1,852 matches
-
întins (și după-amiaza mă învăluie în albastrul cel mai pur și cartea se citește singură apropiindu-se de sfârșit) și mă prosternez în fața justiției preventive a trupului - și poate că nu există nici o justiție. Gândește-te la obrazul cenușiu al călugăriței, la chipul ei asexuat, în timp ce chilia ei standardizată, călugărița se zvârcolește cuprinsă de chinuri blestemate, topită de timpul care trece. Sunt anumiți copii care pot muri de bătrânețe la o vârstă fragedă. Lipsiți de zinc și fier, de magneziu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pur și cartea se citește singură apropiindu-se de sfârșit) și mă prosternez în fața justiției preventive a trupului - și poate că nu există nici o justiție. Gândește-te la obrazul cenușiu al călugăriței, la chipul ei asexuat, în timp ce chilia ei standardizată, călugărița se zvârcolește cuprinsă de chinuri blestemate, topită de timpul care trece. Sunt anumiți copii care pot muri de bătrânețe la o vârstă fragedă. Lipsiți de zinc și fier, de magneziu sau bauxită, până și stoicii cei mai adevărați încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
blond îi era împrăștiat peste perne. Își dăduse la o parte cuvertura; era o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual, la comandă, de călugărițe franceze. Fața îi era chiar mai albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă discordantă o făcea respirația ei greoaie. La un bărbat ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de cîinii sălbatici ce mișunau prin zonă. După două decade de abandon, fără ca nimeni să se deranjeze să retragă catalogul de atrocități al răposatului Laszlo, Tenebrarium-ul fu transformat Într-o instituție de caritate publică, aflată În grija unui ordin de călugărițe. — Doamnele Ultimului Supliciu sau ceva la fel de morbid, zise Fermín. Partea proastă e că sînt tare riguroase În privința tainei locului (din pricina conștiinței Încărcate, aș zice eu), drept pentru care va trebui să găsim un subterfugiu ca să ne strecurăm. În vremuri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul? replică glasul din Înalt, grav și reticent. — Sicriul? Întrebarăm Fermín și cu mine la unison. — Nu sînteți de la pompe funebre? Întrebă călugărița cu voce obosită. M-am Întrebat dacă era un cometariu asupra Înfățișării noastre sau o Întrebare veritabilă. Lui Fermín i se lumină chipul dinaintea unei ocazii atît de providențiale. — Sicriul e În furgonetă. Mai Întîi am vrea să recunoaștem clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i se lumină chipul dinaintea unei ocazii atît de providențiale. — Sicriul e În furgonetă. Mai Întîi am vrea să recunoaștem clientul. Un aspect pur tehnic. Am simțit cum mă podidește greața. Am crezut că vine domnul Collbató În persoană, zise călugărița. — Domnul Collbató vă roagă să-l iertați, Însă are de-a face cu o Îmbălsămare de ultimă oră, foarte complicată. Un voinic de la circ. — Dumneavoastră lucrați cu domnul Collbató la pompele funebre? — SÎntem, respectiv, mîinile lui dreaptă și stîngă. Wilfredo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oră, foarte complicată. Un voinic de la circ. — Dumneavoastră lucrați cu domnul Collbató la pompele funebre? — SÎntem, respectiv, mîinile lui dreaptă și stîngă. Wilfredo Velludo, la dispoziția dumneavoastră, iar aici, alături de mine, ucenicul meu, bacalaureatul Samson Carrasco. — Încîntat, am completat eu. Călugărița ne examină sumar și Încuviință, indiferentă la perechea de sperietori ce i se oglindeau În privire. — Bine ați venit la Santa Lucía. Eu sînt maica Hortensia, cea care v-am chemat. Urmați-mă. O urmarăm pe maica Hortensia fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aproape, mi-am dat seama că era o femeie În puterea vîrstei, aproape bătrînă. Puțini ani o despărțeau de restul locuitorilor casei. — Auziți, ucenicul nu e nițel cam tînăr pentru slujba asta? Adevărurile vieții nu cunosc vîrstă, maică, răspunse Fermín. Călugărița Îmi zîmbi cu gingășie, Încuviințînd. În privirea ei nu era neîncredere, ci doar tristețe. — Totuși, șopti ea. Se Îndepărtă În ceață, ducînd cubul și tîrÎndu-și umbra ca pe un văl nupțial. Fermín mă Împinse În celulă. Era un cubiculum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un cazan de țicniți. Am Încercat cu bomboanele Sugus, Însă ei le iau drept supozitoare. — Dar dacă o Întrebăm pe maica Hortensia? Îi spunem adevărul și gata. Adevărul se spune doar ca ultimă soluție, Daniel, cu atît mai mult unei călugărițe. Mai Întîi să ne isprăvim cartușele. Ia te uită la gașca de colo, care pare foarte Însuflețită. Sigur sînt unși cu toate alifiile. Du-te și Întreabă-i. Dar dumneata ce vrei să faci? — Eu am să supraveghez ariergarda, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
