2,091 matches
-
nu scăpăm noi niciodată. Citesc interviul unui redactor de radio în care amintește și de unul din marii noștri poeți: Ah, daa. A fost colegul meu mulți ani la contabilitate. Vedeți cum se pricep unii din cei mărunți să se cațere pe umerii altora mai mari, lustruindu-se singuri? Acela, poetul, avusese „onoarea” să fie coleg cu el, redactorul, și nu invers. Se ceartă doi vecini pe lucruri mărunte și se dușmănesc toată viața. Ajung să se încaiere, unul din ei
ŞI TOTUŞI IUBIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356752_a_358081]
-
razele soarelui de toamnă târzie ce spui? De acord Robert. O zi de toamnă însorită, pornim într-o plimbare prin parc. Frunzele căzute împrăștie un miros plăcut, sub pașii noștri scârție, cele uscate se sfărâma! Îi propun Clarei să ne cățărăm în copac, este surprinsă de propunerea mea! - Tu ai face-o cu siguranță! - Sincer? Am un impuls copilăresc să mă cațăr însă mă gândesc la amendă! Până să ne decidem noi dacă ne cățărăm în copac sau nu ne dăm
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Frunzele căzute împrăștie un miros plăcut, sub pașii noștri scârție, cele uscate se sfărâma! Îi propun Clarei să ne cățărăm în copac, este surprinsă de propunerea mea! - Tu ai face-o cu siguranță! - Sincer? Am un impuls copilăresc să mă cațăr însă mă gândesc la amendă! Până să ne decidem noi dacă ne cățărăm în copac sau nu ne dăm seama că a început ploaia. Am avut timp să ne ascundem sub un copac. O ploaie torențială a început să cadă
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
sfărâma! Îi propun Clarei să ne cățărăm în copac, este surprinsă de propunerea mea! - Tu ai face-o cu siguranță! - Sincer? Am un impuls copilăresc să mă cațăr însă mă gândesc la amendă! Până să ne decidem noi dacă ne cățărăm în copac sau nu ne dăm seama că a început ploaia. Am avut timp să ne ascundem sub un copac. O ploaie torențială a început să cadă! Ne place să mergem în ploaie așa că pornim agale ignorând-o. Apa ni
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
eram atât de aproape de țintă. Am mai trăit aidoma “intensitatea” unei dezmăgiri răvășitoare, când eram copilandru și când înălțimile munților care mi-au mângâiat dar și “înțărcuit” orizontul, îmi “întărâtau” credința nevinovată de a “atinge” cerul cu bățul de alun, cățărându-mă pe piscurile lor din apropierea satului, ori de a culege fulgerele nopții ca pe spicele câmpului, risipindu-le apoi la joacă, pe uliță cu ceilalți copii și transfigurându-ne în părtași și vlăstare nevrednice ale miticului Prometeu, la actul măreț
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
voi face din eșafod un loc sfânt *** înfășoară-mă în giulgiul de cristal, acolo în brațele razelor, unde nu mai există de mâncare pentru ochi, urechi sau piele unde libertatea mă desfată cu limite albastre unde frigul nu se poate cățăra, unde viața e atât de tare încât poate îmbata vinul *** scapă-mă de mine, să mă evapor, să fiu transpirație pe suferința Ta, tăietură în coasta crucii, taie-mă cu coasa iubirii, fă-mă amurg și junghiere perpetuă, scapă-ma
POEME ANONIME de SERGIU SAVA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346082_a_347411]
-
năpădită de amintiri. Mă întorc cu vreo paisprezece ani în urmă. Vara anului 1996. O după-amiază de august splendidă. Totul părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați în copacii ale căror ramuri dese opreau razele puternice ale soarelui de vară. La poartă mă strigă puternic, speriat, gâfâind de cât fugise, un copilaș mult drag mie care, suspinând, abia reușește să îmi spună o veste proastă: “Nepotul dvs.
