2,157 matches
-
mm lungime, sunt de culoare gălbuie și au numai trei perechi de picioare, adică sunt hexapode. Pentru a evolua larva are nevoie să-și ia prânzul hematofag; totuși, ea poate rezista la inaniție chiar 1 an. Larva o dată eclozată se cațără pe vârfurile firelor de iarbă în așteptarea gazdei. Când întâmplator trece un animal prin apropiere, larva se fixează pe el și își începe prânzul hematofag; ele caută regiunea cu pielea mai fină (ureche, perineu), pentru a se hrăni. Larvele se
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
noi, precum abilitatea de a simți obiectivele din apropiere, oameni și resurse ("witcher sense"), lupta pe cal și pe mare, înotul sub apă și folosirea arcului. În plus, Geralt poate sări, urca, și trece peste obstacole mai mici. Mecanicile de cățărat "nu prea" sunt asemănătoare cu cele din "Assassin's Creed", dar sunt "similare cu cele întâlnite în "Uncharted"". Crearea de iteme și pregătirea poțiunilor rămân la fel ca și în jocurile anterioare, fiind însă mai neiertătoare decât în "The Witcher
The Witcher 3: Wild Hunt () [Corola-website/Science/335368_a_336697]
-
un spic de grâu, reflectând importanța tradițională a agriculturii în economia ei. Unii identifică locul cu satul ta (תמרתה sau תמרא) din vremea celui de-al Doilea Templu și din epoca romano-bizantină Tamra a fost în trecut un mic sat cățărat pe un deal.Blocuri vechi pătrate de piatră au fost refolosite la construcția caselor. În localitate au mai fost găsite vechi rezervoare de apă și morminte săpate în stâncă. Există dovezi despre existența unei asezari la Tamra și în perioada
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
Lăsam auzul să se umple de imensul calm care domnea peste aceste locuri izolate, sălbatice, în care omul și civilizația nu puseseră încă piciorul. Mirosul zăpezii și al pământului, al căldurii, al aburului și al brazilor pitici care se mai cățărau pe stânci, îmi pătrundea toată ființa. Era o senzație de împlinire care se adăuga dragostei corpurilor noastre și râsului și alergării pe zăpada înghețată cu "pisici" legate de bocanci și chiotelor care, toate, ne istoviseră mai înainte. Stăteam într-o
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
După o perioadă de serviciu în Afghanistan, Rawlinson a revenit în 1843. Folosind scânduri, a trecut spațiul dintre textul în vechea persană și cel din elamită, pe care l-a copiat. A recrutat un băiat din împrejurimi, care s-a cățărat de-a lungul unei fisuri din faleză și a instalat corzi la înălțimea textului în akkadiană. În acest fel, a putut să ia amprenta textului în papier-mâché. Rawlinson s-a dedicat traducerii scrierii akkadiene și a limbii, independent de lucrările
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
lăsasem sufletul în odaie, așezat pe sânii ferestrei cu cotul proptit în ceafa teiului de lână cer. M-ai privit ca pe o aripă de vânt, desenându-mi conturul pe silaba sfârcului și visau stelele sub ceașca nopții, și se cățărau lupii pe spinarea pădurii de dincolo de gura dealului... Ți-am mângâiat melancolia părului și-am dus degetul la gură ca nu cumva cuvintele să te iubească. 16
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
de cronicari se aseamănă cu un coșmar din care memoria amorțită înregistrează scene înfricoșătoare, de oameni urlând rostogolindu-se în flăcări, în timp ce săbii mânuite de mâini nevăzute îi așteaptă nemiloase pentru a-i sfârteca. Francii îngroziți, părăsindu-și caii, se cățărau pe dealul de la Hattin cu focul urcând după ei, încercuiți din toate părțile de musulmani. Aveau de ales între a muri de foc sau de fier. Mulți au fost făcuți prizonieri, printre ei numărându-se regele Ierusalimului, Guy de Lusignan
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
din acest loc.Tot atunci identifica și intrarea în Galeria Polaris dar din lipsă de timp nu o explorează. Abia în 1988, în timpul explorărilor din peștera vecina, Zgurăști, membrii Alpin Speo Club Polaris Blaj, la o tură de încălzire se cațără pe hornul din finalul peșteri și explorează Galeria Polaris. Cu această ocazie Viorel Ludușan realizează o hartă detailată a peșterii. În anul 1989, tot ei realizează amenajarea turistică a peșterii. În 1999, peștera Poarta lui Ionele a fost declarată monument
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]
-
mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și cu fel de fel de prafuri aromate. Noi, cearcănul zurbagiu al lunii. Somnul? Succedaneul morții? Să-l ia dracu'! Pe Vovidenie, Șaraga se cațără într-un mălin și ne aruncă ramuri în floare, buchetul se mărește, otrăvitor, captează lumină, luminează el însuși. Pentru cine flori? Pentru nimeni. Cucuvele, speriate de trecerea noastră hulpavă, țipă și-și schimbă un horn pe altul". Prin subtilitatea analizei
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
douăzeci de samurai călări și cam două sute de pedestrași. În urma lor venea un grup pestriți de scutieri: purtători de sulițe, lănci și arcuri. Tăind-o peste Câmpia Inaba, dinspre Drumul Atsuta, începură să urce malul Râului Shonai. Copiii ocoliră caii, cățărându-se pe dâmb. Cu ochi strălucitori, Hiyoshi, Ofuku, Ni'o și ceilalți mucoși culegeau trandafiri, violete și alte flori de câmp și le aruncau în sus, strigând tot timpul din răsputeri. — Hachiman! Hachiman! îl invocau ei pe zeul războiului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
niște pași înfundați. Se sculă, intră în bucătărie și privi pe furiș afară. În acea noapte rece și senină, apa din butoiul mare înghețase, iar sub streșinile de lemn atârnau țurțuri lungi ca niște spade. Ridicând privirea, văzu un om cățărându-se în copacul mare din spate. Hiyoshi presupuse că sunetul pe care-l auzise înainte era trosnetul unei ramuri pe care călcase omul. Urmări ciudata comportare a umbrei din copac. Omul învârtea în cerc o luminiță nu mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prin vuietul vântului, iar tabloul se preschimba cu iuțeală într-un oribil vârtej de război. Spadele se frângeau, bucățile zburau care-ncotro. Lăncile azvârleau jerbe de sânge. Hiyoshi găsi că era prea primejdios să stea în mijlocul acelui carnagiu, așa că se cățără grăbit într-un copac. Mai văzuse spade scoase, dar acum asista pentru prima oară la o bătălie adevărată. Oare Inabayama avea să se transforme într-o mare de flăcări? Urma să aibă loc o luptă între Dosan și Yoshitatsu? Înțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era o reacție intuitivă, aproape instinctuală, iar acum se întrebă dacă putea fi un cercetaș inamic, încercând să se strecoare până dincolo de cartierul general al lui Nobunaga. În timp ce Tokichiro își legăa grăbit cordonul și se ridica, fața omului care se cățărase din mlaștină apăru dintr-o dată în dreptul lui și amândoi se pomeniră privindu-se ochi în ochi. — Tokichiro! — Inuchiyo! — Ce cauți aici? Ce cauți tu aici? Am auzit că Seniorul Nobunaga a pornit la luptă și e hotărât să moară, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din rândurile avangărzii. Porni de la răscrucea drumurilor Unuma și Hida, care se afla la patru sau cinci leghe depărtare de capătul lanțului muntos pe care se găsea Inabayama, Hideyoshi plecă împreună cu numai nouă oameni de încredere. Scăldați în sudoare, se cățărară pe Muntele Zuiryuji, care era destul de departe de Inabayama pentru ca nimeni să nu-l păzească. Printre însoțitorii lui Hideyoshi erau și Hikoemon și fratele său mai tânăr, Matajuro. Le servea drept călăuză un om care recent îi jurase credință lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ales în apropierea unei cărări secrete care ducea la Castelul Inabayama. Probabil că ajunseseră foarte aproape de castel și, cu siguranță, lumina aparținea unui corp de gardă inamic. Oamenii se ascunseră în grabă. În comparație cu ronin-ii, care erau extrem de agili când se cățărau pe munți sau doar umblau, Hideyoshi se simțea dezavantajat. — Țineți-vă de asta, îi spuse Hikoemon, întinzându-i coada lăncii. Hideyoshi se agăță strâns, iar Hikoemon escaladă prăpastia, trgându-l și pe Hideyoshi după el. Ajunseră pe un platou. Pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
locuri unde dintre steiurile stâncoase bolboroseau izvoare. Și, cu cât se apropiau mai mult de vârf, cu atât avea să fie mai puțină apă. Când ajunseră la o râpă, Mosuke aruncă funia, o legă de rădăcina unui brad și se cățără primul, după care îi trase și pe ceilalți în urma lui. — De aici încolo, cărarea devine și mai greu de urmat, spuse el. Sunt câteva locuri, cum ar fi corpul de gardă din Grota Akagawa, unde s-ar putea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
