1,128 matches
-
păcat.” (paradox creștin) Este poate cel mai nobil paradox prin semnificația lui: omul nu se maturizează sufletește, nu-și moralizează existența, decît prin Încercări grele de viață, prin păcat, prin suferințe. În afara acestora, omul n-ar cunoaște ce Înseamnă remușcarea, căința; ca să nu mai vorbim de faptul că doar cel care a cunoscut suferința (fizică sau morală) Îl poate Înțelege și ajuta pe cel care se află, la un moment dat, În suferință. Prin contrast, bogăția, opulența, lipsa de griji aduc
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
comportamental. CÎnd cineva ne semnalează, de exemplu, un păcat sau un defect al caracterului nostru, pentru a-l Îndrepta, noi ne supunem unei suferințe a corijării interioare, respectiv unor complexe procese de conștiință, care cuprind continue reevaluări și culpabilizări prin „căință”. Într-o primă fază noi sîntem tentați să interpretăm aceste suferințe interioare ca un rău subiectiv nemeritat, Însă ulterior nu putem să nu fim recunoscători față de acest „rău”, deoarece el reprezintă principala condiție de a ne Îndrepta prin noi Înșine
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Cauza greșelii este necunoașterea a ceea ce este mai bine.” (Democrit) Însă omul nu poate evita un cerc vicios: nu poți cunoaște „ceea ce este bine”, decît greșind...(greșelile anterioare asigură calitatea anticipărilor prezente). * „Între vorbă și faptă e destul loc pentru căință.” (N Iorga) De fapt, atîta „căință” există cîtă lipsă de anticipare am dovedit, la un moment dat. * „Din partea altuia să te aștepți la ceea ce tu Însuți faci altuia.” (L.A. Seneca) Chiar atunci cînd cineva ne răspunde, pe moment, la „binele
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este mai bine.” (Democrit) Însă omul nu poate evita un cerc vicios: nu poți cunoaște „ceea ce este bine”, decît greșind...(greșelile anterioare asigură calitatea anticipărilor prezente). * „Între vorbă și faptă e destul loc pentru căință.” (N Iorga) De fapt, atîta „căință” există cîtă lipsă de anticipare am dovedit, la un moment dat. * „Din partea altuia să te aștepți la ceea ce tu Însuți faci altuia.” (L.A. Seneca) Chiar atunci cînd cineva ne răspunde, pe moment, la „binele” pe care i l-am făcut
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
creadă, trebuie nu numai să se supună la diferite constrângeri și chiar suferințe interioare, ci și să Învețe să-și scruteze eul sufletesc, ceea ce poate fi un cîștig pentru autocunoaștere, Însă și Începutul unor crize de conștiință (de remușcare și căință). „În tine trebuie să ardă ceea ce vrei să aprinzi În alții.” (Sf. Augustin) De aceea se și spune despre convingere că „se aprinde din convingere”: nu atît aspectul logic al unei demonstrații ne cucerește, cît patosul cu care este realizată
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și mai bogate. Fără acest frumos sentiment omenesc, inima nu are viață; atunci Îi lipsește aerul, suferă și piere.” (H. de Balzac) În mod paradoxal, puterea noastră descrește În singurătate și, dimpotrivă, sporește prin Împărtășire: te umanizezi nu printr-o căință egoistă, ci printr-una Împărtășită cu alții. Altfel spus, cea mai frumoasă expresie a „umanității” este nevoia omului de „om”: „Bucuria omului e omul. Între ei se Înfiripă prietenia, care umple cel mai Întins deșert al sufletului nostru. A iubi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
proprii. * „Un lucru serios e o adevărată bucurie.” (L.A. Seneca) Pentru că „lucrul serios” cuprinde În el o frumusețe morală: cea a temeiniciei sau a conștiinciozității, derivate dintr-un respect față de sine al celui care l-a realizat. Recunoaștere, remușcare, smerenie, căință („lacrimi”ale eului moral) „Cea mai mare rușine e cea pe care n-o vede nimeni: rușinea ta de tine Însuți.” (N. Iorga) Este știut că de tine Însuți nu te poți ascunde: mai devreme sau mai tîrziu trebuie să
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
singurătate; unii Își trăiesc viața pur și simplu, alți se pregătesc continuu pentru a-i aduce noi sacrificii de orgoliu și de voință; unii realizează sentimentul demnității personale ca mărire de sine, alții Îl trăiesc În zbuciumul smereniei și al căinței. Toate aceste tipuri de atitudini, a căror exemplificare ar putea continua, nu sînt decît niveluri ale Înțelegerii propriei spiritualități, pe care - așa cum am văzut - unii o Închid În forme de egoism, trăind doar În iubirea de sine, pe cînd alții