febră care mai că-o dăduse gata. Visele Începuseră cu acea febră misterioasă, pentru care unii Învinuiau mușcătura unui enorm scorpion roșu ce apăruse Într-o zi În casă și apoi dispăruse pentru vecie, iar alții o atribuiau vrăjilor unei călugărițe nebune care pătrundea noaptea prin case pentru a otrăvi copiii și care, după ani, avea să moară executată prin gîtuire, recitînd Tatăl Nostru pe dos și cu ochii ieșiți din orbite, În timp ce un nor roșu se Întindea peste oraș, declanșînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o călugăriță cu un opaiț ne salută cu o privire funebră, de condamnare. Ajunși În afara incintei, lugubrul canion de piatră și de umbră al străzii Moncada mi se păru o vale a slavei și a speranței. LÎngă mine, Fermín respira adînc, ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apendicele okey. Editura (pe care Sanmartí o botezase cu ciudatul nume „Endymion“, Întrucît Îi suna atît solemn-evlavios, cît și propice pentru pungă) publica manuale de bune maniere, catehisme și o colecție de serii romanțate de lectură Înălțătoare, avînd drept protagoniști călugărițe de comedie ușoară, personaje eroice de la Crucea Roșie și funcționari fericiți și de o exemplară conduită morală. Mai editam o serie de benzi desenate cu soldați americani, intitulată Comando Valor, care făcea ravagii În rîndul tineretului dornic de eroi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
delicatețe și sărutîndu-i lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. Fermín și cu mine ne-am retras din scenă spre a le acorda intimitatea cuvenită. În periplul nostru prin acea galerie de disperări, am dat peste maica Emilia, una dintre călugărițele care administrau azilul. Ne-a aruncat o privire sulfuroasă. — Mi-au spus internii că dumneavoastră ați strecurat aici o individă și că acum vor și ei una. — Măicuță prealuminată, drept cine ne luați? Prezența noastră aici este una strict ecumenică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bărbat tânăr, muribund, acoperit cu un pled de culoare cenușie. Alături de pat, În genunchi, un alt bărbat, Îmbrăcat cu o haină militară și având un Început de chelie În partea din față, privește fix. În picioare, În spatele lor, stă o călugăriță cu bonetă albă și purtând un fel de șorț de pieptul căruia atârnă un ceas. Pe bonetă este desenată sau brodată o cruce (probabil roșie - poza e În alb-negru). Grințu-caiet. Împreună cu numitul Grințu Anton din Infanteria Marină, simplu soldat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se așază cu dosul pe masa-tarabă. Întinde mâna și-și apropie pachetul de cărți poștale. Întoarce una dintre ele pentru a vedea dacă are și timbru. Are. Ridică din nou privirea spre curtea mânăstirii. În ușa bisericii a apărut o călugăriță care ține În mâini o scândură lungă de lemn uscat și un ciocănel tot de lemn, foarte mic. E ora vecerniei. În curând liniștea va fi străpunsă de bătăile ritmice ale toacăi și de clopot. Ce va fi voit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atunci o operă de 150 de ani? Și de ce 1785? Să fi ajuns până aici răsculații lui Horea pentru ca mănăstirea să merite să fie distrusă? Ce altă vină să fi avut ea față de imperiu În chiar acel an? Între timp călugărița a terminat cu Închinatul și a pornit cu toaca În jurul bisericii. Ritmul bătăilor e mai Întâi lent și apoi accelerat până ce dă impresia unei sambe. Grințu scoate din buzunar un pix și se apucă să scrie pe cartea poștală: Meștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poate vedea În contralumină (În puțina lumină a lunii, desigur) turnul din zidul de apărare al mânăstirii (rămas nedărâmat de vitregia vremurilor) și turla bisericii. A doua zi de dimineață (29 ianuarie) am fost trezită de niște plânsete. Plângea o călugăriță. Îi era teamă că Înapoierea mea să nu aducă vreo