1,177 matches
-
înșiși toate ciudățeniile și resturile pe care bucătarul le adunase pe parcursul a mai mult de șaizeci și cinci de ani în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
compensa acest neajuns. Îmi amintea În privința asta de dna Smiling din Cold Comfort Farm, a cărei obsesie era să găsească tot soiul de sutiene rare. În drum spre ieșire, m-am oprit puțin În biroul de la parter. Acesta era o cămăruță la capătul scărilor, care fusese transformată Într-un fel de spațiu pentru personal În clipa În care Lou, grijulie, o dotase cu un ceaininc de pe vremea potopului și o cutie uriașă cu pliculețe de ceai. Înăuntru se aflau o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oarecum la fel cum porțelanul poartă, În persană, ca și În engleză, numele de „chinezesc”. În afara orașului, un caravanserai la umbra curmalilor. Un zid dreptunghiular, turnulețe de veghe, o curte exterioară pentru animale și mărfuri, o curte interioară mărginită de cămăruțe. Omar ar dori să Închirieze una, dar hangiul e adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
face semn să se așeze. După cinci minute, vine la el, Îl sărută pe amândoi obrajii, apoi pe frunte. — Te așteptam, știam că vei veni la timp, am multe lucruri să-ți spun. Apoi Îl trage de mână spre o cămăruță Învecinată, unde se retrag. S-au așezat alături pe o uriasșă pernă de piele. — Unele dintre cuvintele mele te vor uimi, dar nădăjduiesc că, În cele din urmă, va părea rău că ai răspuns chemării mele. Cine s-a căit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nizam al-Mulk, să mă strecor În divanul său ca să-i protejez pe frații noștri ismailiți aflați În nevoie. Am plecat, deci, din Rey către Isfahan și m-am oprit pe drum Într-un caravanserai din Kashan. Aflându-mă singur În cămăruța mea, eram pe cale să mă Întreb prin ce mijloc aveam să pot să ajung la marele vizir, când ușa s-a deschis. Cine-a intrat? Khayyam, marele Khayyam, pe care Cerul mi-l trimisese În acel loc ca să-mi ușureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
destulă ușurință necunoașterea limbii noastre. Sub Înfățișarea liniștită și senină, activitatea lui era mistuitoare. Ne-am Împrietenit imediat, pentru că eu am un suflet instinctiv revoluționar, și orice eliberator mă atrage...” Își aranjă grăbit foile, Înainte de a continua: — Djamaledin Închiriase o cămăruță situată la ultimul etaj al unui hotel din Rue de Sèze, În apropiere de Place de la Madeleine. Acel spațiu modest Îi era de ajuns ca să editeze un ziar care pornea, În pachete mari, spre India sau spre Peninsula Arabică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
clădiri destul de impunătoare, care arăta întocmai cum îmi spusese Iulia. Iulia era o servitoare bătrână, locuise și ea cu chirie la soții Crăciun. Apoi se mutase îi apartamentul stăpânilor ei - căci, în ciuda comuniștilor, așa ceva exista încă - și acolo ocupa o cămăruță înghesuită, cât o debara, cu fereastra spre curte. E poate prea mult să spui că locuia în chițimia aceea, căci în picioare nu putea sta într-însa fără să se aplece, iar culcată n-avea loc decât ghemuindu-se. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acestei case vechi. Unde dormi? mă întreabă Vijay. —Doamne, amice, ai și tu un pic de rușine! întrerupe Stewart. Vijay roșește de-a binelea. — Nu, n-am vrut să zic - eu doar - se bâlbâieel. Mi se face milă. — Am o cămăruță încântătoare chiar lângă cea a lui Daisy și a lui Finn. Are pereții albaștri și un fel de dungi în relief - nu știu cum să explic - ca și cum cineva a luat un piaptăn și a scrijelit, pe verticală, varul încă umed. Sună dubios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acum. Din când În când, cum spusese, o călătorie la Paris, pentru afaceri, spunea el. Dar se Întorcea mereu cu câte un pachet de cărți. Micul birou era Încă plin de ele, vru chiar să mi le