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cele mai Înalte: „E mai bine să fie ținuți În frîu copiii prin sentimentul rușinii și prin Îngăduință, decît prin frică” (Terențiu). * „Lacrima e un organ. Cine-l are vede mai bine.” (Lucian Blaga) Evident, atunci cînd „lacrima” este expresia căinței, a remușcării; sau cum frumos spune Emil Cioran, cînd „lacrimile se transformă În gînduri”. * „Chiar și cei mai buni oameni au cîteva mici asasinate pe conștiință.” (J. Renard) Paul Valéry merge chiar mai departe atunci cînd spune despre conștiință că
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prezent al pedepsei, pe care o judecă doar În termeni afectivi. * „Nu e mai mare pedeapsă pentru un ticălos, decît aceea să nu-și găsească Împăcarea cu sine.” (L.A. Seneca) Însă puțini ticăloși sînt capabili ca, ulterior, prin remușcare și căință, să ajungă la o astfel de performanță sufletească. Pe cei mai mulți, trebuie ca alții să-i aducă, prin multe eforturi, la stadiul de a avea procese de conștiință. * „A uita Înseamnă a ierta.” (J.S. Borges) Însă nu oricine are capacitatea de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care li s-a făcut s-o păstreze mereu vie În memoria lor afectivă, recompunînd-o necontenit și amplificînd-o. * „Spovedania, și nu păcatul, acordă iertarea păcatelor.” (Oscar Wilde) CÎt timp te menții În neremușcare, durează vinovăția ta: cunoașterea greșelii proprii și căința sînt condițiile psihologice ale Începutului salvării. * „Cele mai multe păcate sînt săvîrșite În gînd, Înainte de a fi traduse În fapte.” (J. Lubbok) În mod paradoxal, adevărata slăbiciune a „păcatului” este cea pe care o dovedim În intențiile noastre intime, În tendințele noastre
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
devenirii”. Unii apără pozițiile ascetismului, alții - sărăcia; ici e înălțată în slăvi lipsa oricăror bunuri, colo austeritatea. Dar, de fiecare dată, este vorba de pregătirea accesului la o stare nouă: cea a perfecțiunii spiritualului, inaccesibil de-acum răului, greșelii, păcatului, căinței, culpabilității. Nu-l mai salvezi pe cineva care a fost salvat o dată dacă nu cumva vrei să demonstrezi ineficacitatea primei mântuiri... Gândirea Liberă luptă contra reprimării vieții așa cum a organizat-o Biserica în numele unei religii care urăște trupul. El vrea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iad, spre deosebire de inițiat care, emancipat prin cunoașterea învățăturii va cunoaște și raiul. Așadar, nicio spaimă. Nu există osândă veșnică; și nici mântuire pentru totdeauna. Cerul e o ficțiune. Singura realitate care contează este pământul, aici și acum. Mâhnirea, frica, angoasa, căința, disperarea și celelalte pasiuni triste nu au prin urmare nicio rațiune de a fi. De ce le-am admite? Să-ți fie frică de ce? Să te temi de cine? Pentru care motive să te întristezi? Care anume catastrofă justifică disperarea? Spiritul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la negarea, pur și simplu, a divinității - dar el încetează a mai fi personal, antropomorf, răzbunător, separat de lume și de oameni: el coincide cu realitatea și cu oamenii. Niciun bine, niciun rău, asta înseamnă că nu este loc pentru căință, pentru frică, pentru angoasă. Viața există pe timpul trecerii noastre pe pământ, moartea ne dă înspre o altă lume în care vom avea de dat socoteală. Inventarea purgatoriului, în secolul al XII-lea corespunde nevoii resimțite de Biserica oficială de a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Păcatul cel mai mare față de semenii noștri nu este să-i urăști, ci să-i privești cu nepăsare. Acesta-i miezul neomeniei.” (G.B. Shaw) Dumnezeu nu bate cu ciomagul. (Celor care au greșit, El le oferă alternativa remușcării și a căinței, ca o condiție a Îndreptării prin sine Însuși.) „Prima pedeapsă a vinovatului este neputința de a fi achitat de propria judecată.” (Juvenal) „După mărturia conștiinței față de ea Însăși, Ai inima plină de teamă ori nădejde.” (Ovidiu) Ochi pentru ochi și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să nu-l poată Învinui de nimic simte o mulțumire vie, care-l face fericit.” (R. Descartes) Ultimul regret nu folosește la nimic. (Să regretăm atât timp cât se mai poate face ceva.) „Spre a dobândi pacea lăuntrică, trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.” (N. Steinhardt) Erou fără răni nu există. (Marile Împliniri cer sacrificii pe măsură.) „Înnoirea sufletului omenesc nu se face decât cu durere.” (M. Sadoveanu) Împrumutul se duce râzând și vine plângând. Pentru că este vorba
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-l poată Învinui de nimic simte o mulțumire vie, care-l face fericit.” (R. Descartes) Ultimul regret nu folosește la nimic. (Să regretăm atât timp cât se mai poate face ceva.) „Spre a dobândi pacea lăuntrică, trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.” (N. Steinhardt) Erou fără răni nu există. (Marile Împliniri cer sacrificii pe măsură.) „Înnoirea sufletului omenesc nu se face decât cu durere.” (M. Sadoveanu) Împrumutul se duce râzând și vine plângând. Pentru că este vorba de două
