost un adevărat motor turbo, un vehicul uman pe pernă de aer. O, mi-am luat zborul... Camerista a dat câteva târcoale, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe umărul meu și mi-ai spune că sunt genul tău. Aș plăti pe chestia asta Ți-aș da bani pentru așa ceva. Mi-am lăsat bagajul la garderobă și m-am dus direct la snack-barul hotelului, unde am mâncat șapte cârnați. Erau așa de buni, încât mi s-au umplut ochii de lacrimi în timp ce îmi alunecau grăbiți pe gât. Apoi am cumpărat o țigară cu marijuana, o capsulă cu amil-nitrit, o fiolă de cocaină și o doză de opiu de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmat o scenă splendidă, în care Spunk a pornit-o șovăitor să se lupte cu celelalte fete din apartament Colegele fetei sunt obișnuite cu bădăranii agățați de amica lor, dar Spunk (care sparge nucile cu dinții, mănâncă ouă necurățate și cârnații cruzi) e o ciudățenie nouă. Prin intermediul câtorva tranziții delicate, care m-au făcut să-mi suspin asentimentul, filmul a dat-o pe o parodie romantică de love-story, fata civilizându-l pe Spunk - învățându-l să se îmbrace, să mănânce, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-am zis în sinea mea, voi depăși criza cu multă bărbăție. M-am sculat la unsprezece și, îmbrăcat cu blugi și cu teniși în picioare, am combătut prin jogging băutorul din mine. M-am îndopat cu haleală de cârciumă: cârnați, fasole gătită cu ghimber, un lighean cu musaca de cartofi. M-am umflat și cu băuturi specifice locului. Tradiționala bere la halbă, vinuri foarte fine și cele mai grozave tării. Am lăsat nouă lire jumătate la automatul cu fructe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în afara celor câtorva drapele tricolore fluturând pe ici-colo. O sărbătoare, de altfel, mai mult mimată în acest an. Tensiunea surdă de după aceste alegeri ciudate sporește parcă. O tensiune a deznădejdii, mai mult. La radio se face reclamă sărbătorii. Promisiunea fasolei, cârnaților și a cănii cu vin fiert. Aproape n-a fost relatare în care să nu se amintească de aceste pomeni. Asta și așteaptă, de fapt, mulțimea: mâncare și băutură, restul n-are decât să fie circ. Merg fără gânduri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prostie, eu am tăcut. — Dimpotrivă. Vorbesc proștii; tac lașii; ascultă Înțelepții. — Cine a zis asta? Seneca? — Nu. Domnul Braulio Recolons, care conduce un magazin cu produse din carne de porc pe strada Aviñón și posedă un har proverbial atît pentru cîrnați, cît și pentru aforismul cel mai nimerit. Continuă, te rog. Îmi vorbeai de fata aceea fîșneață... — Bea. Asta e treaba mea și n-are nimic de-a face cu tot restul. Barceló rîdea Înfundat. Eram pe cale să-mi continuu relatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
piatră la rinichi. Și ce vrei să-i spun? De mult bănuiește ceva. — Spune-i că te duci după semințe de floarea-soarelui. — Dar de ce trebuie să mergem taman la „Els Quatre Gats“? — Fiindcă acolo fac cele mai bune sandvișuri cu cîrnați pe o rază de cinci kilometri și undeva trebuie să stăm de vorbă. Nu-mi fi prăpăstios și fă cum Îți spun eu, Daniel. DÎnd drept bine venită orice activitate care mă ținea departe de gîndurile mele, m-am supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atît de lumești. Vecinii, care acceptau cu bună-credință povestea mea, cum că Îl Îngrijeam pe bietul meu soț Miquel, care rămăsese invalid și desfigurat În război, ne dădeau de pomană lapte, caș sau pîine, iar uneori chiar pește sărat sau cîrnați trimiși de rudele de la țară. După cîteva luni de penurie, convinsă că va mai trece multă vreme pînă cînd Îmi voi putea găsi o slujbă, am hotărît să pun la cale o stratagemă pe care am Împrumutat-o dintr-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
capital. Mă duceam la serviciu cu părul strîns Într-un coc, nemachiată. În ciuda acestor tertipuri, Sanmartí continua să mă perie cu insinuările lui, Întotdeauna impregnate de acel zîmbet alunecos și cangrenat de dispreț, tipic eunucilor samavolnici care atîrnă ca niște cîrnați umflați din Înaltul statelor de funcții ale oricărei Întreprinderi. Am avut două sau trei Întrevederi În perspectiva altor locuri de muncă, Însă, pînă la urmă, dădeam peste o altă variantă de Sanmartí. Creșteau ca un puhoi de ciuperci cuibăritoare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]