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
Autorului el ca un amantlâc la herghelia haremului domnul stimabil cu baston mi-a adus copilul din flori fără nume dar cu sori să te cobori tu p scări de comori să te predai cu gelozii pe frunze să te cațeri pe trup zdup ca un singur cuc copilul îl voi boteza în tufe de narcise cu icoane de sfinți pe un soare cu vânt de cuvânt Referință Bibliografică: AMANTUL MEU Mi-A LĂSAT UN COPIL / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare
AMANTUL MEU MI-A LĂSAT UN COPIL de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370809_a_372138]
-
poruncă,/ De-zodie fierbinte legați prin jurământ,/ Când Neamul sfâșiat se vestejea pe luncă,/ Ne-am prins ca frați de cruce în ne-înfricat avânt.// Lăsând departe vetre, „fiara” tot mai jos,/ Urcam cu tine trepte și despicând furtuni,/ Ne cățăram pe lespezi, călcând pe veacul ros,/ Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Zălog rămas acolo, sub streașină de stânci/ Sau prin desișuri negre, culcuș știut de noi,/ Mi-i inima fierbinte, tresar ca și atunci,/ Când, drepți, treceam prin viață-sau
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
învârteau până nu mai aveau nicio putere și, în final, își dădeau sfârșitul. Pe mine mă impresionau poveștile ei și din ele extrăgeam pilde și poveți pentru mai târziu. Ea avea și o livadă cu pomi fructiferi în care mă cățăram în fiecare zi în câte unul să culeg fructe încă necoapte și în care îmi agățam de fiecare dată, rochia. Pășesc pe drumul care duce spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima îmi iese din piept datorită
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă de flori de piatră, încă înflorite. și admir grădina de flori: cârciumărese în toate culorile și dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafirii încă înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă. Când locuia mama aici, aleea era străjuită în ambele părți de călțunași mirositori. Casa este îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă întâmpină
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
copil iute din contră, eram o fire mai domoală și Gioni era și el tot o fire calmă, ne cam asemănam. Dacă însă se întâmpla să fie un șoarece prin apropiere, atunci practic imi creșteu imediat aripi la picioare. Mă cățăram cât ai zice pește, pe cel mai înalt loc posibil unde credeam că nu poate ajunge șoarecele.Fiind cu Gioni în camera, îl zăpăcisem săracul cu frica mea de șoareci. Lui nu-i era teamă și era el, cel care
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
numai ce văd că se urcă-n niște stejari înalți de nu le vedeai vârful de lungi și stufoși ce erau. Cum erau ei urcați iar eu de mic ce eram nu puteam să ajung la vreo creangă pentru ca să mă cațăr numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească și să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieșit tot zgâriat și
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
numai ce văd că se urcă-n niște stejari înalți de nu le vedeai vârful de lungi și stufoși ce erau.Cum erau ei urcați iar eu de mic ce eram nu puteam să ajung la vreo creangă pentru ca să mă cațăr numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească și să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieșit tot zgâriat și
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
privește de la înălțime. Cel puțin șase metri de perete vertical ! Am avut întotdeauna respect și admirație pentru alpiniști,ca dealtfel pentru toți oamenii care fac lucruri ieșite din comun. Poate din cauză că sunt un simplu om comun.... E imposibil să mă cațăr. Cineva mi-a spus odată că imposibilul nu există,există doar oameni limitați, dar dacă calculezi o limită din zero,o să rămâi surprins.Oricum ai calcula,îți dă la fel de zero Se-aude un camion. - Ajutoor ! Ajutoor ! Voce-am avut întotdeauna
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
deodată, îl văzură prins într-o plasă care se ridicase din senin, agățându-l pe micuț de tavanul întunecos. - Ajutooor! Ajutoooor! Țipetele țupândăului se împrăștiară în ecouri de-a lungul galeriilor. Cocuța scoase din pălăria ei înaltă un cuțitaș, se cățără pe peretele stâncos ca și cum ar fi fost trunchiul unui brad și reuși să taie legătura plasei. Țuchi se prăbuși pe pământ cu țipete ascuțite. - Perfect, s-a zis cu elementul-surpriză, mormăi Fulgușor. - Nu te agita, oricum urmărim un vrăjitor, nu
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
