2,539 matches
-
că o am, cît de cît... Elevii din ziua de azi... generația telefoanelor mobile, a rucsacelor arucate pe umăr, a internetului și a plecării în țări străine... preferabil Uniunea Europeană sau Canada sau Statele Unite... ca să nu mai vorbim de Spania cu căpșunile sale deja celebre și devenite simbol al prosperității dincolo de hotare... O generație a televizorului, a multitudinii de imagini, a jocurilor pe calculator și nu a cărților. A muzicii electronice și a telefoanelor mobile. Fiecare cu vremea sa. Iar au chiulit
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Trebuie să-l sun pe Charlie și să-i spun că vreau să plec... să-l Întreb dacă are ceva Împotrivă. — E o prostie să-i ceri permisiunea, zise Kitty, ungând calm o felie de pâine prăjită cu gem de căpșuni și Întinzându-i-o. Ia. Mănâncă, să te mai Întremezi Înainte să vorbești cu el. — Nu mi-e foame. Desert Rose Îi aruncă o privire tăioasă. Furia pe care i-o stârnise Charlie Începea să pălească, părea disperată să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nedormite, sper. Ce s-a Întâmplat azi-noapte? Întrebă el, devenind dintr-odată serios. — Desert Rose a avut o ceartă serioasă cu Charlie și a plâns până În zori. Kitty se ridică și se duse până la măsuța de sticlă, de unde luă două căpșuni. Se Întoarse și-i dădu lui una, iar ea o mâncă pe cealaltă. Mi-e bine aici cu tine, departe de toată drama aia. Urăsc dramele! — Și eu, zise el. Urăsc drama. — Când am plecat de la tine eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vine Centura Industrială, aproape totul e oprit, doar câteva fabrici care par a-și fi făcut din activitatea continuă un soi de religie, și acum trista Centură Verde, serele murdare, cenușii, livide, de aceea trebuie să-și fi pierdut culoarea căpșunile, nu mai e mult până vor fi albe și pe dinafară așa cum sunt pe dinăuntru, și fără nici un gust. Să întoarcem acum la stânga, acolo, departe, unde se văd niște copaci, da, care sunt lipiți ca într-un mănunchi, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
infertile, nu făcea parte dintre cauzele caritabile obișnuite ale Henriettei. Dineurile ei caritabile sprijineau, de obicei, „Asociația de Binefacere Lloyd’s“ sau „Societatea Gertrude Jekyll pentru Ajutorarea Doamnelor Amatoare de Grădinărit cu Artroză“. Când Henrietta fusese gazda unui ceai cu căpșune în sprijinul Fondului pentru Restaurarea Bisericii, Fran fusese nevoită să-i explice că asta nu avea nimic de-a face cu revenirea la cartea de rugăciuni obștești în locul odioasei liturghii moderne, ci își propunea doar să schimbe țigla de pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
parfum frumos, Fericire și iubire. Toporași cuceritori Prin poieni și prin crânguri Îi simțim îmbietori Alături de atâția muguri. Spânu Sabina, clasa a VIII-a Școala Gimnazială nr.6 "Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 în grădina bunicii căpșuni dar pentru prieteni... Haiku 2 cocoș alb pe gard, in înflorit s-au coborât norii? Haiku 3 printre răsaduri Hera pitită bunica supărată... Haiku 4 singură printre meri înfloriți S.M.S.! ochii mai veseli... Haiku 5 bunicul înhamă măgarul... în cotigă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dăruiesc un mărțișor Aducător de fericire. E mic și neînsemnat, Dar plin de bucurie, E gândul cel mai curat Ce se-ndreaptă către tine! Vărăreanu Teodor-Bogdan, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Căpșuna Ce aș vrea eu o căpșună S-o mănânc, că-i tare bună Și cu zahăr e gustos Fructul nostru cel frumos. Roșie, la cap verzuie Nu seamănă c-o gutuie Este mică și frumoasă, Dar gutuia e pufoasă. Are
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