arate. Urcarăm. O cămăruță ordonată și curată, În care domnișoara Ingolf ștergea și acum praful o dată pe săptămână, mamei putea să-i ducă flori la cimitir, pentru bietul papà doar atât mai putea face. Totul era așa cum Îl lăsase el, i-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ea ar fi fost aceea care l-ar fi Întrebat unde credea el că avea să doarmă. „Am luat eu inițiativa, așa că n-ai ce să mai zici”, spunea el. „Afgan șiret!” zicea ea. „Atunci eu am să dorm În cămăruța mea”. „Bine, bine”, zicea Belbo iritat, „dar ei doi au venit aici să lucreze, hai pe terasă”. Așa că am lucrat pe o terasă mare, pe care era atârnată o boltă de viță, având În față răcoritoare proaspete și multă cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Banat, iar altă parte în cimitir. Surorile seculare trăiau într-o vilă din centru. Apartamentul lor compus din două camere uriașe gemea de tablouri, mese cu picioare de bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
anunțul pe internet. Era modul ei de a-și face educația. Muncea un an pe unde se nimerea, apoi își dădea demisia și începea un voiaj prin câteva țări. La întoarcere își căuta din nou de lucru, închiria iarăși o cămăruță. Ultima oară fusese muncitoare textilistă. O priveam cu invidie. Deși japonezii încasaseră primele bombe atomice și fuseseră puși cu botul pe labe, uite că aveau voie și-și permiteau să bată lumea-n lung și lat. Pe când noi, românii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era vorba doar de o amărâtă de cameră umplută de un pat care nu se știe cum încăpuse acolo - probabil că fusese înjghebat chiar la locul faptei, iar scândurile fuseseră introduse prin ferestruica de lângă tavan, acolo unde era trotuarul. Ușa cămăruței se deschiea întotdeauna spre exterior. Propriu-zis nu intrai, ci săreai în încăpere și aterizai pe patul lat de la un perete la altul. Dacă nu erai atent la săritură, puteai ateriza foarte bine și în chiuvetă. Chichineața era al naibii de scumpă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani care îi spurcaseră cămăruța cu usturoi și cârnați. L XXIX Exact într-o pauză de masă de genul ăsta, când Sabina era plecată la Botoșani, iar eu mușcam dintr-un măr în vestibulul bibliotecii, o văd pe ciufulita cu ochi violeți venind țintă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o stratagemă ca să uit de zvârcolirea Sabinei, zăvorâtă în celula ei de la Spitalul „Gheorghe Marinescu”. Se ținea de cap și implora universul: nu mai pot! nu mai pot! Erau rare momentele în care mă recunoștea la căpătâiul ei, închisă în cămăruța de un albastru-lăptos, lipsită de clanță la interior: puteai intra, dar de scos te scoteau numai infirmierele cu figură de luptători în Legiunea Străină. Mereu în căutare de jocuri, l-am pus în capul arborelui pe Petru Cercel, pentru că avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de psihiatrie Măgura. Hm, poate că paradisul trebuia apărat de localnicii care auziseră de minunățiile dinăuntru. Am apăsat butonul soneriei. Mi-a deschis un portar care m-a întrebat răstit ce vreau. L-am lămurit. M-a băgat într-o cămăruță de lângă intrare, mi-a cerut buletinul și mi-a împins sub ochi un formular de completat: cine eram? rudă cu bolnavul? am mai fost la Măgura? citisem cărțile domnului doctor Iolescu? Am semnat că nu voi sta mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să spele vasele. Plecă și Titu acasă la el, să se pregătească pentru masa de la Enache. Locuința lui era chiar în corpul de case de alături. O poartă de lemn dărăpănată dădea într-o curte lungă, murdară, cu sumedenie de cămăruțe, toate închiriate. Apartamentul dinspre stradă, două odăi cu antreu la mijloc, era ținut de doamna Elena Alexandrescu, femeie trecută de patruzeci de ani, încă arătoasă, văduva unui ofițer pe care ea îl pomenea când maior, când colonel și care murise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în fundul curții. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; încă nu plecase. Cunoștea pe cizmar, de altfel, ca pe toți chiriașii ceilalți care, fiind toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe scăunelul cu trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