nenorocire pe capul maicilor. Ciubac i-a spus că mâine voiu pleca. Maica cealaltă a repetat Însă: doctorul Goldfain tot trebuie să moară, dar din cauza ei vom muri și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Mi se mai întâmplase asta la șapte ani, la Școala de maici din 37 CELE MAI VECHI AMINTIRI strada Pitar Moș, când m-am așezat cu o mătură în mână după ușa clasei, vrând să dau cu ea într-o călugăriță cruntă care ne tot amenința cum că, dacă nu suntem cuminți, vine dracul să ne bată. Eu, ca un copil adorabil ce eram, i-am răspuns: Le diable c’est vous! 1 M-a zburat din clasă, răzbunându-se pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Ce zici1 Admirabil! Ce stil și ce intenții. Admirabil... pentru o fată care n-a învățat niciodată nimic și... Fina matale are aptitudini spre rău, dar le are! biletul e superb. . . Model de epistolie a "drepturilor fecioarelor" ... A fost la călugărițe ... - Nory râse, era dușmana institutelor religioase . . . 26 "Lăcustă! gândi Mini, îi zic lăcustă. Ca toate insectele, face selecția spre finalitatea instinctelor ei!" - dar nu pronunță cuvintele, nu putea, în noaptea aceea de surdină, articula sonor. In mintea ei treceau mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se pricepe. A fost scandal. Pe bietul popă l-au caterisit în Deltă. Sunt pe acolo sate întregi de nemți. E locul de exil al cuvioșilor. Pe Mika-Le au trimis-o pachet cu bagajele ei la moșie, însoțită de o călugăriță și de o scrisoare, în care maica superioară povestea ce-ți spusei. Lăsase însă deoparte stilul pios și era drastică și plastică în explicații și păreri. Halii pi jignit în demnitatea lui, a fost foarte supărat, și a cutremurat locul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
purtat în locuri mai îndepărtate, unde manierele sale necivilizate și alcoolismul care începuse să se manifeste, ar fi deranjat mai puțin. N-au ținut cont de puterile tămăduitoare și miraculoase ale Surorilor și ale șefei lor, maica Agnes. Aceasta, o călugăriță corpolentă din Slovenia, cu fața ca o nucă decojită și temperamentul unei cămile dintr-o turmă, nu avea trac în fața nebunilor. Își baza știința pe obiceiurile tradiționale din satul dur de munte de unde venea și instituise rapid un regim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
timp pentru vizita medicală nu mai contează în ce stare sunt, nu? Presupun că nu. — Nu, nu contează. Și nu are rost să-ți mai spun că am bilele ca doi pepeni copți. Am încercat să mă dau la o călugăriță în tren, dar n-a mers. Mi-a spus că trage semnalul de alarmă, cățeaua aia frigidă. În mod normal ar fi trebuit să-mi fie recunoscătoare, dar cu unele nu mai știi cum e bine s-o dai...Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
liceu timp de două zile. Mi se mai întâmplase asta la șapte ani, la Școala de maici din strada Pitar Moș, când m-am așezat cu o mătură în mână după ușa clasei, vrând să dau cu ea într-o călugăriță cruntă care ne tot amenința cum că, dacă nu suntem cuminți, vine dracul să ne bată. Eu, ca un copil adorabil ce eram, i-am răspuns: Le diable c’est vous! M-a zburat din clasă, răzbunându-se pe ce
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nori de fum negru, în timp ce castelul din noua capitală ardea. Îi dăduseră foc în zori. — Nu vreau să am o viață lungă, spuse una dintre femei. Ce fel de viitor voi vedea? Să fie oare acesta sfârșitul clanului Seniorului Shingen? Călugărița, care era mătușa lui Katsuyori, fermecătoarea fată, care era nepoata lui Shingen, soțiile membrilor clanului și servitoarele lor - toate erau înecate în lacrimi, ținându-se unele de altele pe când plângeau sau strigându-și copiii. Ace de păr din aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răsplată. Deodată, pleoapele lui Hideyoshi se înfierbântară de lacrimile tristeții, împăienjenindu-i vederea spre piscul Muntelui Bodai. Și se mai gândea la sora lui Hanbei, Oyu... În aceeași clipă, văzu în umbra brazilor de pe marginea drumului, gluga albă a unei călugărițe buddhiste. Ochii călugăriței îi întâlniră, un moment, pe ai lui Hideyoshi. Își struni calul și păru gata să dea un ordin, dar femeia de sub brazi dispăruse deja. În noaptea aceea, Hideyoshi primi în tabără un platou cu turte de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]