E mic și neînsemnat, Dar plin de bucurie, E gândul cel mai curat Ce se-ndreaptă către tine! Vărăreanu Teodor-Bogdan, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Căpșuna Ce aș vrea eu o căpșună S-o mănânc, că-i tare bună Și cu zahăr e gustos Fructul nostru cel frumos. Roșie, la cap verzuie Nu seamănă c-o gutuie Este mică și frumoasă, Dar gutuia e pufoasă. Are niște mici gropițe Unde sunt și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tare bună Și cu zahăr e gustos Fructul nostru cel frumos. Roșie, la cap verzuie Nu seamănă c-o gutuie Este mică și frumoasă, Dar gutuia e pufoasă. Are niște mici gropițe Unde sunt și sâmburei. Îi găsești într-o căpșună Și-n dulceața lui Matei. În pădurea mea Toamna-i în pădurea mea, Totul mă uimește Și de-aici nu pot pleca. Vino și privește! Frunzele cad pe cărări, Păsările pleacă Și acum se vede-n zări Vara cea săracă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apare uneori ca-n vis parcul din centrul satului care vuia de glasurile copiilor de toate vârstele, în care ne întreceam în discuții nesfârșite acompaniate de freamătul frunzelor și îndulcite de dulceața florilor multicolore, Adesea savuram un castron plin de căpșuni aromate sau cu caise dolofane furate din grădini și ascunse de bunica sau mama în tricourile noastre. Ce gust bun aveau și cum le mai împărțeam frățește când ne odihneam pe banca noastră din parc care ne știa toate secretele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Înscrie alături de al ei. Vreme de treizeci și cinci de ani, nu se scursese nici măcar un ceas, un minut, o secundă fără să mă gîndesc la ea. Și la planul minuțios pregătit care dăduse greș din pricina dorinței ei de a mînca niște căpșuni. Zărise căruciorul precupețului care vindea trufandale sosind pe docurile din Rouen. Îndrăgostit, inconștient, stupid, plecasem să-i cumpăr căpșuni chiar Înainte de Îmbarcare și fusesem prins de un banal control de identitate. Vasul plecase fără mine spre America și se zdrobise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără să mă gîndesc la ea. Și la planul minuțios pregătit care dăduse greș din pricina dorinței ei de a mînca niște căpșuni. Zărise căruciorul precupețului care vindea trufandale sosind pe docurile din Rouen. Îndrăgostit, inconștient, stupid, plecasem să-i cumpăr căpșuni chiar Înainte de Îmbarcare și fusesem prins de un banal control de identitate. Vasul plecase fără mine spre America și se zdrobise cîteva ceasuri mai tîrziu de recifele din Lands’en. Insula mea. Destinul, În toată cruda lui ironie, mă ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfiripă Între ei, seara, la un aperitiv. Annabelle trebuia să se odihnească și mai ales să nu ridice obiecte grele; acum Însă putea să se spele singură, să mănânce normal. După-amiaza, rămânea așezată În grădină; Michel și mama ei culegeau căpșune sau corcodușe. Era ca o ciudată perioadă de vacanță, sau ca o reîntoarcere În copilărie. Annabelle simțea mângâierea soarelui pe față și pe brațe. Cel mai adesea stătea fără să facă nimic; uneori broda, sau confecționa lucrușoare din pluș pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
încep să-l întind pe prima felie, pâinea se rupe în două. Fuck. O să le lipesc eu cumva. N-o să observe nimeni. Deschid ușa de la bufet și încep să caut furibundă printre borcane cu muștar, sos de mentă... gem de căpșuni. Am să fac sandvișuri cu gem. Meniu clasic, englezesc. Pun gem din belșug pe o felie de pâine, mai întind niște unt pe cealaltă și le pun una peste alta. După care mă dau un pic în spate și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l pun la abur și am pregătit cu atenție patru cutii cu aluat de foietaj, așa cum m-a învățat Iris. La ora șapte am aruncat la coș o cutie arsă de foietaj, am copt alte patru, le-am acoperit cu căpșuni și le-am garnisit cu gem de caise încălzit. Am prăjit în tigaie bucățile de legume în ulei de măsline și usturoi, până s-au înmuiat. Am curățat fasolea verde. Am pus plătica în cuptor. De asemenea, am luat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de franzele, le punem în tăvi de copt, după care trebuie să mai așteptăm încă o jumătate de oră, ca să crească iar. Dar nu știu de ce, de data asta nu-mi mai pasă. Mă așez la masă cu Iris, curățând căpșuni și ascultând radioul până când vine momentul să punem tăvile în cuptor. După care Iris umple o tavă cu brânză, salată de fasole, biscuiți și căpșune și o luăm afară la o masă așezată la umbra unui copac. — Așa, spune, turnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de ce, de data asta nu-mi mai pasă. Mă așez la masă cu Iris, curățând căpșuni și ascultând radioul până când vine momentul să punem tăvile în cuptor. După care Iris umple o tavă cu brânză, salată de fasole, biscuiți și căpșune și o luăm afară la o masă așezată la umbra unui copac. — Așa, spune, turnând niște ceai la gheață într-un pahar din sticlă marmorată. Ți-e mai bine ? — Da. Mersi, zic jenată. Îmi cer scuze pentru mai devreme. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unul. — Și eu. Mă apucă nervozitatea. Cu cât stau mai mult într-un loc, cu atât mai expusă mă simt. Dar nu pot să plec. Mâinile lor continuă să-mi dea atac la tavă. Știi cumva, mai sunt tarte cu căpșune ? mă întreabă un tip cu ochelari fără ramă. — Îhm... nu știu, murmur, cu ochii în jos. Shit. Acum tipul se uită la mine mai atent. Se apleacă ușor, ca să mă vadă mai bine. Și nu pot să-mi trag părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu sunt în nu știu ce birou, înseamnă că gata, îmi irosesc viața ? Sunt fericită, Guy. Și mă bucur de viață așa cum n-am făcut-o niciodată. Îmi place să gătesc. Îmi place să mă ocup de casă. Îmi place să culeg căpșune din grădină... — Trăiești într-un univers paralel ! strigă. Samantha, toate astea sunt ceva nou pentru tine ! Sunt amuzante doar fiindcă nu le-ai mai făcut niciodată ! Dar o să te plictisești de ele ! Nu-ți dai seama ? Simt o împunsătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
accepți oferta ! — Nu mă interesează banii, răspund. Am destui bani... Nu înțelegi ! Samantha, dacă te întorci, poți să câștigi suficient ca să ieși la pensie peste zece ani. O să fii aranjată pe viață ! Atunci da, poți să te duci să culegi căpșune sau să mături podelele sau ce alte idioțenii vrei să faci. Deschid gura automat pentru a-i răspunde, dar simt că mi-a secat definitiv izvorul cuvintelor. Nu-mi mai pot urmări gândurile, care-mi dansează prin cap. — Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pentru numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem nu știu ce staruri de mîna a șaptea prizînd cocaină și dîndu-se În stambă. Am venit doar să bem ceva Împreună și să ne relaxăm. Comandăm daiquiri de căpșune și nu știu ce amestec rafinat de nuci (4 lire 50 un castronel. Nu mă Întrebați cît am dat pe băuturi). Și trebuie să recunosc, acum că știu că nu trebuie să impresionez nici o vedetă, mă simt un pic mai relaxată. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cobor privirea, fixîndu-mi-o asupra suportului ștanțat pentru pahare. — Da, ăla ! Ai reușit să-l eviți ? — Nu, recunosc. Și nu vrea deloc să mă lase În pace. Mă opresc În clipa În care un chelner ne pune două daiquiri proaspete de căpșune pe masă. După ce pleacă, Lissy mă scrutează atentă. — Emma, ție Îți place tipul ăsta, așa-i ? — Nu, evident că nu-mi place, ripostez vehementă. Doar că... nu știu deloc ce-i cu el, atîta tot. E o reacție perfect normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe jos. Când mă vedeți, mă recoltați voi din drum, da? O tăcere suspectă s-a lăsat în maxi taxi. O întrerupe un bărbat așezat pe unul din scaunele din față. ─ Cum adică să te recolteze, cucoană? Da’ ce, ești căpșună?! Auzi la ea, s-o recolteze! ─ Ce-ai dom’le cu mine? Ce-ți pasă dumitale ce vorbesc eu la telefon? zice și Despina. Păi dacă vorbești așa tare că te-auzim toți! Auzi frate, cică s-o recolteze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
oamenilor coboară și chiar după ce au coborât, Despina îi mai poate auzi pe doi dintre ei comentând: ─ Auzi, mă, cică s-o recolteze! Și dau din cap, ca și cum ar vrea să spună, uite nene unde-am ajuns. Recoltată ca o căpșună? se gândește Despina. Oare chiar îmi doresc asta? Poate că mi-am dat cu prea mult ruj. Și pe furiș scoate din poșetă o batistuță de hârtie pe care o lipește de buzele prea lucioase pentru șoseaua Petricani. Un microbuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înjghebat între noi un fel de patetică viață de familie, căreia amîndoi îi simțeam lipsa. Am dat din nou de gustul mâncării, făcînd mici descoperiri în magazinele alimentare și aducându-le acasă pentru a le savura împreună. Când au apărut căpșunile, îmi amintesc, Kraft și cu mine am scos un chiot de bucurie de parcă s-ar fi întors Iisus. Ceva deosebit de înduioșător între relația dintre noi au fost vinurile. Kraft știa despre vinuri mult mai multe decât mine și deseori aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]