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
alt proverb - din greșeală Învață.” De asemenea: „Orice pagubă este o Învățătură”.) „Nu există nici un rău În care să nu fie și ceva bun.” (Pliniu cel Bătrân) „Oricât ar fi de păcătos omul, tot are Într-Însul un dram de căință.” (M. Sadoveanu) Întrebarea moarte n-are. (Cel care, din orgoliu, nu Întreabă nu ajunge departe: „Cel care Întreabă trece muntele; cel care nu Întreabă rătăcește drumul”; „Te Întreci În greșeli și prostie, dacă nu Întrebi, din mândrie”.) Cine dă Împrumut
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ Demnitatea reprezintă o valoare strict personală: n-o putem Împrumuta de la alții; ea este o expresie a propriilor resurse de mândrie. Μ Obții respectul adversarului numai atunci când rămâi credincios ție Însuți. Μ Pentru vinovații care au resurse interioare de căință, cea mai bună cale de a-i face să se Îndrepte este de a-i lăsa, pentru un timp, singuri cu propria lor conștiință. Μ Degeaba recurgem la pedeapsă, dacă vinovatul nu poate sau nu vrea să o resimtă (dacă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
datoriei morale. Fiecare folosește așadar În felul său libertatea deciziei actelor sale: din om liber poți Însă deveni sclav prin folosirea păcătoasă a libertății! Μ Drumul cel mai scurt spre obținerea desăvârșirii este - spun filosofiile existenței - cel prin greșelile și căințele proprii. Μ Cel care consideră că simplele scuze sunt suficiente pentru a repara nedreptatea făcută cuiva dovedește că este superficial, În primul rând, În raport cu sine Însuși. Μ Unii realizează actul mustrării de conștiință cu o ipocrizie disimulată: se declară neputincioși
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de a observa Îndeajuns cât de importante au fost influențele de fiecare zi ale aproapelui asupra gândurilor și faptelor noastre. Μ Se Înalță cu adevărat În spiritualitate sau În moralitate doar cei la care rugăciunea către Dumnezeu exprimă mai mult căință decât cerință: prizonieri ai propriului corp, unii cer Domnului doar ce-i trupesc În ei! Μ Poate că nimeni altul n-a exprimat mai frumos sentimentul primatului timpului asupra destinului nostru existențial ca poetul filosof Omar Khayyam: „De miliarde de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
natura și absurdul lor, Încât este justificată presupunerea că ele sunt realizate nu atât ca urmare a unui proces de Învățare, cât mai degrabă ca expresie a morbidității (sau a pervertirii) unui instinct, devenit necontrolabil (de exemplu, crimele sadice). Μ Căința este superioară simplului regret afișat: acesta exprimă mai mult o stare psihică (cea de a ne părea rău), pe când căința este o trăire complexă, În care se produce o conștientizare a faptului că păcatul ne-a invadat și murdărit Însăși
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Învățare, cât mai degrabă ca expresie a morbidității (sau a pervertirii) unui instinct, devenit necontrolabil (de exemplu, crimele sadice). Μ Căința este superioară simplului regret afișat: acesta exprimă mai mult o stare psihică (cea de a ne părea rău), pe când căința este o trăire complexă, În care se produce o conștientizare a faptului că păcatul ne-a invadat și murdărit Însăși demnitatea ființei. Μ Ce ciudați sunt, uneori, semenii noștri: când, de exemplu, dintr-o nevoie de discreție (de păstrare a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sunt capcanele Întinse de raționalizările egoiste din gândire; psihologii, că este inima cu trăirile și capriciile ei incandescente și imprevizibile; iar sociologii, că nimic nu egalează viața, cu hățișurile și compromisurile ei de tot felul. Μ Mustrarea de sine și căința Îi sunt date omului nu pentru a ajunge la un sentiment de blazare sau de silă față de sine, ci pentru a se ridica tot mai mult la curajul de a Înțelege și accepta să-și Încredințeze mai mult datorii decât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ Cuvintele biblice: „Mult i se va ierta, fiindcă mult a suferit” vor să sublinieze - observa filosoful Emil Cioran - rolul pe care-l are suferința (desigur, cea morală) În obținerea uneia dintre cele mai importante disponibilități sufletești, și anume smerenia, căința. Această disponibilitate are calitatea de a deschide, apoi, calea spre Înțelegerea suferinței altuia și acordarea iertării: „I se iartă mult celui care mult a suferit nu numai din acest motiv, dar fiindcă el Însuși iartă. Suferința este școala concesivității. A
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]