domnul Tănăsescu... Poftim, stai jos un minut!... Mișule, unde ești? Dă un scaun domnului Herdelea! Titu dădu mâna cu Mișu și cu Tănăsescu. Așezîndu-se, mai văzu un militar, pe care însă nu-l cunoștea, în colțul cel mai întunecos al cămăruței. După o mică pauză, refăcîndu-se parcă atmosfera, Tănăsescu vorbi cu glasu-i bătrînesc: ― Dacă-i pe dreptate, domnule Mișu, apoi s-o începem de la început, că așa se cuvine. Fă-i dumneata dreptate țăranului, nu zic, dar mai întîi nu lăsa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și aflau în curte și pe care tocmai se pregătea să-i instruiască. Voia să lucreze în cancelaria comunală, pentru că aici era, în fund, o odaie bună de arest pentru mai mulți, pe când la sediul postului n-avea decât o cămăruță în care nu încăpeau nici trei oameni. Primarul veni roșu, gâfâind și înmuiat. Trecând prin fața cârciumii, a intrat și a înghițit o jumătate de țuică, să se încălzească puțin. Boiangiu îi declară că el nu va răbda să fie notat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
altă odăiță de odaia de culcare, care, de altfel, comunica direct și cu vestibulul. Gogu împărțise în două odăița de la mijloc și instalase o baie modernă, care dădea numai spre dormitor. Din sufragerie, spre fund, un coridor ducea într-o cămăruță transformată în oficiu. Pe urmă venea bucătăria mare și mai încolo încăperile pentru servitori, în care locuia Dumitru Ciulici cu ai săi. Nadina intră fragedă și frumoasă ca o rază de soare primăvăratic, în ochii ei lucea o bucurie trandafirie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apuc să termin și ușa se dă de perete, iar în cadrul ei apar cele două englezoaice din camera de alături, însoțite de un polițist blazat și de recepționer. „Fumează !” - mă arată una dintre englezoaice cu degetul, și intră cu toții în cămăruța mea să mă percheziționeze. Mi se suie sîngele la cap și mă reped la scorpia anglo fonă, o iau de guler și îi strig în față : „Nu fumez, cucoană, mă droghez !”. Se calmează brusc : „Oh, sorry !”, se scuză ea, apoi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sorry !”, se scuză ea, apoi pleacă amîndouă la ele în cameră. Să fumezi e un afront public ; să te droghezi, it’s privacy. „Au spus că fumați...”, zice și polițistul, apoi pleacă și el, dînd din umeri. Rămîn singur în cămăruța mea din Montparnasse, copleșit de păcatul meu și de o nedumerire cît veacul. După vreo oră, ies să mă plimb. Barurile s-au închis, forfota s-a potolit. Cobor spre Pigalle, unde mai găsesc localuri deschise și pline de lume
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice și de neînțeles. După ce am trecut printre monștrii pântecoși, ne-am apropiat în vârful degetelor, de ultima cămăruță, cea mai adânc ascunsă în burta blocului, camera fochistului. Ușa dintre sala cazanelor și această odăiță era tot de tablă, dar avea un gemuleț prin care, săltîndu-ne pe vârfuri, am putut privi înăuntru. Am înghețat. Camera era străbătută în diagonală
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu șarpele, Gina își lipi palmele de pereții curbi ai unui borcan și privi adânc în ochi, cu o concentrare dureroasă, unul dintre acei gnomi palizi. Am intrat apoi, printr-o ușă strâmtă, pe care n-o remarcasem, într-o cămăruță ca de mansardă, un "dulap" ca acela în care locuia Raskolnikov, cu afișe jupuite pe pereți, cu o sofa veche care ocupa mai mult de jumătate din spațiu, cu un mic raft de cărți pe care se aflau hârțoage vechi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]