înălțimi, atâtea adâncimi, atâtea taine, încât cu foarte multă greutate poate fi cuprinsă și descrisă după cuviință. Preoția este întocmai ca un munte mare, ce-și înalță cu maiestate vârful spre ceruri, cu mult dincolo de nori. Alpiniștii îl explorează, se cațără pe el. Unii ajung de cunosc văile și adâncimile de la poalele lui; alții ajung până la jumătate; alții se cațără pe înălțimile care fac coroană piscului celui mai înalt; alții reușesc de a se urca până unde fruntea muntelui se îngeamănă
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
întocmai ca un munte mare, ce-și înalță cu maiestate vârful spre ceruri, cu mult dincolo de nori. Alpiniștii îl explorează, se cațără pe el. Unii ajung de cunosc văile și adâncimile de la poalele lui; alții ajung până la jumătate; alții se cațără pe înălțimile care fac coroană piscului celui mai înalt; alții reușesc de a se urca până unde fruntea muntelui se îngeamănă uneori cu norii, alții, rari, rari de tot, ating piscul cel mare. Dar nici unul din acești alpiniști nu pot
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
îmi râdea în nas ascunzându-și mai bine victoriile și primăverile se prefăcea în floare nicicând obosită să se-ntoarcă după soare înghesuită în propria epidermă își flutura toamna peste cercul meu de foc pe acoperișuri și pe ape se cățăra, ca să coboare apoi ca o cortină în falduri peste setea mea de iluzii. Referință Bibliografică: POEZII / Magda Harabor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Magda Harabor : Toate Drepturile Rezervate
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
început atrocele proces de șubrezire a fundamentelor românismului eminamente omenos și de edificare pe aceste baze avariate a unui cosmopolitism rapace, egoist și antinațional în esența lui. Iar acest proces aiuritor, înlesnit de proverbiala răbdare românească vizavi de nerușinarea jigodiilor cățărate la putere („Capul plecat sabia nu-l taie”, „ Pe răbdare nu dai bani”, „Numai mai rău să nu fie”, „Nu-i da, Doamne, omului cît poate să ducă!”, „Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă!”), a tot progresat de la un
INTRODUCERE ÎN FILOZOFIA NESIMŢIRII POSTDECEMBRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369353_a_370682]
-
uităm că de astă dată îl vom înfrunta pe însuși Contele Dracula! Va fi greu de păcălit. Ursuz spunea că apare și dispare dintr-un loc în altul cu iuțeala gândului. Zboară ca un vultur, trece prin ziduri și se cațără pe stânci ca o nălucă. Poate lua formă de om, de lup sau de pasăre răpitoare. Alteori parcă-i o fantomă care se prelinge ca o umbră fioroasă a nopții. - Brrr! - se cutremură căpitanul Sasu. - Nu-i cale de întoarcere
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
pată imaculată. • Sacri-nesacri, monștrii au cucerit și aștri. • Suntem proprii noștri dușmani cînd ne dăm de zidul morții pentru bani. Elevii au un singur idol: clopoțelul din școală. • America e singurul continent care a meritat să fie descoperit. • Omul se cațără și pe Marte ca de un pic de celebritate să aibă parte. • Viața e o carte utillă poentru cei care nu trăiesc din milă. • Când ceasul morții sună, veșnicia ți-a pus cunună. • Prin sita vieții trec și derbedeii! ------------------ Harry
GÂNDURI REBELE (43) – AFORISME (16) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369516_a_370845]
-
în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Lumea este o mare hazna din care puțini reușesc să se salveze! @ viorel muha Foto: A City on a Rock. Francisco De Goya Unii sunt acolo sus, alții se cațără! Cine-i salvat? Zâmbetul este o pagină din cartea vieții deschisă pentru suflete curate. Cel care știe să citească această carte, transcede! Oare cui aparține vina pentru ca să să stai în noapte pe străzi străine? A vrut prea mult, nu ia
LUME OMENIRE THE WORLD de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369525_a_370854]
-
așezată la îndemâna ziditorului universal e aceasta! Dar, cine poate ști cum ar arăta lumea dacă n-ar fi în firea umană încrederea celor mai norocoși că sunt deținătorii unui avantaj infailibil?! Omenia, generozitatea, bunul simț îi înnobilează pe oameni întocmai necățărându-i în vârful aroganței, cățăratul nefiind cu nimic mai presus decât târâșul. Există uneori atât de aproape, chiar sub ochii noștri astfel de oameni, dar, adesea ne derutează viziuni nevăzute, ne domină o rațiune ce se dușmănește cu sensibilitatea sufletului
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CHEMAREA INIMII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Noi nu avem o relație adevărată. Nu suntem mereu sorbiți de lumină, nu ne cățăram suficient de hotărât pe treptele virtuții. Nu ne plimbăm pe drumuri pietruite ținându-ne de mână râzând, nu ne susținem consecvent în ritmul înaintării, nu înotăm în marea privirii sorbindu-ne aprig, nu ne îmbrățișăm dezlănțuit în piața întâlnirilor, nu
CHEMAREA INIMII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370640_a_371969]