flăcări și prin fumul negru, soldații atacatori aplicau ca la carte ordinele lui Nobunaga. Opt mii de călugări-războinici pieriră într-un ecou al celui mai oribil infern buddhist. Călugării care se târau prin văi, se ascundeau în peșteri sau se cățărau în copaci încercând să scape, erau vânați și uciși, ca gângăniile pe plantele de orez. Pe la miezul nopții, Nobunaga urcă el însuși muntele, pentru a vedea rezultatele voinței sale de fier. Călugării de pe Muntele Hiei își greșiseră socotelile. Cu toate că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aveau să răzbească prin ea cu forța, doborând-o dintr-o singură șarjă, pentru a pătrunde drept în mijlocul armatei Oda, ca un sfredel. Scoțând un răcnet de luptă, forțele din Kai atacară palisada. Oamenii erau hotărâți - unii încercară să se cațăre pe deasupra, alții începură să lovească parii cu ciocane mari și răngi de fier, iar alții să-i taie cu fierăstraiele, în timp ce câțiva îi stropeau cu ulei și le dădeau foc. Până în acel moment, Nobunaga lăsase lupta din afara palisadei în seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Apoi, îl traversară foarte repede până la baza zidurilor de piatră. — Haideți! strigau oamenii de pe meterezele de lut și zidurile de pământ podite, în timp ce aruncau lănci, lemne și pietre și turnau ulei încins peste cei de jos. Soldați atacatori care se cățăraseră pe zidul de piatră se rostogoleau sub bolovani, bârne și trâmbe de ulei. Dar, oricât de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau în urma acestora strigau cu admirație la vederea curajului neînduplecat al camarazilor lor și escladau zidul în urmă-le. N-aveau să se lase întrecuți. Pe când se cățărau și cădeau, și iarăși se suiau, și se agățau de pietrele zidului, se părea că nimic n-ar fi putut ține piept furiei lor. Dar apărătorii castelului nu erau câtuși de puțin inferiori, în propriul lor efort unit, disperat. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nici un pericol de înec, dar fundul șanțului era mocirlos ca o mlaștină. Copilul începu să se zbată ca un pește în mâl. Pereții șanțului erau făcuți din piatră, așa că până și unui adult i-ar fi fost greu să se cațăre afară. Într-adevăr, uneori câte un biet bețiv cădea înăuntru și se îneca, în nopțile când ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Lăturilor începură să năvălească din case ca apa dând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se terminară repede. Ici și colo, în grădina templului, zăceau dușmani doborâți de săgețile lui Nobunaga. Dar, înfruntându-i arcul, un număr de soldați în armuri se repeziră cu urlete disperate până sub balustradă, după care începură însfârșit să se cațăre pe coridorul podit. — Te vedem, Senior Nobunaga! Nu ne mai poți scăpa! Predă-ți capul ca un bărbat! Inamicii erau îndesați ca ciorile pe copacul de plătică dimineața și seara. Pajii și servitorii personali se postară în jurul lui Nobunaga, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
căușul oferit, bău apa dintr-o sorbitură și se întinse pentru prima oară de când plecase din Ogaki, după care descălecă, pornind cu pas iute spre baza turnului de veghe, unde privi cerul. Turnul nu avea acoperiș, nici scară. Soldații se cățărau pășind pe proptelele de lemn fixate la distanțe inegale. Dintr-o dată, Hideyoshi păru să-și amintească tinerețea lui de infanterist. Legând șnurul evantaiului de comandant de spada pe care o purta, începu să urce spre vârful turnului. Pajii îl împinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
crede. Într-o noapte când norii sunt coborâți ar fi altceva, dar e ciudat să vezi cerul colorat așa când noaptea e senină. Aici sunt prea mulți copaci care ne blochează vederea, dar ar trebui să putem vedea dacă ne cățărăm până pe marginea râpii de-acolo. — Stai! E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l oprească, dar omul escaladă peretele de piatră, agățându-se de vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să gonească înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă în frunte, pe când începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau cu răsuflarea tăiată cum numărul luptătorilor dușmani - care se cățărau chiar și prin locuri pe unde nu era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de adio, spuse Shosuke. În acele câteva momente, Shosuke și tovarășii săi culeseră și împărțiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]